Contestarea tabelului definitiv în temeiul art.113 din legea nr. 85/2014. condiţii
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia II-a civila Decizie nr. 86 din data de 13.02.2018
Textul art. 113 alin.1 din Legea nr. 85/2014 conferă oricărei persoane interesate posibilitatea de a face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe, după expirarea termenului de depunere a contestațiilor împotriva creanțelor și drepturilor de preferință înscrise în tabelul preliminar de creanțe și până la închiderea procedurii, dacă sunt îndeplinite condițiile textului.
Redactarea textului impune ca o condiție pentru a uza de calea contestației prevăzute de art. 113 necunoașterea existenței cauzelor arătate care, dacă ar fi fost cunoscute la data judecării contestațiilor la tabelul preliminar de creanțe, ar fi determinat o altă înscriere în tabelul definitiv de creanțe.
Nu se poate susține că s-a cunoscut datorarea sumelor conform clauzelor unui contract încheiat anterior întocmirii tabelului preliminar doar după ce o altă persoană căreia legiuitorul i-a conferit calitatea de a formula contestație la tabelul preliminar a promovat o astfel de contestație sau doar după ce s-a pronunțat instanța asupra contestației administratorului special .
În contextul în care aspectele nou descoperite erau cunoscute și puteau fi invocate pe calea contestației la tabelul preliminar în temeiul art.111 din Legea nr. 85/2014 nu se poate susține "descoperirea (…)"; și, ca urmare nu se poate uza de calea contestației prevăzute de art. 113 din Legea nr. 85/2014.
Prin sentința nr. 203 din data de 4 septembrie 2017, Tribunalul Mehedinți - Secția a II-a Civil, de contencios Administrativ și Fiscal a respins contestația formulată de contestatoarea EISAB în contradictoriu cu intimata SCBESrl prin administrator special GT și prin administrator judiciar ALISPRL.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat următoarele:
Prin încheierea din camera de consiliu din 02 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr.369/101/2015 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului SCBESRL.
Contestatoarea din cauză, EISAB, a formulat cerere de creanță împotriva debitoarei SCBESRL, prin care a solicitat înscrierea în tabelul de creanțe cu suma de 6.372.561,52 lei reprezentând echivalentul a 1.441.756 EURO compusă din debit și penalități de întârziere calculate până la data de 31.01.2015.
Aceasta a fost înscrisă în tabelul preliminar modificat al creanțelor 2, la poziția 45, cu o creanță în cuantum de 1.723.065,15 lei, echivalentul sumei de 390.638 euro reprezentând penalități de întârziere stabilite în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare din 12.09.2007, agreate de părți prin procesul verbal de conciliere din 14.04.2011. De asemenea a fost înscrisă și provizoriu, sub condiție, cu o creanță în sumă de 953.356,80 euro reprezentând penalități de întârziere calculate în temeiul procesului verbal de conciliere din 30.07.2014 (până la soluționarea definitivă a acțiunii de anulare acte frauduloase ce face obiectul dosarului nr.369/101/2015/a3). Nu a fost înscrisă cu creanța în sumă de 97.762,11 euro reprezentând prețul plătit în baza antecontractului de vânzare-cumpărare din 12.09.2007, creanță considerată prescrisă.
Tabelul preliminar modificat al creanțelor 2 a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 16130/28 septembrie 2015 și nu a fost contestat de creditoarea EISAB, deși creanța solicitată de aceasta a fost înscrisă parțial.
Cu privire la creanțele cu care a fost înscrisă în tabelul preliminar al creanțelor creditoarea EISAB a formulat contestație debitorul SCBESRL prin administrator special, GT contestație ce a fost înregistrată sub nr.369/101/2015/a5.
Dosarul nr.369/101/2015/a5 a fost soluționat prin sentința nr.609/14.12.2015, definitivă prin respingerea apelului, prin care a fost respinsă contestația formulată de debitorul SCBESRL prin administratorul special, GT.
Ca urmare a faptului că împotriva tabelului preliminar al creanțelor nu a fost formulată contestație de către creditoarea EISAB, iar contestația formulată de administratorul special cu privire la creanța acestui creditor a fost respinsă, ca , de altfel, și acțiunea ce a făcut obiect dosarului nr.369/101/2015/a3 având ca obiect anularea procesului verbal de conciliere din 30.07.2014 ca act fraudulos care a fost respinsă prin sentința nr.609/14.12.2015, definitivă prin respingerea apelului, creditoarea EISAB a fost înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor, la poziția 45, cu creanța în cuantum de 5.928.226,66 lei compusă din suma de 4.205.161,51 lei, echivalentul sumei de 953.356,80 euro reprezentând penalități de întârziere calculate în temeiul procesului verbal de conciliere din 30.07.2014 și suma de 1.723.065,15 lei, echivalentul sumei de 390.638 euro reprezentând penalități de întârziere stabilite în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare din 12.09.2007, agreate de părți prin procesul verbal de conciliere din 14.04.2011.
Împotriva tabelului definitiv, care, potrivit art.5 pct. 67 din Legea nr.85/2014, cuprinde toate creanțele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar și împotriva cărora nu s-au formulat contestații, precum și creanțele admise în urma soluționării contestațiilor sau cele admise provizoriu de către judecătorul-sindic, creditoarea a formulat contestație, întemeiată în drept pe dispozițiile art.111-113 din Legea nr. 85/2006, în privința cuantumului creanței și categoriei creanței cu care a fost înscrisă în tabel.
Chiar dacă a indicat ca și temei de drept și dispozițiile art.111 din Legea nr.85/2014, în cauză contestatoarea a formulat o contestație la tabelul definitiv al creanțelor, care poate fi formulată numai în temeiul art.113 din Legea nr.85/2014.
Potrivit art.113 alin. 1 din Legea nr. 85/2014: După expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art. 111 alin. (2), și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva înscrierii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe ori în tabelele actualizate, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale, care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.
După cum se poate observa, în temeiul art.113 alin.1 din Legea nr. 85/2014 se poate face contestație împotriva tabelului definitiv numai în anumite condiții, adică împotriva înscrierii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.
Din perspectiva acestei situații de fapt prezentate în cererea de chemare în judecată și a temeiului de drept invocat de contestatoare instanța a apreciat contestația ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește descoperirea unor titluri hotărâtoare necunoscute până la data înscrierii creanțelor și/sau a drepturilor de preferință, se poate observa că legiuitorul nu definește noțiunea de titluri hotărâtoare, astfel că prin această noțiune se înțelege orice înscrisuri care existau la momentul definitivării tabelului de creanțe, dar de care partea interesată a aflat abia după definitivarea tabelului de creanță și care au puterea juridică de a răsturna, infirma temeiurile avute în vedere atunci când s-au înscris creanțele și /sau drepturile de preferință contestate.
Sentința nr.609/14.12.2015 pronunțată de TM în dosarul nr.369 /101/2015/a5 nu reprezintă un titlu hotărâtor până atunci necunoscut care să justifice modificarea tabelului definitiv al creanțelor, deoarece prin sentința anterior menționată a fost respinsă contestația formulată de administratorul special cu privire la creanța EISAB și nu s-a constatat dreptul de creanță al creditoarei EISAB pentru suma de 444.334,84 lei echivalentul sumei de 97.762,11 euro reprezentând prețul plătit în baza antecontractului de vânzare-cumpărare din 12.09.2007 sau că aceasta are o creanță garantată.
Nici sentința nr.608/14.12.2015 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr.369 /101/2015/a3 nu reprezintă un titlu hotărâtor în sensul art.113 alin.1 din Legea nr.85/2014, deoarece prin sentința anterior menționată a fost respinsă acțiunea în anulare ca act fraudulos procesului verbal de conciliere din 30.07.2014 încheiat între EISAB și SCBESRL formulată de administratorul judiciar și nu s-a constatat dreptul de creanță al creditoarei EISAB pentru suma de 444.334,84 lei echivalentul sumei de 97.762,11 euro reprezentând prețul plătit în baza antecontractului de vânzare-cumpărare din 12.09.2007 ori că este o creanță garantată creanța solicitată de creditoarea EISAB.
De asemenea, s-a constatat că, deși tabelul preliminar în care a fost înscrisă parțial creanța solicitată de contestatoare, a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvență și împotriva acestuia se putea formula contestație în condiții mai puțin restrictive, decât cele prevăzute de art.113 alin.1 din Legea nr.85/2006, creditoarea EISAB nu a formulat contestație la acest tabel. Astfel aceasta nu a contestat nici cuantumul și nici categoria creanței cu care a fost înscrisă în tabelul preliminar al creanțelor, cu toate că a fost constatată prescrisă creanța în cuantum de 97.762,11 euro reprezentând prețul plătit în baza antecontractului de vânzare-cumpărare din 12.09.2007, iar creanța acceptată a fost înscrisă ca și creanță chirografară.Ori aceasta avea obligația contestării tabelului preliminar al creanțelor în condițiile art. 111 alin.2 din Legea nr.85/2006, deoarece "eroarea esențială"; constând în neînscrierea creanței în cuantum de 97.762,11 euro, considerată prescrisă și înscrierea creanței admise ca și creanță chirografară îi era cunoscută și la acel moment, aceasta neluând cunoștință de această "eroare"; după publicarea tabelului definitiv.
Însă pentru că a pierdut termenul pentru contestarea tabelului preliminar al creanțelor, de 7 zile de la publicarea în BPI a tabelului preliminar, contestatoarea formulează contestație împotriva tabelului definitiv al creanțelor, în care invocă motive pe care le putea invoca doar în cadrul contestației împotriva tabelului preliminar al creanțelor, deși firesc era să conteste tabelul preliminar al creanțelor și nu să aștepte afișarea tabelului definitiv al creanțelor.
Și din acest punct de vedere contestația împotriva tabelului definitiv al creanțelor este neîntemeiată, deoarece motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în cele prevăzute de art.113 alin.1 din Legea nr.85/2014 și puteau fi invocate doar în contestația la tabelul preliminar al creanțelor, cale de atac ce nu a fost exercitată de contestatoare.
În consecință, considerând că nu sunt îndeplinite condițiile art.113 alin.1 din Legea nr.85/2014, contestația a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatoarea EISAB, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel, apelanta a susținut că instanța de fond a respins contestația făcând o greșită interpretare a legii și apreciind eronat neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art.113 alin.1 din Legea nr. 85/2014 în sensul că avea obligația contestării tabelului preliminar al creanțelor în condițiile art. 111 alin.2 din Legea nr. 85/2014.
În opinia apelantei contestatoare sunt îndeplinite condițiile art.113 alin.1 din Legea nr.85/2014 având calitatea de parte interesată și descoperind titluri hotărâtoare până atunci necunoscute.
Apelanta contestatoare a susținut că este greșită aprecierea instanței de fond în sensul că hotărârile pronunțate în dosarele nr. 369/101/2015/a5 și nr. 369/101/2015/a3 nu se înscriu în sfera noțiunii de titluri hotărâtoare.
În cauza ce face obiectul dosarului nr. 369/101/2015/a5 instanța nu s-a pronunțat expres cu privire la debitul principal, însă s-a pronunțat cu privire la penalități, reținând că prescripția nu a operat nici pentru debit nici pentru penalități, iar această hotărâre are relevanță sub aspectul prescripției în cauza de față în contextul în care administratorul judiciar nu a înscris în tabel debitul în sumă de 97.762,11 Euro pe considerentul că aceasta sumă este prescrisă.
A mai susținut apelanta contestatoare și că în mod greșit creanța a fost înscrisă ca și creanță chirografară, deși, în temeiul art.2333 Cod civil, creanța ar fi trebuit înscrisă ca privilegiată, întrucât creanța provine din antecontractul de vânzare - cumpărare acțiuni încheiat la data de 12.09.2007, contract prin care părțile au convenit asupra transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor deținut de BUILDING EXIM SRL la IMUT SA MORENI și nu pentru vânzarea vreunei mărci sau prestarea vreunui serviciu.
Nu s-a depus întâmpinare.
Analizând apelul prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea a constatat că apelul nu este fondat.
Legea nr.85/2014 prevede posibilitatea contestării creanțelor și drepturilor de preferință doar în cazul creanțelor și drepturilor de preferință trecute în tabelul preliminar, care cuprinde creanțe născute anterior deschiderii procedurii, conform art.111 și în cazul creanțelor și drepturilor de preferință trecute în tabelul suplimentar, care cuprinde creanțe născute între data deschiderii procedurii și data intrării în faliment, conform art.146 coroborat cu 111.
Creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul/lichidatorul judiciar în tabelul definitiv și tabelul definitiv consolidat nu pot fi contestate, aspect ce rezultă și din semnificația atribuită de legiuitor în art. 5 punctele 67 și 68 noțiunilor de tabelul definitiv și tabelul definitiv consolidat, anume tabele care cuprind creanțele împotriva cărora nu s-au formulat contestații și creanțele admise în urma soluționării contestațiilor.
În afara cazurilor menționate, legiuitorul a prevăzut posibilitatea contestării creanțelor și drepturilor de preferință trecute în tabelul definitiv în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.113 alin.1 din Legea nr. 85/2014.
Potrivit art. 113 alin.1 din Legea nr. 85/2014 după expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art. 111 alin. (2) și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva înscrierii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe ori în tabelele actualizate, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale, care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.
Textul menționat conferă oricărei persoane interesate posibilitatea de a face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe, după expirarea termenului de depunere a contestațiilor împotriva creanțelor și drepturilor de preferință înscrise în tabelul preliminar de creanțe și până la închiderea procedurii, dacă sunt îndeplinite condițiile textului.
Astfel, legiuitorul a pus la dispoziția celor care justifică un interes calea unei contestații la înscrierea unei creanțe în tabelul definitiv, chiar în condițiile în care aceștia nu au recurs la calea contestației reglementate de art. 111 din Legea nr. 85/2014, dar numai în cazurile expres și limitativ prevăzute în art. 113, anume în cazul descoperirii unui fals, unui dol, unei erori esențiale sau în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare până atunci necunoscute.
Redactarea textului impune ca o condiție pentru a uza de calea contestației prevăzute de art. 113 necunoașterea existenței cauzelor arătate care, dacă ar fi fost cunoscute la data judecării contestațiilor la tabelul preliminar de creanțe, ar fi determinat o altă înscriere în tabelul definitiv de creanțe.
În speță, în cazul în care apelanta a fost nemulțumită de înscrierea parțială a creanței sale în tabel, fără datoria principală considerată prescrisă, avea la îndemână calea contestației la tabelul preliminar prevăzută de art.111 din Legea nr. 85/2014, cunoscând aspectele invocate, deoarece datoria rezulta dintr-un contract încheiat în anul 2007, iar procesele verbale de conciliere au fost încheiate la data de 14.04.2011 și la data de 30.07.2014.
Apelanta nu poate susține că a cunoscut faptul că debitoarea îi datora suma conform clauzelor unui contract încheiat anterior întocmirii tabelului preliminar doar după ce o altă persoană căreia legiuitorul i-a conferit calitatea de a formula contestație la tabelul preliminar a promovat o astfel de contestație sau doar după ce s-a pronunțat instanța în cadrul dosarului nr. 369/101/2015/a5* prin care s-a soluționat contestația administratorului special ori în cadrul dosarului nr. 369/101/2015/a3 prin care s-a soluționat cererea de anulare a procesului verbal de conciliere din 30.07.2014.
De asemenea, apelanta nu poate susține că a cunoscut prioritatea înscrierii creanței sale doar după soluționarea dosarului nr. 369/101/2015/a5* având ca obiect contestația administratorului special la tabelul preliminar de creanțe și dosarului nr. 369/101/2015/a3 având ca obiect anulare acte.
În contextul în care nu a formulat contestație în temeiul art. 111 din Legea nr. 85/2014, pe care evident avea posibilitatea să o formuleze până la termenul stabilit de judecătorul sindic pentru soluționarea contestațiilor la tabelul preliminar și definitivarea acestuia, contestatoarea apelantă EISAB nu poate susține "descoperirea (…)"; și, ca urmare nu poate uza de calea contestației prevăzute de art. 113 din Legea nr. 85/2014 pentru a invoca aspectele pe care putea să le invoce în cadrul contestației la tabelul preliminar.
Nefiind vorba de descoperirea unor erori sau titluri hotărâtoare până atunci necunoscute și nefiind îndeplinite condițiile stabilite în art. 113 alin.1 din Legea nr. 85/2014, soluția instanței de fond este temeinică și legală.
Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 480 alin.1 Cod procedură civilă 2013, Curtea a respins apelul ca nefondat.
| ← Perimare. condiţii.. Jurisprudență | Dreptul de obținere a gradului de handicap grav cu asistent... → |
|---|
