FOND FUNCIAR. Jurisprudență Fondul funciar
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 84 din data de 03.04.2015
Prin decizia civilă nr. 60/03.04.2015, tribunalul a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-reclamanți CIM, LCM și SLC.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, prin sentința civilă nr.2086/10.06.2014,Judecătoria A a respins cererea având ca obiect fond funciar formulată de reclamanții CIM, LCM și SLC, în contradictoriu cu pârâtele CLFFM, Instituția Primarului Comunei M, CJFFT, ADS și ANPA, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel,instanța de fond a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 7239/740/2012 la data de 24 octombrie 2012, reclamanții CIM, LCM și SLC au solicitat, în contradictoriu, cu pârâtele CLFFM, Instituția Primarului Comunei M, CJFFT, ADS și ANPA: obligarea Comisiei județene să valideze amplasamentul terenului în suprafață de 13 ha luciu de apă administrat de ADS pe teritoriul cadastral al comunelor M și V, să înainteze documentația către ADS și să elibereze reclamanților titlul de proprietate pentru suprafața de 13 ha luciu de apă (lacuri-bălți); obligarea ADS și Comisiei locale M, sub sancțiunea daunelor cominatorii în sumă de 100 lei/zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a sentinței și până la eliberarea actului, să încheie protocolul de predare-preluare pentru suprafața de 13 ha luciu de apă din domeniul statului administrat de pârâtă pe teritoriul comunelor M și V în vederea punerii în posesie; obligarea Comisiei Locale M și Instituției Primarului Comunei M să pune pe reclamanți efectiv în posesie și să elibereze procesul verbal de punere în posesie asupra aceleași suprafețe de teren, sub sancțiunea daunelor cominatorii în sumă de 100 lei/zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la executarea obligației de a face.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr.444/12.02.2010 pronunțată de Judecătoria A, rămasă definitivă și irevocabilă și investită cu formulă executorie, reclamanților și autorului RGM (tatăl reclamantei LCM) li s-a stabilit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 13 ha luci de apă pe un alt amplasament dacă există suprafețe suficiente sau despăgubiri, în condițiile legii.
S-a mai arătat de către reclamanți că s-au adresat Comisiei locale M care, abia prin adresa nr.3926/10.09.2012, a solicitat ADS B să i se pună la dispoziție suprafața de 13 ha bălți în vederea punerii în posesie. ADS B a comunicat că deține pe teritoriul cadastral al comunei M suprafața de 11 ha ape-bălți domeniul public al statului, iar diferența până la 13 ha se poate atribui reclamanților pe raza comunei învecinate V, localitate unde A.N.P.C.A. are în administrare suprafața de 141,6041 ha luciu de apă.
Pentru a fi puși efectiv în posesie, reclamanții au arătat că este necesară validarea amplasamentului de către comisia județeană, comunicarea documentației către ADS și încheierea protocolului de predare-primire între ADS și comisia locală.
În susținere, reclamanții au depus la dosarul cauzei, în copie: sentința civilă nr.444/12.02.2010 a Judecătoriei A, decizia civilă nr.901 R/19.11.2010 a Tribunalului T, adresele nr.92233/15.04.2009, nr.7281/22.10.2010, nr.3926/10.09.2012, raport de expertiză întocmit de expert NL, raport de expertiză întocmit de expert DD.
La data de 11.03.2013 ADS a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a A.D.S. B și să se dispună scoaterea acesteia din cauză, respectiv respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În motivare, pârâta a arătat că nu există identitate între persoana pârâtului și persoana obligată în cadrul raportului juridic dedus judecății, ADS neavând în administrare suprafața de teren a cărei retrocedare se solicită de către reclamanți, iar activitatea A.D.S. estre strict reglementată de Legea nr.268/2001.
La data de 23.05.2013 ADS a comunicat proces-verbal de predare-preluare încheiat la 20.11.2009, anexe și act adițional din 23.05.2012.
Prin încheierea din data de 24.09.2013 s-a dispus efectuarea unei expertize
topo, lucrarea ce a fost depusă la dosarul cauzei la data de 05.05.2014.
Împotriva sentinței civile sus menționate au declarat recurs, recurenții reclamanți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, având în vedere, următoarele:
În mod greșit a fost respinsă acțiunea introductivă, deși aceasta în raport de probele administrate în cauză este întemeiată și trebuia admisă.
În cauză s-au administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică. Obiectivul expertizei l-a constituit identificarea suprafeței de 13 ha teren luciu de apă care să fie diferit de vechiul amplasament al terenului preluat de stat de la autorul lor și, totodată să nu aibă amenajări piscicole.
Completarea din data de 06.05.2014 a raportului de expertiză a propus 3 variante de atribuire a suprafeței de 13 ha bălți (lacuri) și anume varianta 1 HB 196(9 ha) și Hp 736 (4 ha), varianta 2 -HB 196(9 ha) și Hp 736(4 ha) și varianta Hp 730. A reținut expertul că aceste suprafețe sunt delimitate fizic de diguri ( care constituie amenajări hidrografice) însă nu au și amenajări piscicole. Ultima variantă propusă și anume Hp 730 este neamenajată hidrografic, are suprafața variabilă în funcție de precipitațiile anuale între 3,7 și 4,6 ha și este delimitat fizic de un dig, pășuni și stufăriș.
Deși constatările expertului nu au fost contestate de niciuna dintre părțile din proces, care nu au formulat obiecțiuni, instanța, neîntemeiat, a înlăturat concluziile raportului de expertiză în baza unor adrese depuse la dosarul cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 " Pentru terenurile din extravilanul localităților, foste proprietăți ale persoanelor fizice și juridice, care au trecut în proprietatea statului și pe care se găsesc instalații hidrotehnice, hidroelectrice sau de hidroameliorații, pe care se desfășoară activități miniere de exploatare sau operațiuni petroliere de dezvoltare-explorare și exploatare, se restituie, în condițiile legii, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora suprafețe echivalente constituite din rezerva existentă la comisiile locale, iar în situația în care aceste suprafețe sunt insuficiente, din domeniul privat al statului, din aceeași localitate sau din alte localități, acceptate de foștii proprietari. În cazurile în care compensarea nu este posibilă se vor acorda despăgubiri foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, în condițiile legii";. Iar în temeiul art. 10 din H.G. 890/2005 "În situațiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi un alt amplasament situat în aceeași localitate sau într-o localitate învecinată";.
În raport de aceste dispoziții legale sunt exceptate de la retrocedare pe vechiul amplasament terenurile pe care se găsesc instalații hidrotehnice, hidroelectrice sau de hidroameliorații, or așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză pe suprafețele de teren identificate de expert nu se găsesc nici instalații hidrotehnice, nici hidroelectrice și nici hidroameliorații. Expertiza a constatat că o parte din terenurile propuse spre retrocedare sunt delimitate fizic cu diguri, fără însă ca aceste diguri să intre sub incidența art.4 al.1 în măsura în care aceste diguri sunt amenajări hidro, ci nu instalațiile enumerate de dispoziția legală. Mai mult, varianta Hp 730 indicată de expertiză în suprafață de 4 ha este neamenajată hidrografic astfel încât cel puțin această suprafață trebuia și putea fi retrocedată în natură.
Analizând recursul, atât sub aspectul motivelor invocate , cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă, tribunalul îl apreciază ca nefondat pentru considerentele ce se vor expune:
Cererea introductivă vizează identificarea unui alt amplasament al terenului în suprafață de 13 ha luciu de apă (lacuri-bălți), pe teritoriul cadastral al comunelor M și V, în vederea validării amplasamentului de către comisia județeană, comunicarea documentației către unitatea deținătoare și încheierea protocolului de predare-primire pentru reconstituirea în natură a dreptului de proprietate.
În cauza de față, prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de către expertul IAC, cât și prin completarea depusă la data de 05.06.2014 au fost identificate mai multe suprafețe de luciu de apă, amplasamente diferite de cele identificate prin expertizele N-D ( dosar nr. 2859/740/2007), suprafețe pe care există însă amenajări hidrografice.
Suprafața de 11,5 ha cu destinație bălți, cu privire la care CLFFM și-a dat acordul potrivit adresei nr. 1219/29.04.2014 face parte din domeniul public al statului, fiind în administrarea ANPA potrivit Protocolului de predare-preluare nr.7892/23.11.2009 și procesului verbal de predare-preluare încheiat în data de 20.11.2009 fiind identificat amplasamentul prin raportul inițial de expertiză tehnică judiciară.
Prin completarea raportului de expertiză s-a menționat faptul că pe acest amplasament există amenajări hidrografice, însă potrivit adresei ANPA pe suprafața de 11,5 ha aflată pe teritoriul comunei M sunt amplasate amenajări piscicole. Totodată, prin adresa nr. 2534/11.04.2014 s-a comunicat faptul că pe raza comunei M și V nu există teren disponibil cu destinația bălți pentru punerea în posesie a reclamanților, iar pentru suprafețele situate în parcelele 196 și 736 (evidențiate de către expertul desemnat în cauză atât în raportul inițial cât și în completare) există amenajări piscicole.
Prin sentința civilă nr. 444/12.02.2010 pronunțată de Judecătoria A s-a dispus anularea H.C.L. nr. 15213/30.08.2006 și s-a reconstituit reclamanților în calitate de moștenitori legali ai autorului SG dreptul de proprietate asupra suprafeței de 13 ha luciu de apă, pe alt amplasament dacă există suprafețe suficiente sau despăgubiri în condițiile legii.
Totodată, în considerentele sentinței menționate s-a reținut faptul că art. 4 alin.1/1 din Legea nr.1/2000 introdus prin punctul 5 din Legea nr. 247/2005 condiționează retrocedarea terenului pe care s-au aflat amenajări piscicole,pe vechiul amplasament de existența pe suprafața respectivă,a unei amenajări piscicole,la data deposedării fostului proprietar, or, în cauza respectivă nu s-a făcut dovada că balta avea destinația de "amenajare piscicolă"; în accepțiunea dată de art. 2 pct.2 din OUG nr. 23/2008, nefiind astfel posibilă restituirea suprafeței de 13 ha luciu de apă, pe vechiul amplasament , cu atât mai mult cu cât martorii audiați în cauză au declarat că suprafața respectivă era o baltă naturală, ci nu o amenajare piscicolă.
Tribunalul nu poate primi susținerile recurenților în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea și nu a avut în vedere expertizele efectuate în cauză, întrucât se observă că într-o argumentare clară și logică a reținut că prin raportul de expertiză întocmit de către expertul IAC, cât și prin completarea depusă la 05.05.2014 au fost identificate mai multe suprafețe de luciu de apă, dar pe care există amenajări hidrografice.
Totodată, observă tribunalul că,în mod corect instanța de fond a apreciat că suprafața de 11,5 ha cu destinația bălți, cu privire la care CLFFM și-a dat acordul face parte din domeniul public al statului,fiind în administrarea ANPA, iar prin completarea raportului de expertiză s-a menționat faptul că pe acest teren sunt amplasate amenajări piscicole, astfel că nu poate fi restituit în natură.
În același sens este și răspunsul comunicat tribunalului prin adresa nr. 1117 din 5.03.2015 emisă de MADR - ANPA, potrivit căruia pe raza comunelor M și V nu există teren disponibil cu destinația bălți, luciu de apă, pentru punerea în posesie a reclamanților, întrucât face parte din domeniul public al statului român, fiind în administrarea și patrimoniul A.N.P.A.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a respins, ca nefondat, recursul declarat.
| ← NULITATE ACT JURIDIC. Jurisprudență | PRETENTII. Jurisprudență Plăţi → |
|---|
