Drept civil. Acţiune în răspundere civilă delictuală. Daune morale suferite ca urmare a loviturilor aplicate de pârâţi. Îndeplinirea condiţiilor art. 998-999 C.civ. în vigoare la data introducerii acţiunii.
| Comentarii |
|
Tribunalul CONSTANŢA Sentinţă civilă nr. 1273 din data de 19.11.2013
La data de 23.12.2010, reclamantul C.A. a chemat în judecată pârâții B.A. și B.I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să îi oblige pe aceștia în solidar la plata prejudiciului material de 7000 lei reprezentând contravaloarea unei brățări de aur marca Versace de 70 g, precum și la plata prejudiciului moral de 10000 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, arată că la data de 24.07.2010 a fost agresat de către pârâți și deposedat de o brățară de aur marca Versace de 70 g, motiv pentru care a formulat și plângere penală împotriva acestora pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.
În esență, arată că la data de 24.07.2010, orele 04 :00 - 04 :30 dimineața se afla în localitatea Vama - Veche, jud. Constanța, în incinta barului Bibi Bistro, unde a consumat whisky împreună cu prietenii săi, având asupra sa un lanț de aur marca Versace și o brățară de aur aceeași marcă; întrucât nu a fost de acord ca numitul B.A. să stea la masa sa, acesta a părăsit localul dar a revenit ulterior însoțit de tatăl său B.I. În aceste împrejurări, reclamantul arată că pârâtul Bugiulescu Ion l-a lovit cu o bâtă în cap în fața localului Bibi Bistro, astfel încât el a căzut la sol, pierzându-și cunoștința iar cei doi pârâți au continuat să îl lovească pe tot corpul cu pumnii și picioarele până când au intervenit persoanele aflate la fața locului.
Reclamantul arată că în timpul conflictului pârâtul B.A. i-a smuls de la mână brățara de aur iar împrejurarea că a fost agresat este dovedită cu ajutorul certificatului medico - legal nr. 1067/A2 agresiuni/2010 prin care i s-au acordat 8-9 zile de îngrijiri medicale ; mai arată că din cauza loviturilor multiple, a rămas cu o cicatrice în zona feței, ce necesită intervenție chirurgicală estetică.
În drept, cererea este întemeiată pe disp. art. 998 - 999 C.civ., reclamantul arătând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența prejudiciului, a faptei ilicite și a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul produs.
La data de 02.03.2011, pârâții B.A. și B.I. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii motivat de împrejurarea că nu l-au lovit pe pârât și nici nu l-au deposedat de brățara de aur marca Versace. În realitate, arată pârâții, la data de 24.07.2010 reclamantul Chiriac Alex se găsea în localul Bibi Bistro din Vama - Veche jud. Constanța, în stare avansată de ebrietate ; la un moment dat i-a solicitat pe un ton agresiv pârâtului B.A., care se afla acolo de asemenea, să părăsească localul. Pârâtul B.A., cunoscând firea arțăgoasă a reclamantului, s-a conformat și a plecat spre locuința sa din aproprierea localului, unde i-a relatat tatălui său, B.I., cele întâmplate. B.I. s-a deplasat către localul Bibi Bistro de unde se auzeau zgomote și certuri și a observat cum reclamantul răsturnase o masă ; văzându-l pe pârât, a ieșit afară cu o băncuță de lemn în mână, având o atitudine amenințătoare, însă din cauza stării de ebrietate în care se afla, s-a împiedicat și a căzut la pământ.
Pârâtul B.I. mai arată că s-a întors la domiciliu și i-a povestit fiului său ce a văzut iar ulterior, la ora 6 din aceeași zi a văzut cum reclamantul s-a încăierat în localul Bibi Bistro cu fratele său, motiv pentru care au fost amândoi ridicați de organele de poliție.
În consecință, pârâții arată că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, solicitând încuviințarea probei testimoniale și interogatoriul reclamantului.
La termenul din data de 05.05.2011 reclamantul a precizat că își micșorează câtimea prejudiciului moral, de la suma de 10000 lei la suma de 5000 lei, menținându-și poziția cu privire la suma de 7000 lei reprezentând prejudiciul material.
Prin încheierea din data de 12.05.2011, pronunțată în Camera de Consiliu, instanța a admis cererea reclamantului de ajutor public judiciar și a dispus scutirea acestuia de plata taxei de timbru în cuantum de 531 lei aferentă capătului de cerere privind repararea prejudiciului material ; în ce privește capătul de cerere având ca obiect repararea prejudiciului moral, a constatat că acesta este scutit de plata taxei de timbru. -f.50.
Prin încheierea din data de 08.09.2011 instanța a dispus suspendarea judecății cauzei până la soluționarea plângerii penale formulate de reclamant în fața organelor competente.
La data de 12.07.2012, reclamantul C.A. a solicitat repunerea pe rol a cauzei, arătând că a încetat motivul suspendării judecății civile.
Au fost depuse la dosarul cauzei sentințele penale nr. 231/28.07.2011, respectiv 178/28.06.2012, pronunțate de Judecătoria Mangalia în dosarele 1756/254/2011, respectiv 1660/254/2012.
De asemenea, a fost atașată rezoluția Prim-procurorului nr.107/II/2/2011 privind plângerea împotriva soluției dispusă în dosar nr. 1794/P/2010 formulată de numiții B.I. și B.A. și a fost atașat dosarul penal 1794/P/2010 în care Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia a emis Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ din data de 09.03.2012, menținută prin Sentința penală nr.178/28.06.2012, definitivă, pronunțată în dosar nr. 1660/254/2012 de Judecătoria Mangalia.
Prin sentinta civilă nr. 718 din 14 martie 2013, pronuntată de Judecatoria Mangalia, in dosarul civil mai sus mentionat, a fost respinsă actiunea reclamantului, cu obligarea acestuia la plata către pârâți a sumei de 1.200 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocat.
In considerentele hotărârii mai sus menționate s-a reținut că la data de 24.07.2010, orele 04 :00 - 04 :30 dimineața, în timp ce se aflau în localitatea Vama - Veche, jud. Constanța, în fața barului Bibi Bistro, între reclamantul Chiriac Alex și pârâții Bugiulescu Alexandru și Bugiulescu Ion a avut loc un conflict, în urma căruia pârâții au aplicat mai multe lovituri reclamantului ; în aceste împrejurări, reclamantul afirmă că i-a fost sustrasă de către pârâți o brățară Versace sau cel puțin din vina acestora, în timpul conflictului, această brățară s-a pierdut.
S-a mai arătat că, reclamantul a formulat și plângere penală împotriva pârâților pentru comiterea infracțiunilor de lovire, prev. de art. 180 alin. 2 C.pen., respectiv de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1,alin. 2 lit. b și c C.pen., iar prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ din data de 09.03.2012, întocmită în dosar penal 1794/P/2010, Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților B.I. și B.A. pentru infracțiunea de lovire prev. de art. 180 alin. 2 C.pen., precum și aplicarea pentru fiecare dintre aceștia a unei amenzi administrative în cuantum de 1000 lei ; în ce privește infracțiunea de tâlhărie, în urma căreia reclamantului i-ar fi fost sustrasă brățara marca Versace, Parchetul a apreciat că, din ansamblul probator ce a fost administrat în cauză, nu rezultă săvârșirea acestei fapte, motiv pentru care a dispus neînceperea urmăririi penale față de învinuitul B.A..
Prima instantă a mai retinut că prin sentința penală nr.178/28.06.2012, definitivă, pronunțată în dosar nr. 1660/254/2012, Judecătoria Mangalia a respins plângerea formulată de pârâții B.I. și B.A. împotriva acestei soluții, în temeiul art. 278 indice 1 C.pr.pen. și, pe cale de consecință, a menținut Ordonanța din data de 09.03.2012, întocmită în dosar penal 1794/P/2010 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia, ca fiind legală și temeinică.
S-a arătat că în drept, potrivit art. 22 alin. 1 C.pr.pen., « Hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia », iar pe de altă parte, disp.art. 998 -999 C.civil, care reglementează răspunderea civilă delictuală, aplicabile la data de 24.07.2010, prevăd că : « orice faptã a omului, care cauzeazã altuia prejudiciu, obligã pe acela din a cãrui gresealã s-a ocazionat, a-l repara.; Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa ".
În consecință, făcând aplicarea dispozițiilor legale de procedură penală sus - enunțate și având în vedere că acțiunea civilă de față are ca obiect recuperarea prejudiciului material provocat prin pretinsa sustragere a brățării Versace și acoperirea prejudiciului moral cauzat prin infracțiunea de lovire, instanța de fond constată că dispozițiile Sentinței penale definitive nr.178/28.06.2012, menționate anterior, își impun puterea de lucru judecat în ce privește existența acestor infracțiuni, stabilirea autorilor și a vinovăției acestora.
Astfel, Parchetul a stabilit și instanța a confirmat că pârâtul B.A. nu a comis infracțiunea de tâlhărie și nu au existat probe cum că ar fi sustras în timpul conflictului brățara marca Versace de la reclamantul C.A.
În ce îl privește pe pârâtul Bugiulescu Ion, împotriva căruia reclamantul nu a formulat plângere penală pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, organele de urmărire penală și implicit instanța de judecată penală nu s-au pronunțat sub aspectul comiterii sau nu a acestei infracțiuni ; cu toate acestea, analizând ansamblul probator administrat în cauza de față, prima instanță constată că nu există nicio probă certă din care să reiasă împrejurarea că acest pârât ar fi sustras reclamantului brățara Versace în discuție, iar mai mult decât atât, martorul a confirmat că reclamantul ar fi avut o brățară de aur la mână înainte de conflict și că ulterior evenimentului reclamantul s-ar fi plâns că nu o mai găsește, însă aceste aspecte singulare nu sunt de natură să conducă în mod cert, clar și fără dubiu la concluzia că pârâtul B.I. ar fi sustras-o.
De asemenea, este neîntemeiată susținerea reclamantului că acțiunea de lovire exercitată de ambii pârâți și aducerea sa în stare de inconștiență a determinat lipsirea sa de brățara Versace, întrucât niciunul dintre martorii audiați nu a susținut că reclamantul ar fi fost bătut până la o asemenea stare de pierdere a cunoștinței, încât să nu mai știe ce se întâmplă cu bunurile sale, din probatoriul administrat rezultând că reclamantul era în stare de ebrietate în localul Bibi Bistro din Vama Veche și a fost deranjat de prezența pârâtului B.A. la aceeași masă cu a sa, motiv pentru care, pe un ton agresiv, i-a pus în vedere acestuia să plece din local, ceea ce acest pârât a și făcut, ulterior, aflând de cele petrecute, pârâtul B.I. (tatăl) a venit în fața localului, moment în care reclamantul l-a abordat și pe acesta în mod agresiv, determinând producerea conflictului în urma căruia a fost lovit.
În ce privește prejudiciul material, așa cum s-a arătat și s-a reținut și pe latură penală, nu sunt probe care să ateste sustragerea brățării Versace de către cei doi pârâți și nu din culpa acestora s-a ajuns la o eventuală pierdere a acesteia, întrucât reclamantul a fost cel ce a declanșat conflictul în urma căruia a fost lovit și tot el este persoana care a manifestat o atitudine neglijentă față de bunurile sale de valoare - s-a deplasat cu acestea într-un bar, noaptea, în stare de ebrietate și s-a jucat cu acestea în public, așa cum rezultă din declarația martorului, managerul localului Bibi Bistro (« știu că reclamantul avea la gât un lanț de aur și o brățară de aur la mână deoarece cu o jumătate de oră înainte se juca cu ele în fața barmanului și chiar își aruncau lanțul de aur de la unul la altul »-f. 105).
Pe de altă parte, în ce privește prejudiciul moral pretins de reclamant în valoare de 5000 lei, ca urmare a faptei de lovire a cărei victimă a fost, instanța de fond apreciază că acesta nu a fost dovedit și că leziunile suferite, atestate prin certificatul medico-legal nr. 1067/A2 agresiuni/2010, care au putut necesita 8-9 zile de îngrijiri medicale, nu au fost de natură a-i provoca acestuia suferințe morale grave și îndelungate care să necesite o asemenea reparație pecuniară, cu atât mai mult cu cât atitudinea sa a fost un element determinant în producerea conflictului din data de 24.07.2010.
Impotriva hotărârii mai sus mentionate a formulat recurs reclamantul C.A., prin care a criticat hotararea instantei de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivare s-a arătat că prima instantă a pronuntat o hotarare netemeinică intrucât a respins pretentiile sale privind acordarea daunelor in compensarea traumelor suferite ca urmare a violentellor exercitate de pârâti, motivând sumar că actele de agrsiune nu au fost de natură de a-i provoca astfel de suferințe morale care să necesite o asemenea reparatie pecuniară și reținând și atitudinea reclamantului ca un element determinant în producerea conflictului la data de 24 iulie 2010.
Se mai invederează împrejurarea că existenta prejudiciului care să justifice acordarea daunelor morale de 5000 de lei decurge din savarsirea faptelor de agresiune care au fost dovedite in fața organelor de urmarire penală și care nu mai susnt susceptibile de a mai fi analizate pe cale civilă.
S-a mai arătat că existenta faptei ilicite a fost dovedită prin probatoriul administrat in fata organelor de urmarire penală, iar existenta raportului de cauzalitate derivă din producerea agesiunii si existenta leziunilor potrivit certificatului medico legal intocmit de serviciul medical de specialitate.
In ceea ce privește vinovatia pârâtilor s-a arătat că Parchetul de pe lângă Judecatoria Mangalia a retinut că numitii B.I. și B.A. se fac vinovați de săvârsirea infracțiunii de lovire și alte violențe, prevazută si sanctionată de dispozitiile art. 180 alin.2 Cod penal, retinând că fapta comisă de ceu doi pârâti întruneste elementele constitutive ale infracțiunii, fiindu-le aplicată amenda de 1000 de lei fiecăruia, astfel încât practica judiciară este unanimă în a acorda daune morale persoanelor care au fost victimele unor agresiuni.
Prin decizia civilă nr. 1273/19 noiembrie 2013, Tribunalul Constanța a admis recursul și a modificat în tot sentința civilă recurată în sensul că a admis admite în parte acțiunea; a obligat pârâții către reclamant la plata sumei de 2000 lei, cu titlul de daune morale; a obligat intimații către recurent la plata sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată - recurs.
Pentru a hotărî în acest fel, a reținut Tribunalul că deși prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia din 9 martie 2012, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților B.I. și B.A., pentru infracțiunea de lovire și alte violențe și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ de 1000 de lei, precum și neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de tâlhărie, este justificată cererea reclamantului în parte, în ceea ce privește acordarea daunelor morale.
Prin declarația martorului audiat în fata instanței de fond și a cărui declaratie este consemnată la fila 105 din dosar, s-a relevat faptul că în altercația pe care a avut-o cu pârâții, reclamantul a fost lovit de aceștia, și chiar si atunci când a fost căzut la pământ i-au aplicat lovituri cu pumnul în continuare lovituri numitii B.I. și B.A.
Aceste fapte au fost percepute in mod direct de catre martor, fiind prezent la respectivul incident, și a remarcat faptul că anterior altercatiei reclamantul avea bratara din aur marca VERSACE la mână, și care i-a fost smulsă de către cei doi pârâți.
De asemenea, martorii audiati în cursul urmăririi penale, fiind prezenti în localul BIBI Bistro din Vama Veche, județul Constanța, au confirmat faptul că cei doi învinuiti l-au lovit pe reclamantul C.A., în dimineata zilei de 24 iulie 2010.
In urma agresiunii fizice cauzată reclamantului, i-s fost eliberat certificatul de constatarea medico legală, eliberat de Serviciul de Medicină Legală, in care s-a specificat faptul că prezintă leziuni de violență ce au putut fi produse prin lovire cu un corp dur, ce necesită 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Aceste aspecte au fost relevate și în considerentele sentintei penale nr. 231 din 28 iulie 2011, pronunțată de Judecătoria Mangalia, în dosarul penal nr. 1756/254/2011, prin care a fost admisă plângerea impotriva rezolutiei procurorului nr. 107/II2 din 21 aprilie 2011 si desfiintată ordonanta atacată cu trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecatoria Mangalia in vederea redeschiderii urmaririi penale.
Prejudiciul, ca element al răspunderii civile delictuale, reglementată de dispozițiile de drept comun în materie, respectiv art. 998-999 Cod civil, constă crearea unor consecințele negative morale suferite de o persoană, ca urmare a faptei ilicite, săvârșită de către o altă persoană, iar atingerea adusă dreptului sau interesului legitim al unei persoane determina exercitarea unui drept la reparație morală, în eventualitatea în care un asemenea prejudiciu a fost produs.
In doctrina de specialitate s-a arătat că respectivele daune morale pot fi acordate, în ipoteza în care se încalcă valorile ocrotite de legea fundamentală privind, demnitatea, onoarea, prestigiu profesional și alte valori asemănătoare.
Pe de altă parte, deși este real ca stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial presupune o anumită aproximare, instanța trebuie să aibă la pronunțarea hotărârii judecătorești de condamnare civilă, criterii de apreciere, precum: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic si emoțional, importanța valorilor morale lezate, măsura în care acestea au fost afectate, consecințele vătămării produse acestuia și familiei sale.
In cauză, deși în dosarul penal s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru fapta de lovire și alte violențe, sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 998, 999 Cod civil, privind răspunderea civilă delictuală, cu consecința obligării pârâților la plata în solidar daunelor morale de 2000 de lei.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.9 C.proc.civ. a fost admis recursul formulat de reclamantul C.A., împotriva sentinței civile nr.718/14.03.2013, pronunțată de Judecătoria Mangalia, în dosarul civil nr.5498/254/2010, in contradictoriu cu pârâții B.A și B.I. în sensul admiterii în parte a acțiunii privind plata daunelor morale de către pârâții în cuantumul mai sus arătat.
| ← Drept civil. Mandatul având ca obiect vânzarea unui bun imobil... | Drept procesual civil. Nemotivarea hotărârii. Respingerea... → |
|---|
