Contestaţie formulată în baza Legii nr. 10/2001. Modalitatea de interpretare şi aplicarea dispoziţiilor art. 21 şi 29 din Legea nr. 10/2001. În vederea determinării aplicabilităţii dispoziţiilor art. 21 alin.1-2 din Legea nr. 10/2001
| Comentarii |
|
Tribunalul CONSTANŢA Sentinţă civilă nr. 126 din data de 23.01.2014
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 7507/118/2011 al Tribunalului Constanța, reclamantul C.A.A., în contradictoriu cu pârâta SC MODEL SA, a formulat contestație împotriva deciziei nr. 1/20.04.2011, prin care a solicitat anularea Deciziei menționare, cu consecința, în principal, a restituirii în natură a imobilului situat în Constanța, Bdul Tomis nr. 103, iar în subsidiar, obligarea pârâtei la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, sub forma oferirii de imobile în compensare, într-unul dintre construcțiile identificate de reclamant și aflate în proprietatea pârâtei.; obligarea pârâtei la plata de despăgubiri bănești pentru imobilul-construcție, în cazul în care acesta nu poate fi restituit în natură sau acordarea de bunuri în compensare nu este posibilă.
În expunerea situației de fapt, a arătat reclamantul că are calitatea de persoană îndreptățită a solicita restituirea în natură a imobilului în litigiu.
Astfel, reclamantul este unicul moștenitor al proprietarului inițial C.Z. I. proprietarul imobilului la data preluării sale abuzive in baza Decretului nr. 92/1950. In conformitate cu prevederile legale in vigoare, dreptul de proprietate, mai arată reclamantul, nu a încetat nici un moment, imobilul neintrând in proprietatea statului in mod legal, fapt menționat expres de dispozițiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Pentru partea din imobil care se poate restitui in natura, mai susține reclamantul, sunt aplicabile dispozițiile art. 21 alin. 2 coroborat cu alin. 1 Legea nr. 10/2001 republicata potrivit cu care " imobilele - terenuri si construcții - preluate in mod abuziv, ... restituie in natura, prin decizie motivata a organelor de conducere ale unității deținătoare", si "in cazul in care statul sau o autoritate publica central sau locala ori o organizație cooperatista este acționar sau asociat minoritar al unității care deține imobilul, daca valoarea acțiunilor sau pârtilor sociale deținute este mai mare sau egala cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire in natura este cerută.
Subliniază reclamantul că se referă la situația juridica a unității deținătoare, SC Model SA, de la momentul apariției Legii nr. 10/2001, adică 14.01.2001, astfel ca nu se poate retine in cauza apărarea potrivit cu care "in anul 2003 statul si-a vândut toate acțiunile societatea fiind integral privatizata, situație in care determina imposibilitatea restituirii in natura a imobilului - clădire".
În raport de temeiurile de drept prevăzute de Legea nr. 10/2001 se impune restituirea în natură a imobilului-construcții, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, acordarea de bunuri în echivalent.
In drept, Legea nr. 10/2001 republicata, HG nr. 250/2007, art. 112 si urm. C. proc. civ.
În susținerea acțiunii s-au depus înscrisuri.
Prin precizări la acțiune (fila 120 vol. I) reclamantul a învederat instanței că solicită acordarea de bunuri în compensare, din imobilele aflate în patrimoniul SC MODEL SA, situate la următoarele adrese: Constanța, Bdul Tomis nr. 50, et. 1, apt. 3; Constanța, Str. Orientului nr. 11; Constanța, Str. Avram Iancu nr. 31; Constanța, Str. Mircea cel Bătrân nr. 4, bloc Corp A, et. 1, apt. 5 și Constanța, Str. Avram Iancu nr. 31.
Prin întâmpinare (fila 121 vol. I) pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Arată pârâta că notificarea reclamantului a fost înregistrată la data de 03 martie 2011, dată la care societatea comercială era privatizată integral; la data apariției legii nr. 10/2001 statul deținea o cotă de participație de 11,4618%; societatea a dobândit proprietatea acestui bun prin cumpărare, potrivit dispoziției date de Prefect, achitând contravaloarea bunurilor; este exclusă restituirea în natură, de vreme ce reclamantul nu a solicitat, în termenul, legal, anularea transferului dreptului de proprietate din patrimoniul Municipiului Constanța; la data notificării un număr de 9 apartamente au fost înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1996, astfel încât acestea nu se mai regăsesc în patrimoniul societății.
În suplimentarea probatoriilor a fost efectuată expertiza contabilă, având ca obiective: stabilirea valorii acțiunilor deținute de Statul român, în calitate de acționar minoritar al SC MODEL SA, la data de 14.02.2001; stabilirea valorii de înregistrare a imobilului în litigiu, la aceeași dată; stabilirea valorii de înregistrare a bunurilor urmărite a fi atribuite în compensare și stabilirea, în urma comparației celor două valori, a împrejurării dacă valoarea acțiunilor statului este mai mare sau egală cu valoarea de înregistrare a imobilului în activul patrimonial al pârâtei, constatările expertului desemnat fiind materializate în cuprinsul raportului de expertiză depus la dosarul cauzei (filele 58 și urm. vol. II).
A fost efectuată, de asemenea, proba cu expertiza tehnică imobiliară, având ca obiectiv identificarea imobilului în litigiu și a unităților locative care au fost înstrăinate din cadrul acestui imobil.
Prin sentința civilă nr. 126/23.01.2014 instanța a admis acțiunea; a anulat Decizia nr. 1/20.04.2011 emisă de SC Model SA; a obligat pârâta SC MODEL SA să restituie reclamantului, în natură, a spațiului cu destinația de locuință, cu intrare din Strada Dacia, alcătuit dintr-o cameră, o bucătărie, o magazie, un hol și o baie în suprafață de 58,64 situat la mansarda imobilului din Bulevardul Tomis nr. 103, municip. Constanța, identificat în raportul de expertiză efectuat de exp. Brumă Eugen ce face parte integrantă din prezenta hotărâre; a obligat pârâta S.C. Model S.A. să înainteze Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor propunerea de acordare a măsurilor compensatorii conform art. 24 al.(4) din Legea nr.165/2013 pentru restul imobilului-construcție, situat în Municipiul Constanța, Bdul Tomis nr. 103, Județul Constanța; a respins ca nefondată cererea reclamantului de acordare de bunuri în compensare, din imobilele aflate în patrimoniul SC MODEL SA, situate la următoarele adrese: Constanța, Bdul Tomis nr. 46, 105, 133, 22, 24, Str. Murelor nr. 3 și în Constanța, Bdul Tomis nr. 50, et. 1, apt. 3; Constanța, Str. Orientului nr. 11; Constanța, Str. Avram Iancu nr. 31; Constanța, Str. Mircea cel Bătrân nr. 4, bloc Corp A, et. 1, apt. 5 și Constanța, Str. Avram Iancu nr. 31.
Pentru a hotărî în acest fel, a reținut Tribunalul Constanța următoarele:
Prin Decizia nr. 1/20.04.2011 SC Model SA a respins notificarea reclamantului cu privire la construcțiile situate în imobilul din Bdul Tomis nr. 103, Constanța, pentru următoarele motive:
1) societatea a fost integral privatizata, iar prin retrocedări succesive cota de participare a statului a fost integral acoperita;
2) s-au realizat vânzări succesive a noua apartamente către foștii chiriași astfel ca nu se mai poate restitui in natura construcția din B-dul Tomis nr. 103, in totalitate;
3) s-a solicitat numai restituirea in natura a imobilului, astfel ca nu sunt aplicabile dispozițiile art. 29 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, in sensul înaintării notificării către instituția publica care a efectuat privatizarea in vederea acordării de despăgubiri.
Calitatea reclamantului de persoană îndreptățită:
Potrivit art. 3 alin. 1 coroborat cu art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 reprezintă persoane îndreptățite a solicita restituirea in natura a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 "moștenitorii legali ai proprietarilor imobilelor de la data preluării in mod abuziv a acestora".
Prin raportare la textele legale indicate C.A.A. are calitatea de persoana îndreptățită in temeiul Legii nr. 10/2001, în calitate de unic moștenitor al lui C. Z. I. (fost Ivan Ivanov) proprietarul imobilului de la data preluării acestuia.
Succesiunea transmiterii dreptului de proprietate asupra acestui imobil este următoarea:
a) - la momentul preluării, in anul 1950 (conform adresei nr. 144080/23.11.2004, fila 90 vol. I emisă de RAEDPP Constanța, imobilul a fost preluat în temeiul Decretului nr. 92/1950, figurând în anexa la acest Decret la poziția nr. 265 - fila 92, pe numele lui C. I., proprietarul imobilului din B-dul Tomis nr. 103 era autorul C. Z. I. fost I. I.;
Acesta îl dobândise prin moștenire de la tatăl sau adoptiv, Z. I., decedat la data de 04.02.1940, al cărui unic moștenitor era.
b) - C. Z. I. a decedat la data de 28.06.1983 având ca unic moștenitor pe fiul sau decedat C. Z., așa după cum rezulta din certificatul de moștenitor nr. 167/27.10.1998 întocmit la B.N.P. Mariana Lambrino (fila 78 vol. I);
c) - C. Z., decedat la data de 13.12.1985, a avut ca unic moștenitor pe fiul sau C.E.I., conform certificatului de moștenitor nr. 168/27.10.1998 întocmit la B.N.P. Mariana Lambrino (fila 77 vol. I );
d) - C.E.I. a decedat la data de 14.01.1998 si are ca unic moștenitor pe fiul sau C.A.A., reclamantul din prezenta cauza, așa după cum reiese din certificatul de moștenitor nr. 169/27.10.1998 întocmit la B.N.P. Mariana Lambrino (fila 76 vol. I)
De asemenea, exista identitate deplină între C.Z.I., autorul reclamantului si numitul Ivan Ivanov, al cărui nume este menționat in actele ce atesta dreptul de proprietate asupra acestui imobil. Faptul ca Ivan Ivanov este aceeași persoana cu C.Z.I. rezultă din extrasul de stare civila eliberat de Oficiul de Stare Civila al Mun. Constanta in care se face mențiunea schimbării numelui si prenumelui acestuia in 1942 din I.I în C.Z.I. prin Încheierea pronunțata de Judecătoria Urbana Constanta in dosarul nr. 1235/1942 si publicata in Monitorul Oficial nr. 215/15.09.1942, tocmai în vederea redobândirii vechiului nume romanesc. Anterior schimbării numelui si prenumelui in C.Z.I, numitul I.I. fusese adoptat cu drepturi depline de către Z.I. la data de 04.01.1928, așa după cum rezultă din procesul verbal nr. 103/04.01.1928 al Tribunalului Constanța. Anterior adopției, I.Z.I. se numea I.S.T., părinții săi naturali fiind M. si N.S.T., așa după cum rezulta din extrasul de pe certificatul de naștere al acestuia nr. 188/10.04.1909. Astfel se explica si acele neconcordante dintre numele părinților din certificatul de naștere si din documentele ulterioare in care apare trecut părintele adoptiv, aspecte invocate de pârâtă ca indicii ca ar fi fost vorba despre doua persoane diferite.
Aceleași fapte rezulta si din extrasul de stare civila care atesta înregistrarea căsătoriei lui I.I. cu M.S. sub nr. 45/13.02.1928 (anterior schimbării numelui in 1942 in C.Z.I.) si in care se arata ca I.I. este fiul adoptiv al lui Z.I.
d) In certificatul de deces al lui C.Z.I. eliberat de Oficiul de Stare Civila al Mun. Constanta se arata ca acesta a decedat la data de 28.06.1983, ca era născut la data de 10.04.1909 si ca părinții săi naturali au fost N și M.
Faptul ca I.Z.I. este unicul moștenitor al lui Z.I., decedat la data de 04.02.1940, in calitate de fiu adoptiv al acestuia este confirmat si prin actul de notorietate autentificat la Tribunalul Constanta din 14.12.1940 in care martorii atesta acest lucru.
Nu în ultimul rând, în istoricul de rol fiscal se arata ca proprietarul imobilului era in perioada 1942-1950 I.I. devenit C.Z.I. ca urmare a schimbării numelui.
De altfel, prin Decizia contestată reclamantului nu i s-a negat calitatea de succesor al autorului său, sau dreptul de proprietate al acestuia, de vreme ce unicul motiv de respingere a notificării a fost altul, considerente pentru care instanța nu va acorda prioritate studierii acestor aspecte.
Dreptul de proprietate al autorului reclamantului:
Calitatea de proprietar al lui C.Z.I. rezulta din mențiunile existente in foaia de către funciara a imobilului din Constanta, str. Carol nr. 123 (actual B-dul Tomis nr. 103) întocmita la data de 10.02.1941, in care se prevede ca acesta era proprietar atât al terenului in suprafața de 644 m.p. cat si al celor trei corpuri de construcție edificate pe acest teren. C.Z.I. era proprietarul imobilului la data preluării abuzive fiind menționat in actul de preluare, respectiv anexa la Decretul nr. 92/1950, poziția 265.
Facem mențiunea că pe rolul instanțelor judecătorești, a fost înregistrat dosarul civil nr. 11517/118/2007 (filele 33 și urm. vol. I ), soluționat irevocabil prin sentința civilă nr. 1333/17.11.2008 și decizia nr. 119/C/6 mai 2009 în cadrul căruia s-au soluționat, cu putere de lucru judecat, aspecte legate de dreptul de proprietate al autorului reclamantului asupra imobilului situat în Bdul Tomis nr. 103 și prin care s-a dispus, de asemenea, cu privire la restituirea în natură a terenului în suprafață de 644 mp. pe care se află construcția în litigiu.
Considerentele celor două hotărâri au făcut trimitere la înscrisurile enunțate în cuprinsul cererii de chemare în judecată de față, care nu au mai fost depuse și în prezenta cauză, dar a căror existență și conținut probator sunt, pe de o parte atestate prin hotărâri irevocabile, iar, pe de altă parte, nu au fost contestate de către pârâtă. Astfel, în considerentele de sentinței civile nr. 1333/17.11.2008 a Tribunalului Constanța, se arată că: "In adresa nr. R 74801/11.07.2007 emisa de către Primăria Mun. Constanta, Direcția Patrimoniu privind situația juridica a imobilului din B-dul Tomis nr. 103 se arată următoarele "conform planului cadastral al orașului Constanta din anii 1936-1938, imobilul in cauza se suprapune cu cel situat in planurile vechi in B-dul Carol nr. 123, al cărui posesor era I.Z., fapt ce rezulta din registrul de proprietăți voi. II, pag. 271, nr. crt. 2703".
In adresa nr. 9590/08.02.2008 a Primăriei Constanta se precizează din nou identitatea imobilului din Constanta, B-dul Tomis nr. 103 cu cel din I.V. Stalin nr. 103 si Carol Nr. 123 si se confirma ca acesta aparținea lui Z.I., autorul nostru, in anul 1936, iar la data preluări fiului sau, C.Z.I.
In istoricul de rol fiscal întocmit la 28.01.2008 se consemnează faptul ca "in Registrul matricol din perioada 1942-1950, la matricola 36, la adresa din Constanta, str. Carol nr. 121-123, figurează I. I., I.Z.C. (schimbat numele), iar anterior, in perioada 1936-1938 figura in calitate de proprietar tatăl acestuia, Z. I.";
Notificarea depusă în temeiul Legii nr. 10/2001:
Prin notificarea nr. 2099/10.08.2001 al BEJ Stoica Constantin Adrian, reclamantul a învestit Primăria municipiului Constanța (fila 99 vol. I9 cu cererea de restituire în natură a imobilului situat în Bdul Tomis nr. 103, compus din construcție și teren.
Astfel cum am arătat deja, situația terenului a fost tranșată deja prin hotărâri judecătorești, pronunțate în contradictoriu cu proprietarul terenului, respectiv Municipiul Constanța prin Primar, prin sentința civilă nr. 1333/17.11.2008, fiind obligat pârâtul Municipiul Constanța să înainteze către SC MODEL SA notificarea reclamantului referitoare la construcție.
Elemente de identificare ale construcției în litigiu:
Construcțiile situate in Constanta, B-dul Tomis nr. 103 au fost identificate si evaluate la suma de 3.804.020 lei, prin raportul de expertiza efectuat in dosar nr. 11517/118/2007 aflat pe rolul Tribunalului Constanta, dosar in care S.C. Model S.A. a fost parte.
In acest raport de expertiza, necontestat de SC Model SA, s-au identificat pe terenul din Constanta, B-dul Tomis nr. 103 ce a aparținut autorului reclamantului, C.Z.I, trei corpuri de construcții si construcții anexe formate din:
- Corpul A - "clădirea mare " amplasata cu fațada spre B-dul Tomis si spre str. Daciei, clădire pe colt tip parter, etaj cu mansarda parțiala, având la parter spatii comerciale in care funcționează Reprezentanța Renault si o farmacie particulară;
- La etaj se regăsește un apartament cu intrarea pe str. Dacia, format din 4 camere, hol , baie, bucătărie si 3 dependințe si doua apartamente cu intrarea din str. Tomis cu cate 3 camere fiecare cu hol, bucătărie si spălătorie, având fiecare acces la un balcon din beton si fier forjat;
- Corpul B-"corpul magaziilor" este amplasat in partea din spate al Corpului A si este format din 3 despărțituri de magazii, cu suprafața construita de 72,72 mp, cu o construcție anexa de 10 mp, cu destinația spălătorie;
- Corpul C-"corpul de casa" cu destinație locuința executata la nivel de parte si formata din 2 camere de locuit, bucătărie si antreu ce este amplasat in partea din spate a imobilului si ocupa 58,14 mp.
Situația juridică actuală a construcției în litigiu:
Potrivit adresei nr. 91645/25.08.2004 a SPIT-VBL Constanța (filele 59 și urm. vol. I), a adresei nr. 9590/25.01.2008 (filele 62 și urm. vol. I), raportului de expertiză judiciară efectuată în dosarul civil nr. 11517/118/2007 (filele 33 și urm. vol. I), precum și raportului de expertiză imobiliară judiciară efectuat de exp. Brumă Eugen în cauza de față (filele 144 și urm. vol. I), spațiile locative din cadrul imobilului au fost înstrăinate, după cum urmează:
Parterul construcției, alcătuit din două spații comerciale, dintre care, un spațiu comercial în suprafață de 316,60 mp. compusă din subsol și parte, format din show-room, birou, toaletă, oficiu, hol, depozit, sală protocol, dependințe și scări, dispus pe colț, cu fațada atât spre Bulevardul Tomis, cât și pe Strada Daciei, a fost înstrăinat de pârâta SC MODEL SA, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1271/29.03.1999.
Cel de-al doilea spațiu comercial este situat cu fațada spre Bulevardul Tomis, compus din subsol, în suprafață de 80,20 mp. și parte, cu o suprafață utilă de 110,80 mp. a fost vândut de pârâta către SC Sovitalia SRL; prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1670/22.04.1999.
Etajul construcției este structurat pe 6 spații cu destinație de locuință, înstrăinate prin contracte de vânzare-cumpărare depuse la dosarul cauzei (filele 142 și urm. vol. I) unor persoane fizice.
Mansarda locuinței este structurată pe doua spații cu destinația de locuință și se află în proprietatea particulară a unor persoane fizice.
Potrivit concluziilor expertului judiciar Brumă Eugen (fila 247 vol. I) gradul de ocupare al imobilului este de 93,60%.
Calitatea pârâtei de unitate deținătoare și entitate obligată la acordarea măsurilor reparatorii:
Considerentul pentru care unitatea deținătoare a procedat la respingerea cererii de restituire în natură a imobilului situat în Constanța, Bdul Tomis nr. 103, proprietatea autorului reclamantului, l-a reprezentat modalitatea de interpretare și aplicarea dispozițiilor art. 21 și 29 din Legea nr. 10/2001. Potrivit conținutului Deciziei nr. 1/20.04.2011 (fila 20 vol. I), în anul 2003 statul și-a vândut toate acțiunile, prin urmare, încă de la acea dată societatea a fost integral privatizată, aspect care determină imposibilitatea restituirii în natură. În ceea ce privește un număr de 9 apartamente, acestea au fost înstrăinate, în temeiul Legii nr. 112/1995, unor terți chiriași de bună-credință, astfel încât restituirea acestora nu se mai poate realiza în natură.
Regula restituirii în natură a imobilelor care fac obiectul de reglementare a Legi nr. 10/2001 este consacrată de principiu, în textul art. 7 alin.1 din Legea nr. 10/2001, excepțiile privind restituirea prin echivalent fiind expres și limitativ prevăzute de lege.
Art. 29 din legea nr. 10/2001 (fostul art. 27 înainte de modificarea adusă de legea nr. 247/2005) prevede că se acordă despăgubiri pentru imobilele care fac obiectul art. 21 din Lege.
Potrivit art. 21 din aceeași lege "(1) imobilele terenuri și construcții preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau o companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperativă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanelor îndreptățite în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare."; Potrivit alin.2 al aceluiași articol "Prevederile alin.1 sunt aplicabile și în cazul în care statul sau o autoritate publică centrală sau locală ori o organizație cooperatistă este acționar sau asociat minoritar al unității care deține imobilul, dacă valoarea acțiunilor sau părților sociale deținute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută ";.
În vederea determinării aplicabilității dispozițiilor art. 21 alin.1-2 din Legea nr. 10/2001, în cauză a fost efectuat un raport de expertiză contabilă care, având ca reper data de 14.02.2001, să stabilească atât valoarea de înregistrare în activul societății a imobilului din Constanța, Bdul Tomis nr. 103, cât și a valorii acțiunilor deținute de stat la aceeași dată.
Potrivit concluziilor expertului desemnat Zgubea Ligia Mădălina valoarea acțiunilor deținute de Statul român ca acționar minoritar, era, la data de 14.02.2001, de 56.755 lei ROL, față de valoarea imobilului, la aceeași dată, de 40.726 lei ROL (fila 69 vol. II al Judecătoriei).
În consecință, la data intrării în vigoare a Legii 10/2001, deși statul era acționar minoritar în cadrul societății pârâte, valoarea acțiunilor deținute depășea cu mult valoarea imobilului pentru care reclamantul a solicitat acordarea de măsuri reparatorii. Având în vedere dispozițiile exprese ale art.21 alin.2 din Legea 10/2001, în măsura în care nu ar fi procedat la înstrăinarea construcțiilor către chiriași, pârâta ar fi fost obligată chiar la restituirea în natură a imobilului.
Prin urmare, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, S.C. Model Constanța S.A. având calitatea de unitate deținătoare a construcției notificată de reclamanți. În condițiile în care la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, dată la care au fost indisponibilizate toate bunurile preluate de stat în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 - S.C. Model Constanța S.A. nu era integral privatizată, Statul deținând prin F.P.S. aproximativ 70% din capitalul social al societății, acesteia îi incumbă obligația de a soluționa notificarea reclamantei cu privire la construcția înscrisă în patrimoniul său.
Deși pârâta S.C. Model Constanța S.A. invocă în susținerea valabilității titlului său Legea nr. 15/1990 ca temei al transferului către această societate a dreptului asupra imobilului, în condițiile invalidării titlului transmițătorului - preluare abuzivă realizată în baza Decretului nr. 92/1950 - dreptul de proprietate nu s-a putut transmite către pârâtă în temeiul acestui act normativ, prin art. 20 alin. (2) din legea invocată stipulându-se că intră în regimul proprietății private a societății comerciale create conform legii doar bunurile dobândite cu titlul de proprietate de către aceasta, cele dobândite cu un alt titlu neputând fi incluse în patrimoniul societății sub acest regim. În aceste condiții, nu se poate susține că la data constituirii S.C. Model Constanța S.A.- succesoare a unei alte societății comerciale cu capital integral de stat - S.C. Remus Opreanu S.A. - statul i-a transferat acestei societăți un drept de proprietate care să poată fi opus cu succes dreptului reclamanților pentru că "nemo plus juris ad allium transfere potest quam ipse holet sau nemo dat quad non hobet";.
Prin decizia nr. 124/1991 (fila 25 vol. I) s-a stabilit transmiterea unor imobile, printre care și imobilul revendicat, din administrarea R.A. Confort Urban Constanța - societate specializată în administrarea locuințelor din fondul locativ de stat - în administrarea societății nou înființate - S.C. Remus Opreanu S.A. - autoarea pârâtei S.C. Model Constanța S.A., societate comercială care s-a privatizat ulterior, conform Legii nr. 58/1991 și a Legii nr. 55/1995 prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 241/12.04.1996.
La data transferului, chiar dacă a fost un transfer cu plată între R.A. Confort Urban Constanța și S.C. Remus Opreanu S.A.(autoarea pârâtei), ceea ce s-a transferat a fost numai dreptul de administrator asupra imobilului, noua societate comercială nedobândind un drept de proprietate, întrucât aceasta avea capital integral de stat.
Prin urmare, nu se poate reține că la nivelul anului 1991-prin adoptarea deciziei nr. 124/1991 Statul Român prin Prefectura Județului Constanța, a înțeles să transfere societății înființate în temeiul Legii nr. 15/1990 dreptul de proprietate asupra acestui imobil, atât timp cât se prevede în mod expres în decizie că S.C. Remus Opreanu S.A. dobândește doar un drept de administrare.
Pârâta nu poate opune nici un eventual contract încheiat cu bună credință pentru apărarea dreptului său de proprietate, pe de o parte pentru că nici un contract care să aibă temeiul într-un act normativ care să permită vânzarea acestui bun în anul 1992 nu a fost depus de pârâtă, iar pe de altă parte pentru că prin operațiunea juridică de constituire a unei societăți comerciale prin preluarea unor bunuri de la alte societăți comerciale de stat transformate a avut loc o transmisiune cu titlu universal a tuturor bunurilor către persoana juridică deținătoare, care rămâne ținută de aceleași drepturi și obligații ca și persoana juridică transmițătoare.
Prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 241/12.04.1996 Filele 134 și urm. vol. I) pârâta S.C. Model Constanța S.A. a cumpărat de la Fondul Proprietății de Stat un număr de 15.053 acțiuni reprezentând 30,41% din capitalul social. Conform încheierii nr. 21342/25.11.2003 pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Constanța, privatizarea integrală a S.C. Model Constanța S.A. s-a realizat în noiembrie 2003, când s-a retras acționarul majoritar F.P.S.
În raport de data privatizării S.C. Model Constanța S.A.- noiembrie 2003, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 21alin.(1) din Legea nr. 10/2001, pârâta în calitate de societate comercială la care statul era acționar majoritar la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, prin urmare avea calitatea de unitate deținătoare în sensul Legii nr.10/2001.
Astfel fiind, împrejurarea că S.C. MODEL SA. figurează înscrisă în evidențele fiscale și de publicitate imobiliară ca titulară a dreptului de proprietate asupra acestui activ nu are nici o relevanță din punctul de vedere al modului de aplicare a art. 29 din Legea nr. 10/2001, pentru că în mod evident acest imobil nu a intrat în patrimoniul actualei societăți cu capital integral privat printr-un titlu valabil, translativ de drepturi, ci prin disimularea lui de către stat ca proprie participație într-o societate cu capital majoritar de stat și ulterior prin vânzarea pachetului de acțiuni al F.P.S. către o societate cu capital privat.
Nu poate fi reținută nici apărarea pârâtei, exprimată în cuprinsul întâmpinării (fila 121 vol. I) potrivit cu care notificarea adresată de reclamant Municipiului Constanța, i-a parvenit abia la data de 3 martie 2011, dată la care societatea comercială era integral privatizată, câtă vreme împrejurarea că unitatea deținătoare notificată de reclamanți în anul 2001, Municipiul Constanța, nu și-a îndeplinit obligația impusă de art.27 din Legea nr.10/2001, în sensul că nu a comunicat persoanei îndreptățite faptul că deține numai parte din imobilul notificat - terenul, în timp ce construcția este deținută de S.C. Model Constanța S.A., nu este imputabilă reclamantului, cât timp indisponibilizarea tuturor bunurilor preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 a operat începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, iar imobilul în litigiu se încadra în categoria imobilelor ce cad sub incidența art. 2 din actul normativ menționat.
Măsura reparatorie:
Din cuprinsul probatoriilor administrate în cauză și deja arătate, imobilul construcție este ocupat, în proporție de 93,60% de proprietăți particulare.
Pe cale de consecință, devin incidente dispozițiile art. 18 pct. c) din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care restituirea se face numai în echivalent, dacă imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale.
În ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtei la acordarea unui bun imobil în compensare, din imobilele pe care le-a identificat ca aparținând patrimoniului pârâtei (individualizate cu lista la dosar filele 107 și 114 vol. I ) o atare cerere nu poate fi primită.
Reglementând juridic situația acordării de bunuri în compensare, art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 a lăsat la latitudinea entității deținătoare identificarea de bunuri care pot primi o atare afectațiune, obligând, în acest sens, deținătorul imobilului să formuleze o decizie sau, după caz, o dispoziție, în cuprinsul căreia să propună acordarea de despăgubiri, respectiv să propună un bun concret care să fie atribuit în compensare.
Mai departe, în măsura în care bunul propus spre acordare, nu satisface valoarea bunului preluat la stat, persoana îndreptățită are posibilitatea să conteste măsura în instanță.
Pe cale de consecință, reclamantul nu are posibilitatea de a-și alege dintre bunurile unității deținătoare, iar instanța de judecată nu poate consfinți, prin hotărâre judecătorească, o atare alegere, decât în măsura în care pârâtul nu se opune la atribuirea bunului identificat de reclamant, ceea ce nu este cazul de față.
De asemenea, pe parcursul celor doi ani de soluționare a litigiului, poziția procesuală a pârâtei a fost constantă, în sensul că imobilele pe care le deține în patrimoniu nu pot fi atribuite în compensare reclamantului.
Pe parcursul soluționării cauzei, a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013 care a urmărit o refacere totală a legislației în materia restituirii proprietăților confiscate de regimul comunist, care să conducă la reguli de procedură clare și simplificate, care să facă sistemul de despăgubire mai previzibil în aplicarea sa, iar plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o perioadă mai lungă de timp reprezintă măsuri apte să asigure acest echilibru între interesul general al colectivității și interesele foștilor proprietari.
În acest sens, prin art. 1 din Legea nr. 165/2013 s-a reglementat principiul de restituire în natură sau prin compensare, pentru toate imobilele terenuri și clădiri preluate de statul totalitar comunist, legiuitorul făcând o distincție clară între situația în care aceste măsuri sunt acordate foștilor proprietari sau succesorilor lor legali și testamentari și situația în care titularul dreptului de proprietate și-a înstrăinat drepturile ce i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietății, iar beneficiarul măsurii reparatorii este o altă persoană, cumpărător al drepturilor litigioase sau succesorale.
În acest ultim caz, art.1 alin.(3) prevede că "În situația în care titularul a înstrăinat drepturile ce i se cuvin potrivit legii de restituire, singura măsură reparatorie ce se acordă este compensarea prin puncte, potrivit art. 24 alin 2, 3 și 4.";
Reglementând modalitatea de exercitare a dreptului la restituirea imobilelor preluate abuziv, Legea nr. 10/2001 a instituit două etape ale procedurii de restituire, una necontencioasă și alta contencioasă, iar art. 22 a stabilit părțile între care se desfășoară aceste proceduri, și anume "persoana îndreptățită la restituire"; și "persoana juridică deținătoare a imobilului";. Art.21 din lege stabilește categoriile de persoane juridice obligate să se pronunțe asupra notificărilor prin dispoziție motivată a organelor de conducere și stabilește în alin.(4) că au calitatea de unitate deținătoare și unitățile administrativ-teritoriale, în cazul cărora restituirea se face prin dispoziție motivată a primarilor ori a președintelui consiliului județean, după caz.
Art. 22 din Legea nr.10/2001 prevede că "persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni (prelungit ulterior la 1 an) de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se face o notificare pentru fiecare imobil";.
Art. 21 din aceeași lege prevede la rândul său că (1) imobilele terenuri și construcții preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau o companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperativă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanelor îndreptățite în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare.
Prevederea alin.(1) al art. 21 din lege are semnificații juridice multiple, astfel cum sunt enumerate la art. 21 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007, între care aceea de a statua indisponibilizarea imobilelor restituibile pe calea prevăzută de lege cu privire la orice alte proceduri legale care tind să înstrăineze imobilul respectiv către alte persoane decât cele îndreptățite potrivit legii; iar pe de altă parte, aceste dispoziții legale coroborate cu dispozițiile art. 9 din Legea nr. 10/2001 care utilizează sintagma "indiferent în posesia cui se află în prezent"; aceste imobile notificate, urmăresc să stabilească momentul în funcție de care se face calificarea unității deținătoare, respectiv se identifică cel care deținea imobilul ce face obiectul notificării la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
În speță Tribunalul a constatat că obiectul litigiului îl reprezintă doar construcția situată în Bdul Tomis nr. 103, iar nu și terenul în suprafață de 664 mp. prin urmare, deținătoarea terenului notificat în sensul art. 9 coroborat cu art. 21 din Legea nr. 10/2001 este pârâta SC Model Constanța SA, care cumulează astfel calitatea de unitate deținătoare cu aceea de persoană obligată să înainteze Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor propunerea de acordare a măsurilor compensatorii conform art. 24 al.(4) din Legea nr.165/2013. Pentru aceste considerente va fi respinsă și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, invocată prin note de ședință și unită cu fondul cauzei în ședința publică din data de 29 noiembrie 2013 (fila 363 vol. I).
Pe cale de consecință, constatând calitatea de persoană îndreptățită, în sensul Legii nr. 10/2001, a reclamantului Tribunalul a admis acțiunea în parte și va obliga pârâta S.C. Model S.A. să înainteze Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor propunerea de acordare a măsurilor compensatorii conform art. 24 al.(4) din Legea nr.165/2013 pentru imobilul-construcție, situat în Municipiul Constanța, Bdul Tomis nr. 103, Județul Constanța.
| ← Drept civil. Drept de retenţie. Păstrarea bunului imobil de... | Drept civil. Atribuirea beneficiului contractului de... → |
|---|
