Drept procesual civil. Nemotivarea hotărârii. Respingerea cererii de lămurire a dispozitivului. Încălcarea dreptului părţii la un proces echitabil.
| Comentarii |
|
Tribunalul CONSTANŢA Sentinţă civilă nr. 637 din data de 07.11.2013
Noțiunea de proces echitabil, desprinsă de prevederile art. 6 paragraful 1 al Convenției, presupune, atât soluționarea, printr-un răspuns specific și concret a pretenției dedusă judecății, cât și oferirea unui răspuns explicit cererii. Ori, nerealizarea funcției explicative a hotărârii și refuzul manifest al judecătorului fondului de a-și explicita propria hotărâre prin expedierea părților nemulțumite la instanța de control judiciar nu pot fi circumscrise noțiunii de "soluționare în fond"; a litigiului, hotărârea astfel pronunțată fiind lovită de nulitate, de vreme ce a reușit nu doar să nemulțumească toate părțile litigiului, dar și să devină ininteligibilă pentru acestea.
Decizia civilă nr. 637/07.11.2013 - dosar civil nr. 16016/212/2007
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanta cu numărul 16016/212/2007, reclamanta a solicitat instanței ca in contradictoriu cu parații să dispună grănițuirea proprietăților lor.
În motivarea in fapt a acțiunii, s-a arătat, in esența, că părțile au dobândit de la autorul lor cate o suprafața de teren dintr-un lot inițial.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.584 si urm. Cod civil.
În dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri si proba cu expertiză tehnică imobiliară.
Prin întâmpinare, pârâții au arătat ca sunt de acord cu granițuirea, insa cu respectarea liniei corecte de hotar.
Prin sentința civilă nr. 12876/01.08.2012 instanța a admis acțiunea, în sensul că a dispus granituirea imobilelor situate in localitatea Eforie Sud, la adresele Str. Lacului nr.8, Str. Republicii nr.82 si Str. Republicii nr.82 bis, în sensul ca hotarele vor corespunde cu actualele îngrădiri existente intre construcțiile proprietatea părților; a obligat parații la plata către reclamanta a sumei de 175 lei fiecare cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî în acest fel, a reținut instanța de fond că inițial a existat un lot de teren in suprafața de 481 mp, dobândit de P.M. prin contractul de vânzare-cumpărare nr.2759/1945 (f.8).
După decesul lui Petre Maria terenul a fost dobândit de către Patrascuta Constantin (f.10).
Acesta a înstrăinat din suprafața totala mai multe loturi către părțile in litigiu, după cum urmează:
- lui E.V. suprafața de 185 mp prin tranzacția cuprinsa in Sentința civila nr.14295/2002 a Judecătoriei Constanta(f.15);
- lui E.S. suprafața de 100 mp prin contractul de vânzare-cumpărare nr.14269/1992(f.17);
- lui P.P suprafața de 125 mp prin contractul de vânzare-cumpărare nr.3043/2003(f.56);aceasta i-a înstrăinat la rândul sau terenul lui B.V. prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1018/2007(f.58);
- lui B.N.F suprafața de 62 mp prin contractul de vânzare-cumpărare nr.273/2001(f.53).
Fiecare dintre aceste acte de transmitere a proprietății conține in cuprinsul sau o referire la un plan de situație anex.
Instanța a solicitat părților depunerea la dosar a acestor planuri de situație pentru a se putea stabili in concret,prin observarea delimitărilor pe care le-a dorit autorul părților sa le realizeze, amplasamentul fiecărui lot.
De asemenea, expertul a solicitat părților aceste planuri de situație anexe.
Părțile nu s-au conformat si nu au depus înscrisurile solicitate.
Or, in lipsa unor schițe care sa arate modul in care a dorit autorul părților sa delimiteze terenul inițial, acesta se va granițui conform îngrădirilor realizate in prezent de către părți, avându-se in vedere faptul ca, deși nu au depus schițele anexe, acestea doresc grănițuirea.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate. Susține recurenta că instanța de fond nu a precizat care este suprafața de teren efectivă care îi revine în proprietate, nu a individualizat suprafețele de teren cu privire la care s-a efectuat operațiunea de grănițuire.
De asemenea, instanța de fond a omis să se pronunțe asupra partajului succesoral, deși era învestită cu o cerere în acest sens.
Cu ocazia concluziilor orale adresate instanței, intimații-pârâți au solicitat admiterea recursului, față de modalitatea în care instanța de fond nu a dat o soluție efectivă cererii de grănițuire.
În ședința publică din data de 07.11.2013, față de obiectul litigiului, instanța a calificat drept apel calea de atac exercitată în cauză.
Analizând, potrivit dispozițiilor art. 295 alin.1 C.pr.civ. stabilirea situației de fapt și aplicarea legii, de către prima instanță, prin prisma criticilor ce i se aduc, reținem următoarele:
Potrivit art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civilă, hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
În virtutea rolului său activ, judecătorul este cel care ordonă măsurile necesare judecății,inclusiv suspendarea acesteia,atunci când suspendarea nu este obligatorie, pune în vedere părților drepturile și obligațiile care le revin, pune în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt și de drept necesare unei judecăți corecte.
Principiul dreptului la apărare cuprinde,cu necesitate,dreptul părții de a-și susține toate pretențiile și de a avea astfel un acces efectiv și direct la justiție,iar contradictorialitatea trebuie să permită fiecărei părți dreptul de a participa efectiv la prezentarea, argumentarea și dovedirea pretențiilor și apărărilor sale, de a pune concluzii cu privire la toate elementele de fapt și de drept care interesează cauza, instanța fiind obligată să acorde cuvântul părților asupra tuturor problemelor invocate.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,sarcina judecătorului este aceea de a veghea ca toate elementele susceptibile să influențeze soluționarea pe fond a litigiului să facă obiectul unei dezbateri în contradictoriu între părți (cauza Sanchez-Reisse contra Elveția, hotărâre din 21 oct.1986;cauza Ruiz-Mateos contra Spania,hotărâre din 23 iunie 1993),iar aprecierea caracterului rezonabil al duratei procedurii se face în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei,de comportamentul părților și al autorităților (cauza Santili contra Italia, hotărârea din 19 febr.1991).
Având în vedere prevederile legale menționate,se reține că prima instanță nu s-a preocupat de soluționarea cererii deduse judecății sub toate aspectele.
Se observă, de asemenea, că hotărârea atacată nu respectă prevederile art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civilă, în sensul că nu rezultă care sunt probele care au fost examinate și care au format convingerea instanței în raport cu obiectul acțiunii deduse judecății, motivarea hotărârii fiind un element esențial al dreptului părții la un proces echitabil (cauza Hadjianastassiou contra Grecia, hotărârea din 11 ian.2000).
În cauză, obiectul cererii de chemare în judecată l-a reprezentat grănițuirea proprietăților situate în Eforie Sud, Str. Lacului nr. 8 și Str. Republicii nr. 82 și 82 bis, in suprafață totală de 481 mp., precum și partajul succesoral de pe urma defunctului Pătrășcuț Constantin.
Capătul de cerere având ca obiect dezbatere succesorală a fost disjuns de cel având ca obiect grănițuirea, astfel încât face obiectul unei acțiuni separate, nesoluționate încă.
Învestită doar cu cererea de grănițuire, instanța de fond a procedat la admiterea acțiunii și a stabilit linia de hotar "potrivit actualelor îngrădiri existente între proprietăți";.
Admiterea, cu caracter formal, a acțiunii dedusă judecății, precum și aparenta grănițuire realizată de către instanța de fond nu corespunde însă exigențelor legale menționate, câtă vreme dezlegarea acordată cererii reclamantei a lăsat nesoluționată, la modul practic, cererea sa. Sub acest aspect, art. 584 din Codul civil în vigoare la data introducerii acțiunii impune determinarea în concret a întinderii celor două loturi ce urmează a se grănițui (prin suprafață și limite), reconstituirea hotarului, precum și demarcarea acestuia prin limite în teren, concret stabilite. În modalitatea în care a fost pronunțat, dispozitivul sentinței este imposibil de pus în executare, de vreme ce nu cuprinde nici unul dintre elementele de grănițuire menționate.
Dispozitivul sentinței a reprezentat obiect al unei cereri de lămurire a dispozitivului, cerere respinsă de instanța de fond, părțile litigiului fiind îndrumate să se adreseze instanței de recurs, dacă doresc să se lămurească în concret care este întinderea loturilor de teren.
Ori, o atare motivare a hotărârii nu înseamnă că instanța de fond a examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse sau a acordat un răspuns specific și explicit la mijloacele decisive pentru soluționarea procedurii în cauză. (CEDO, Cauza Albina contra România, hotărârea din 28.04.2005, Cauza Vlasia Grigore Vasilescu contra România, hotărârea din 8 iunie 2006).
Noțiunea de proces echitabil, desprinsă de prevederile art. 6 paragraful 1 al Convenției, presupune, atât soluționarea, printr-un răspuns specific și concret a pretenției dedusă judecății, cât și oferirea unui răspuns explicit cererii. Ori, nerealizarea funcției explicative a hotărârii și refuzul manifest al judecătorului fondului de a-și explicita propria hotărâre prin expedierea părților nemulțumite la instanța de control judiciar nu pot fi circumscrise noțiunii de "soluționare în fond"; a litigiului, hotărârea astfel pronunțată fiind lovită de nulitate, de vreme ce a reușit nu doar să nemulțumească toate părțile litigiului, dar și să devină ininteligibilă pentru acestea.
În ceea ce privește lipsa schițelor anexe, în fața instanței de fond au fost efectuate două expertize topografice care, în lipsa acestor înscrisuri, au propus o linie de hotar între terenurile părților.
Prin urmare, lipsa schițelor anexe nu s-a transpus într-o piedică insurmontabilă pentru judecătorului fondului în a indica loturile de teren grănițuite și linia de hotar dintre acestea.
Pentru argumentele expuse, apreciind că soluția de grănițuire "potrivit actualelor îngrădiri existente între proprietăți"; nu reprezintă o soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 297 alin.1 C.pr.civ. apelul va fi admis, iar sentința civilă apelată desființată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe.
| ← Drept civil. Acţiune în răspundere civilă delictuală. Daune... | Drept procesual civil. Cheltuieli de judecată. Sintagma... → |
|---|
