Contestaţie împotriva încheierii judecătorului delegat
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU -Secţia Penală Hotărâre nr. 211 din data de 10.02.2016
Deliberând asupra cauzei penale de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.10.2015, sub nr. 12679/180/2015, persoana condamnată F, deținut în P, a formulat contestație împotriva Încheierii nr. X/28.09.2015 a Judecătorului delegat cu supravegherea privării de libertate în cadrul P pronunțată în dosarul nr. 64/2015, în contradictoriu cu intimatul Penitenciarul
În motivarea contestației, petentul a arătat că de la momentul când a fost arestat a urmat tratament medical pentru mai multe infracțiuni, printre care hepatita C - VHC, gastroduodenită, însă odată ajuns în Penitenciarul i s-au încălcat drepturile privitoare la asistența medicală și norma de hrană necesară acestor boli.
Petentul a învederat că a formulat mai multe solicitări față de conducerea penitenciarului și s-a adresat medicului-șef, însă toate aceste demersuri au rămas fără rezultat. A mai arătat că la data de 02.09.2015 a solicitat medicului-șef C din cadrul Penitenciarului să efectueze analiza "Fibromax"; pentru închiderea dosarului medical, însă aceasta i-a solicitat 90 lei, deși efectuarea acestei analize este gratuită conform legii.
A mai arătat petentul că s-a îmbolnăvit în sistemul penitenciar, fiind încarcerat din anul 2011, iar afecțiunile de care suferă i-au afectat și dantura, însă datorită lipsei personalului specializat în domeniul stomatologic, nu i s-a aplicat tratamentul corespunzător. Solicită acesta ca pe plan local să "i se efectueze raze și tratament dentar";.
Cererea nu a fost motivată în drept.
La primul termen de judecată din data de 24.11.2015, petentul a arătat. prin concluziile orale formulate personal și prin apărătorul desemnat din oficiu. că medicul-șef din cadrul Penitenciarului a dispus transferarea sa în cadrul Spitalului Penitenciar Jilava, deși analzia "Fibromax"; putea fi efectuată și pe plan local, în cadrul Spitalului Municipal, motiv pentru care a refuzat transferul.
De asemenea, a mai precizat că norma de hrană de care beneficiază în penitenciar, respectiv norma 18, nu este cea recomanadată pentru afecțiunea hepatică de care suferă.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a dispus emiterea unei adrese către Penitenciarul Bacău, în vederea atașării dosarului medical al petentului.
La termenul din data de 09.02.2016, petentul F a depus la dosarul cauzei un memoriu și o cerere de constituire parte civilă cu suma de 7.000 euro cu titlu de daune morale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin Încheierea nr. X/28.09.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului în dosarul nr. X/2015, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul F.
Pentru a dispune astfel, judecătorul a avut în vedere că petentul reclamă că i s-au încălcat mai multe drepturi, respectiv dreptul la asistență medicală, dreptul la norma de hrană necesară afecțiunilor de care suferă, dreptul la tratament dentar.
În ceea ce privește dreptul la asistență medicală, judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului a reținut că petentul a fost depus în Penitenciarul la data de 02.07.2015 cu diagnosticul hepatită cronică VHC, gastro-duodenită, corecție optică pentru miopie și a fost consultat medical în datele de 28.07.2015, 30.07.2015, 31.07.2015, 05.08.2015, 10.08.2015, 11.08.2015, 12.08.2015, 14.08.2015, 17.08.2015, 24.08.2015, 01.09.2015, 09.09.2015, 12.09.2015, 13.09.2015, 14.09.2015 și 15.09.2015, iar ca urmare a acestor consultații medicale au fost demarate investigații paraclincice pentru inițierea tratamentului antiviral și a fost programat pentru internare la Spitalul Penitenciar Târgu Ocna - Secția Interne, fiind transferat în data de 29.09.2015 pentru continuarea investigațiilor medicale.
Cu toate acestea, din analiza informațiilor cuprinse în aplicația privind evidențe persoanelor deținute și din datele furnizate de Penitenciarul , judecătorul de supraveghere a privării de libertate a constatat că petentul nu a formulat nicio cerere scrisă prin care să solicite efectuarea analizei "Fibromax";, acestuia fiindu-i prescrise analize și tratament potrivit afecțiunilor de care suferă.
Judecătorul de supraveghere a privării de libertate a mai reținut că atribuția recomandării unor analize medicale revine exclusiv medicului din cadrul Penitenciarului, în raport cu prevederile art. 25-27 din H.G. nr. 1897/2006, iar în ceea ce privește regimul de hrană, a constatat că petentului F i-a fost alocat regimul de hrană N18 - persoane bolnave potrivit O.M.J. nr. 2713/C/2001, regimul alimentar recomandat afecțiunilor de care suferă fiind fără alcool și alimente conservate.
În ceea ce privește tratamentul dentar, judecătorul a reținut că petentul nu a adresat nicio cerere administrației penitenciarului pentru a fi prezentat la consult stomatologic, astfel încât prevederile art. 56, alin. 2 din Legea nr. 254/2013 nu își găsesc aplicația.
Cu titlu preliminar, instanța apreciază că susținerile petentului privind modalitatea în care a contractat bolile de care suferă, respectiv în cadrul sistemului penitenciar din România, nu pot face obiectul prezentei proceduri, întrucât aceasta este limitată atât din punct de vedere procedural, cât și substanțial la actul atatcat prin plângere, respectiv Încheierea nr. 71/28.09.2015 a Judecătorului delegat cu supravegherea privării de libertate în cadrul Penitenciarului Pe cale de consecință, instanța nu poate statua în niciun fel asupra cererii de constituire parte civilă pe care petentul F a înțeles să o formuleze în cauză, acesta având însă posibilitatea de a reitera o asemenea cerere, pe cale separată, în contradictoriu cu Administrația Penitenciarelor din România, și nu cu intimatul din prezenta cauză, respectiv Penitenciarul , căruia îî revine obligația de răspundere de la data când petentul a fost transferat în cadrul acestei instituții, respectiv de la data de 02.07.2015.
Nici aspectele relevate de petent cu privire la conduita medicului-șef C din cadrul Peniteciarului , care i-ar fi solicitat bani în schimbul efectuării analizei, precum și cu privire la infracțiunile pe carea aceasta le-ar fi comis, nu pot fi analizate în cadrul acestei proceduri.
În continuare, analizând susținerile petentului prin prisma înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, instanța apreciază că plângerea formulată de acesta este neîntemeiată pentru următoarele motive:
I. cu privire la încălcarea dreptului la tratament medical și a regimului alimentar
Instanța reține că potrivit înscrisurilor atașate la dosarul cauzei, contestatorul F suferă de mai multe afecțiuni ce necesită tratament medical continuu.
Pe durata detenției în Penitenciarul - singura perioadă ce va fi avută în vedere, întrucât în caz contrar, așa cum s-a arătat, analiza ar excede competenței instanței - administrația Penitenciarului a respectat prevederile Ordinului nr. 429/C-125/2012 privind asigurarea asistenței medicale persoanelor private de libertate aflate în custodia Administrației Naționale a Penitenciarelor. În acest sens, art. 65 din actul normativ prevede că persoanele private de libertate beneficiază gratuit de medicamentele prevăzute în Nomenclatorul produselor medicamentoase de uz uman aprobat de Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și că medicamentele achiziționate conform prevederilor legale sunt deținute, gestionate și eliberate către cabinetele medicale de unitate de către unitățile farmaceutice din structura unităților penitenciare, autorizate de Ministerul Sănătății (terminologia folosită include și analizele medicale necesare pentru stabilirea tratamentului medicamentos aplicabil pentru fiecare caz în parte).
În ceea ce privește medicamentele de care pot beneficia persoanele condamnate, conform prevederilor legale, acestea sunt:
a) medicamente asigurate din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și din fondurile unităților din sistemul Administrației Naționale a Penitenciarelor, aprobate cu această destinație;
b) medicamente, produse naturiste sau suplimente nutritive achiziționate din fonduri proprii ale persoanelor private de libertate, cu condiția ca ele să fie recomandate de medicul unității sau de un medic specialist.
Referitor la modul de acordare al medicamentelor, instanța reține că potrivit art. 66 din Ordinul nr. 429/C-125/2012 privind asigurarea asistenței medicale persoanelor private de libertate aflate în custodia Administrației Naționale a Penitenciarelor "prescrierea medicamentelor se face numai de către medici, în limita specialității acestora, cu excepția medicilor aflați în relații contractuale cu casa de asigurări de sănătate ca medici de familie, care pot prescrie și alte medicamente, la recomandarea specialiștilor din unitățile medicale ambulatorii sau spitalicești, conform prevederilor Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și ale normelor metodologice de aplicare a acestuia.";
Aceleași prevederi sunt aplicabile și modalității în care administrației penitenciarului îi revin obligația de a asigura tratamentul persoanelor deținute. În plus, cu referire la afecțiunile de care suferă petentul, sunt relevante următoarele articole din cuprinsul Ordinului nr. 429/C-125/2012 privind asigurarea asistenței medicale persoanelor private de libertate aflate în custodia Administrației Naționale a Penitenciarelor
"ART. 114
Pentru prevenirea și combaterea hepatitei virale, personalul medico-sanitar ia următoarele măsuri:
a) asigură supravegherea sanitară a condițiilor de mediu, în special aprovizionarea cu apă potabilă, hrănirea efectivelor și îndepărtarea reziduurilor;
b) verifică condițiile pentru menținerea unei bune igiene personale a deținuților;
c) asigură respectarea precauțiilor universale;
d) asigură efectuarea sterilizării corecte a instrumentarului stomatologic și chirurgical, în concordanță cu metodologia cuprinsă în ordinele în vigoare emise de Ministerul Sănătății;
e) asigură efectuarea tratamentelor injectabile numai cu seringi de unică folosință;
f) asigură educația pentru sănătate privind deprinderile igienice, modurile și căile de transmitere a acestei afecțiuni.
ART. 115
(1) Pentru hepatita cu transmitere enterală, supravegherea contacților din cameră și de la locul de muncă se realizează timp de 30 de zile, clinic - zilnic și prin examene de laborator (TGP, bilirubină) - la începutul perioadei de supraveghere, cu repetare la 14 zile.
(2) În unitate se realizează decontaminarea continuă și terminală a camerei unde a fost cazat bolnavul.
(3) Se iau măsuri pentru a asigura igiena alimentației, a apei și igiena personală a deținuților.
(4) Vesela și lenjeria contacților sunt spălate și dezinfectate separat, folosindu-se substanțe clorigene.
(5) Se efectuează dezinsecții.
ART. 116
Pentru hepatita cu transmitere parenterală, supravegherea clinică și cu laboratorul a contacților se realizează timp de 3 luni pentru hepatita acută tip B și două luni pentru hepatita acută tip C; pentru contacții direcți ai cazului de hepatita acută tip B se face determinarea Ag HBs, iar în cazul în care rezultatul este negativ, se recomandă efectuarea vaccinării împotriva hepatitei B.";
Cu privire la antecedența medicală, instanța reține că numitul F a fost transferată în Penitenciarul la data de 02.07.2015 și că la depunere, în urma consultului medical, s-a stabilit că suferă de hepatită cronică VHC, gastro-duodenită, corecție optică pentru miopie. De asemenea, persoana privată de libertate a fost luată în evidența cabinetului medical cu afecțiunile cronice de care suferă, pentru care a primit medicamentația recomandată de medicii specialiști.
Raportând cele ce preced la actele dosarului, instanța reține că Curtea Europeană a Drepturilor Omului, face în primul rând trimitrere la principiile fundamentale care rezultă din jurisprudența sa referitoare la supravegherea medicală și tratamentul medical in cazul unei persoane aflate în executarea unei pedepse privative de libertate [Kudla impotriva Poloniei pct. 91, precum si Paladi impotriva Moldovei nr. 39.806/06, pct. 71, 10 martie 2009]. În prezenta cauză, instanța are obligația să examineze dacă contestatorul F a avut acces la îngrijirile medicale curente de care avea nevoie și pe care autoritățile s-au angajat sa le ofere persoanelor private de libertate [a se vedea, mutatis mutandis, Nitecki împotriva Poloniei (dec.), nr. 65.653/01, 21 martie 2002, Pentiacova și alții împotriva Moldovei (dec.), nr. 14.462/03, 4 ianuarie 2005 și Gheorghe împotriva României (dec. nr. 19.215/04 din 22.09.2005].
Astfel, în acord cu aspectele reținute de Judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului, instanța constată că pentru ca o anumită analiză să fie efectuată unei persoane private de libertate, este necesară recomandarea medicului specialist, în baza căreia medicul din cadrul Penitenciarului întocmește documentația necesară.
Pe de altă parte, instanța constată că numitul F este în culpă, în condițiile în care nu era previzibil pentru personalul medical că acesta va refuza internarea în Penitenciarul Spital Jilava.
Potrivit art. 71, alin. 1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, dreptul la asistență medicală, tratament și îngrijiri al persoanelor condamnate este garantat, fără discriminare în ceea ce privește situația lor juridică și include intervenția medicală, asistența medicală primară, asistența medicală de urgență și asistența medicală de specialitate, incluzând atât îngrijirile de sănătate, cât și îngrijirile terminale.
Legea mai prevede că asistența medicală, tratamentul și îngrijirile în penitenciare se asigură, cu personal calificat, în mod gratuit, potrivit legii, la cerere sau ori de câte ori este necesar, iar persoanele condamnate beneficiază în mod gratuit de tratament medical și medicamente asigurate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, în condițiile Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și ale Normelor metodologice de aplicare a acestuia, din fondurile unităților din sistemul administrației penitenciare, aprobate cu această destinație, și din alte surse, potrivit legii.
Așa cum a reținut și judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului la momentul soluționării plângerii inițiale, legea nu impunea vreun termen pentru acordarea tratamentului medical, și implicit a efectuării unui anumit tip de analize, precum analiza "Fibromax"; la care petentul face referire în plângerea formulată, ci doar ca acesta să fie acordat în mod efectiv, cu respectarea dreptului la sănătate și la viață al persoanei beneficiare, în condițiile legii.
Mai mult, petentul nu a făcut în vreun fel dovada că analiza "Fibromax"; i-ar fi fost indispensabilă în vederea ameliorării stării de sănătate, astfel încât să se poată stabili încălcarea din această perspectivă a dreptului său la tratament medical.
Astfel, în raport cu cele ce preced, instanța va respinge ca neîntemeiate susținerile petentului F cu privire la încălcarea dreptului la tratament medical ca neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât reprezentanții Penitenciarului au depus eforturile necesare pentru a-i asigura acestuia tratementul medical adecvat.
II. Cu privire la regimul alimentar, instanța reține din cuprinsul adresei nr. C/1324/29.10.2015 a Penitenciarului că la data încarcerării în această unitate, petentul a primit regim alimentar conform normei N18, iar în esență, acest regim se diferențiază de cel obișnuit prin cantitatea de sare, lipide, grăsime animale (slănina și subprodusele fiind substituite cu ulei vegetal) și proteine (hiperproteică, îmbunătățită cu ou, lapte și brânză), fiind specific persoanelor bolnave - în acest sens a se vedea desfășurătorul alimentelor cuprinse în norma de hrană.
În raport de afecțiunile de care petentul suferă, nu exista vreo obligație a Penitenciarului de a-i asigura acestuia un regim alimentar distinct, în condițiile în care nici legea nu prevede o normă de hrană separată și individualizată pentru persoanele condamnate ce suferă de afecțiuni hepatice.
III. cu privire la transferul contestatorului în Penitenciarul Spital Târgu Ocna și refuzul acestuia de a fi transferat ulterior în cadrul Penitenciarului Spital Jilava
Astfel, în ceea ce privește transferul medical al contestatorului la Penitenciarul Spital Jilava, instanța reține că la dosarul cauzei nu a fost atașat niciun înscris care să ateste că s-a aprobat acest demers, însă conform propriilor susțineri ale petentului, acesta a refuzat transferul și internarea în unitatea medicală, deoarece analiza de care avea nevoie putea fi efectuată și pe plan local.
În acest sens instanța reține că potrivit art. 44, alin. 4 al Ordinului Ministerului Justiției nr. 429/2014 "dacă medicul unității consideră internarea ca fiind absolut necesară pentru sănătatea persoanei private de libertate, se solicită transferul pacientului la un penitenciar-spital"; iar în această ipoteză persoanele provate de libertate bolnave nu pot refuza internarea.
Nu se poate vorbi despre vreo culpă a medicului care a dispus transferul ori despre o încălcare a dreptului la tratament medical așa cum a susținut în plâgerea formulată contestatorul, în condițiile în care acesta a refuzat internarea, motivând că nu este necesar transferul său la unitatea medicală, deoarece analiza poate fi realizată și pe plan local, aspect ce i-ar fi fost comunicat cu ocazia internării anterioare în Penitenciarul Spital Târgu Ocna. Așa cum s-a arătat și în cele ce preced, instanța nu va avea în vedere susținerile petentului, întrucât nicio persoană privată de libertate nu se poate diagnostica singură și nu îsi poate prescrie propriul tratament medical, ori analize utile în vederea corectei diagnosticări, relevanță având doar constatările și aprecierile medicului curant, care de altfel este și răspunzător pentru activitățile desfășurate în limita atribuțiilor ce îi revin, confom legii.
F sunt neîntemeiate și urmează a le respinge ca atare. Pentru a hotărî astfel, instanța va avea în vedere că transferul acesteia urma a fi realizat cu respectarea cerințelor legale și exclusiv în interesul său, dar comportamentul petentului a făcut imposibilă atingerea scopului urmărit prin dispoziția de transfer, respectiv internarea, evaluarea și diagnosticarea corectă, de către un medic specialist, a afecțiunilor de care acesta suferă.
IV. cu privire la tratamentul stomatologic
Instanța reține că petentul nu a formulat nicio cerere scrisă adresată fie conducerii penitenciarului, fie cabinetului medical, prin care să solicite acordarea tratamentului stomatologic, însă acest aspect nu poate conduce la înlăturarea obligației cu caracter general ce revine Penitenciarului de a asigura tratamentul medical pentru toate afecțiunile medicale constatate în cazul persoanelor private de liberatate, indiferent de gravitatea acestora. Din această perspectivă, instanța constată că nici în dosarul medical al petentului nu se face vreo referire cu privire la afecțiuni dentare.
În conformitate cu legislația în vigoare privind organizarea și funcționarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate sunt asigurate în acest sistem, contribuțiile lor fiind plătite din bugetul statului. Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) adoptă anual, prin ordin al ministrului, normele de aplicare a contractului-cadru care prevede condițiile acordării asistenței medicale publice.
Instanța reamintește că persoanele private de libertate se află într-o poziție vulnerabilă, statul având obligația, prin intermediul agenților săi, de a asigura respectarea tuturor drepturilor fundamentale, între care se înscrie și cel la sănătate, astfel încât privarea de libertate să nu fie dublată de un nou tratament punitiv. Cu toate acestea, nu sunt de neglijat nici funcțiile represive și coercitive ale pedepsei aplicate, în sensul că persoanele private de libertate, deși se bucură de drepturile inerente oricărei persoane, exercitarea acestora se realizează într-un cadru mult mai restrâns, tocmai datorită situației în care se află, respectiv în executarea unei pedepse privative de libertate.
Pe de altă parte, în condițiile în care intimatul nu a făcut dovada contrară, cu atât mai mult cu cât sarcina probei îi incumbă dată fiind situația specială în care se afla contestatorul, instanța va aprecia că toate susținerile acestuia corespund adevărului, în sensul că nu a primit tratament dentar necesar și că în cadrul Penitenciarului nu există personal specializat în tratarea afecțiunilor stomatologice. Chiar și în această ipoteză, atingerea adusă drepturilor petentului nu este de natură, în opinia instanței, să constituie un tratament inuman ori degradant în sensul art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care acesta, cu respectarea prevederilor legale, poate solicita oricând efectuarea unui tratament stomatologic, fie pe plan intern, în situația în care este posibil, fie în afara sistemului sanitar al penitenciarului, pe plan local.
O asemenea solicitare trebuie însă realizată distinct, iar nu pentru prima dată în cadrul unei cereri având ca obiect contestație împotriva Încheierii judecătorului delegat cu supravegherea, precum cea dedusă judecății, situație în care instanța poate doar constata încălcarea unui drept, neavând posibilitatea de a dispune măsuri efective.
Pentru toate cele ce preced, văzând și prevederile art. 56, alin. 12 și ale art. 39 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul proceseului penal, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația formulată de petentul F împotriva Încheierii nr. X/28.09.2015 pronunțată de Judecătorul delegat cu supravegherea privării de libertate la Penitenciarul .
Totodată, ținând cont de culpa procesuală a acestuia și față de dispozițiile art. 275, alin. 2 C. proc. Pen., instanța îl va obliga la plata sumei de 200 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, urmând ca norariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 130 lei, să se avanseaze din fondurile Ministerului Justiției.
| ← Stabilire domiciliu minor. Jurisprudență Minori | Plângere la soluţia de neurmărire/netrimitere în judecată → |
|---|
