contestaţie împotriva deciziei de impunere a măsurilor asiguratorii
| Comentarii |
|
Judecătoria TÂRGU JIU Sentinţă civilă nr. 9149 din data de 12.12.2013
Dosar nr. …/318/2013 Cod operator 2445
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA TÂRGU JIU
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9149/2013
Ședința publică de la 12 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: OTILIA CEZARINA POPESCU
Grefier: ELENA LILIANA PANAIT
Pe rol fiind judecarea contestației formulată de contestatoarea S.C. K. S. S.R.L., împotriva deciziei de instituie a măsurilor asigurătorii nr. 112461 din data de 13.9.2013, în contradictoriu cu intimata A.J.F.P.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru contestatoare, administrator D.V., lipsind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedează la legitimarea administratorului societății contestatoare, respectiv D.V., care se legitimează cu C.I. seria …., nr. …….., având C.N.P. ……….
Instanța a procedat la verificarea competenței generale, materiale și teritoriale și constată că, în conformitate cu prevederile art. 94 C. pr. civ. raportat la art. 713 C. pr. civ., este competentă în soluționarea contestației la executare.
Reprezentantul contestatoarei depune la dosar un exemplar de pe rezoluția și de pe referatul de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitorul D.V..
Instanța, în temeiul art. 237 alin. 2 raportat la art. 258 C. pr. civ. încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar și, nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în temeiul art. 244 C. pr. civ. declară cercetarea procesului terminată, în temeiul art. 392 C. pr. civ. deschide dezbaterile în fond și acordă cuvântul părților.
Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea contestației la executare și anularea deciziei de instruire a măsurilor asiguratorii nr. 112461/13.09.2013.
INSTANȚA
Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. Jiu la data de 02.10.2013, sub nr. …/318/2013, contestatoarea S.C. K. S. S.R.L. a contestat decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 112461/13.09.2013 și a solicitat instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, în contradictoriu cu intimata A.J.F.P, să se dispună anularea acesteia,cu consecința desființării măsurilor asiguratorii dispuse de intimată.
În motivarea contestației s-a arătat că, în urma inspecției fiscale generale efectuate în perioada 25.06.2013-29.08.2013 ,de către reprezentanții intimatei, prin Raportul de inspecție fiscala nr. 628/13.09.2013, s-au stabilit în sarcina contestatoarei obligații de plata în suma 152.938 lei reprezentând impozit pe profit, majorări si penalități impozit pe profit, TVA, majorări si penalități de întârziere TVA.
Că, este în termenul de a formula contestație împotriva Deciziei nr. 16 din 13.09.2013 si a Raportului de inspecție fiscala nr. 628/13.09.2013, termen legal de contestație fiind de 30 de zile de la comunicare ,respectiv de la 16.09.2013(art. 207 pct. 1 din O.G. nr. 92/2003).
S-a mai susținut că, deși ultima zi de a formula contestație este 16.10.2013, intimata a emis la data de 13.09.2013 - data finalizării Raportului de inspecție fiscala - Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. 112461, decizie pe care a transmis-o în data de 17.09.2013 unităților bancare unde contestatoarea are deschise conturi, în vederea indisponibilizării sumelor de bani pana la concurenta sumei de 152.938 lei.
Că, pentru a lua aceasta măsura asiguratorie , intimata a motivat decizia atacată prin faptul ca s-a constatat existenta pericolului ca debitorul sa se sustragă de la urmărire sau să -și ascundă ori să-și risipească patrimoniul.
A mai precizat contestatoarea faptul ca decizia de instituire a masurilor asigurătorii nu este în nici un fel motivată deși, potrivit art. 129 pct. 5 din O.G. 92/2003 "Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent." Și, nefiind motivată, deși textul de lege menționat este imperativ, aceasta decizie trebuie anulata fiind una nelegala.
Că, decizia abuziva creează contestatoarei numeroase probleme în desfășurarea activității societății întrucât aceasta are contracte în derulare pe care nu le poate onora având conturile blocate.
A mai arătat că intimata, în cadrul deciziei ,nu precizează în ce consta pericolul ca debitorul să se sustragă urmării și daca a făcut operațiuni de natura a risipi averea, în ce constau aceste operațiuni, având în vedere că la data efectuării controlului contestatoarea nu figura cu datorii de nici un fel la bugetul de stat, așa cum rezultă din înștiințarea privind stingerea creanțelor fiscale nr. 12976/16.09.2013 emisa de intimată și situația clienților la data de 31.08.2013 din care rezulta că reclamanta avea de încasat suma totala de 1.093.592,48 lei, suma din care intimata ar putea sa se îndestuleze în cazul în care Raportul de inspecție fiscala si decizia prin care i s-au stabilit obligații de plata în cuantum de 152.938 lei nu ar fi desființate prin căile de atac pe care le are la dispoziție.
A mai arătat că, din momentul finalizării inspecției fiscale și prezentării raportului și a deciziei privind obligațiile de plata, contestatoarea nu a întreprins nici-o măsura de natura a se sustrage de la urmărire ori de a ascunde sau a risipi patrimoniul în sensul ca nu a efectuat plați fictive și nu a înstrăinat activele societății.
Că, la data controlului avea datorii zero către bugetul de stat iar interesul este de a rezista și de a-și consolida poziția pe segmentul de piața ce constituie obiectul său de activitate.
În drept contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 129 pct. 1 coroborat cu art. 172 și art. 173 din O.G. nr. 92/2003.
În dovedire, contestatoarea a depus la dosar în xerocopie următoarele înscrisuri: decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 112461/13.09.2013, dovada de comunicare, extras, adresa nr. 341061/15.05.2009, decizia de impunere, decizia privind nemodificarea bazei de impunere, raportul de inspecție fiscală nr. 628/13.09.2013, situația clienților la data de 31.08.2013, înștiințare privind stingerea creanțelor fiscale, adresa nr. GJ 13240/17.09.2013, adrese, balanța de verificare și extras de cont.
Contestația a fost legal timbrată, cu taxă de timbru în cuantum de 1000lei.
La data de 25.10.2013 intimata a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
S-a susținut că prezenta contestație este neîntemeiată întrucât contestatoarea nu face dovada anulării, revocării sau suspendării deciziei nr. 16/13.09.2013 si a Raportului a inspecție fiscala nr.628/13.09.2013 (actele administrative generatoare de creanțe) în temeiul căruia s-a instituit măsura asigurătorie dispusă prin decizia contestată, coroborat cu faptul că debitoarea nu și-a îndeplinit de bună voie obligațiile fiscale,astfel că în mod corect organele fiscale au procedat la întocmirea actelor de executare silită și de instituire de măsuri asigurătorii în conformitate cu dispozițiilor legale în vigoare.
Că, instituirea măsurii asigurătorii contestate este justificata și de dispozițiile art. 11 din Legea nr.241/2005, pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.
Că, împotriva administratorului D.V. s-a formulat plângerea penala nr. GJ 112451/13.09.2013.
Că, în ceea ce privește susținerea reclamantei în sensul ca decizia nu este motivata, precizează că pe prima pagina a deciziei, alin. Ultim, se face mențiunea că s-a constatat existenta pericolului ca debitorul sa se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă sau risipească averea.
S-a mai susținut că instituirea de masuri asigurătorii este un drept al organului fiscal conferit de dispozițiile legale, drept de care AJFP Gorj a uzat.
Intimata a solicitat în baza art. 411 alin. 1 pct. 2 C. pr. civ. judecarea cauzei în lipsă.
Intimata a depus la dosar plângerea penală formulată împotriva administratorului contestatoarei și delegație de reprezentare.
La data de 07.11.2013 contestatoarea a răspuns susținerilor intimatei, reiterând motivele invocate în contestația la executare și învederând, totodată, că formularea unei plângeri penale nu este suficientă pentru a se justifica luarea măsurii contestate.
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarea stare de fapt.
Activitatea contestatoarei a făcut obiectul controlului efectuat de inspectorii DGFP Gorj pentru perioada 2009-2013, potrivit raportului de inspecție fiscală F-GJ nr. 628/13.9.2013.
În urma controlului fiscal s-au stabilit obligații suplimentare de plată datorate bugetului general consolidat în sumă de 152.938 lei, reprezentând TVA și impozit pe profit , majorări, penalități, fiind emisă decizia de impunere privind obligațiile suplimentare.
La data de 13.9.2013 intimata emite decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 112461, prin care se dispun măsuri asigurătorii în temeiul art.129alin.2 C.p.f, arătându-se că debitele nu au fost încasate în timpul controlului și există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să-și risipească averea.
S-a luat măsura asigurătorie a popririi asupra conturilor deschise la B.T.,B. R., T. TG JIU.
La data de 16.09.2013 se comunică contestatoarei decizia de instituire a măsurilor asigurătorii potrivit dovezii depusă a fila 9..
Prin contestația înregistrată la data de 2.10.2013 contestatoarea solicită judecătoriei Tg-Jiu anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii.
Cu privire la Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii instanța reține că, potrivit art.126C.p.f.,, Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietatea debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să-și ascundă ori să-și risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, precum și în cazul suspendării executării actului administrativ prevăzute la art. 185.
Aceste măsuri pot fi luate și în cazul în care creanța nu a fost încă individualizată și nu a devenit scadentă. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.
Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.
Măsurile asigurătorii dispuse potrivit alin. (2), precum și cele dispuse de instanțele judecătorești sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.
Împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 169.
Potrivit art.169C.p.f Termenul de contestare este de 15 zile de la data la care contestatorul a luat la cunoștință de existența măsurii dispuse.
În speță se constată că, sub aspect formal, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii cuprinde mențiunile prevăzute la art. 126C.p.f. și a fost comunicată potrivit dovezii depusă la fila 9 din dosar.
În ceea ce privește legalitatea deciziei de instituire a măsurii asigurătorii instanța reține că, în urma controlului efectuat de inspectorii intimatei s-a emis raportul de inspecție fiscală F - GJ - nr. 628 pentru suma totală de 152.938 lei, sumă pe care contestatoarea nu a achitat-o în timpul controlului și a contestat-o.
Constatându-se că agentul economic a cărui activitate a fost supusă controlului înregistrează dificultăți financiare și există pericolul ca acesta să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să-și risipească averea, s-a dispus măsura asigurătorie a popririi,fiind indisponibilizate conturile dechise la B.T., B.R., și T. Tg-Jiu, urmând ca, în cazul începerii procedurii de executare silită, poprirea asigurătorie să devină executorie.
Contestatoarea susține că sumele stabilite prin raportul de inspecție fiscală nu sunt datorate și nici nu există pericolul să se sustragă, să își ascundă ori să-și risipească patrimoniul.
Susținerile contestatoarei sunt neîntemeiate. Poprirea asigurătorie și sechestrul asigurător sunt măsuri de siguranță, premergătoare executării silite, dispuse în scopul garantării executării creanței stabilită prin titlul de creanță, ca urmare a faptului că agentul economic nu a oferit garanții cu privire la recuperarea creanței.
Măsurile asigurătorii, spre deosebire de măsurile executorii, nu presupun existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, măsura putând fi dispusă chiar și atunci când creanța nu a fost încă individualizată și nu a devenit scadentă, în luarea acestei măsuri avându-se în vedere numai pericolul ca, în viitor, sumele stabilite prin actul admistrativ fiscal să nu poată fi încasate.
Cum, contestatoarea nu a făcut dovada că în prezent au încetat motivele pentru care au fost dispuse măsurile asigurătorii și nici nu a oferit alte garanții, instanța va dispune respingerea contestației.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația formulată de contestatoarea S.C. K. S. S.R.L., cu sediul în ………, în contradictoriu cu intimata A.J.F.P, cu sediul în ………..
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Decembrie 2013.
Președinte,
OTILIA CEZARINA POPESCU
Grefier,
ELENA LILIANA PANAIT
Red. O.P./Tehnored EP/4EX/8.1.2014
| ← somaţie de plată. Jurisprudență Plăţi | plati. Jurisprudență Plăţi → |
|---|
