Ordonanţă preşidenţială. Jurisprudență Minori
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU - Secţia Civilă Hotărâre nr. 1013 din data de 15.02.2016
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant BAM și pe pârât BA, , având ca obiect ordonanță președințială STABILIRE DOMICILIU MINOR
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns- reclamant ȘI P asistat de avocat cu delegație la dosar fila 22.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
La solicitarea instanței părțile se legitimează cu cartea de identitate.
Instanța acordă cuvântul pe probe.
Avocat având cuvântul pentru reclamantă solicită proba cu interogatoriu pârâtului, proba testimonială cu martorul și proba cu înscrisuri. Depune o serie de înscrisuri cu precizarea că exemplarul doi au fost comunicate pârâtului prin apărător.
Avocat având cuvântul pentru pârât solicită proba cu înscrisurile depuse, proba cu martorul, unchiul pârâtului.
Instanța analizând probele le va încuviința astfel cum au fost solicitate.
Avocat se opune la audierea martorului propus de pârât având în vedere faptul că este unchiul pârâtului.
Instanța având în vedere disp. art 316 c.pr.civilă va încuviința pentru pârât proba testimonială cu martorul.
S-a luat interogatoriu pârâtului, răspunsurile acestuia fiind consemnate și atașate la dosar.
S-au audiat martorii, sub prestare de jurământ declarațiile atașându-se la dosarul cauzei.
La solicitarea instanței apărătorii părților având cuvântul pe rând arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat și excepții de invocat în temeiul art 392 c.pr.civilă, instanța reține cauza spre judecare și acordă cuvântul pe fond.
Avocat având cuvântul pentru reclamantă solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, stabilirea locuinței minorului la reclamantă. A se observa că din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă că viața de cuplu a fost un calvar. A depus la dosar înscrisuri de unde rezultă că pârâtul a dus minorul la un control psihologic. La interogatoriu acesta a recunoscut, dar și faptul că l-a prezentat la medic întrucât acesta era trist. Întrebarea este de ce este trist copilul, poate din cauza faptului că mama sa nu este lângă el. copilul are nevoie de afecțiune. Pârâtul nu i-a putut reproșa nimic reclamantei, însă acesta este orgolios.
Față de cele arătate solicită admiterea acțiunii stabilirea domiciliului minorului la reclamantă în
Cu obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru pârât solicită respingerea acțiunii motivele invocate de reclamantă nu vizează obiectul cererii pe ordonanță președențială. Solicită analizarea cererii întrucât nu solicitarea reclamantei nu vizează disp. art 996 c.pr.civilă, nu sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 996 c.pr.civilă. Nu există nici o urgență în luarea acestei măsuri.
Solicită obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise în temeiul art 394 c.pr. civilă trecându-se la deliberare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la Judecătoria B, sub numărul 239/180/2016 reclamanta BAM în contradictoriu cu pârâtul BBA a solicitat ca prin hotărâre judecătorească pronunțată pe calea ordonanței președințiale, să se dispună stabilirea domiciliului minorului BAV la locuința reclamantei.
Cererea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă de timbru.
În motivare a arătat în esență că din căsătoria soților a rezultat minorul BAV, născut la data de 0. Viața de familie a reclamantei împreuna cu paratul a fost încă de la început mai delicata in sensul ca nu comunicau suficient de bine, având opinii si păreri contrare, situație care a pus-o pe diferența relativ mare de vârsta dintre voi. Deși in timpul căsătoriei, relativ repede, a apărut si minorul, relațiile de familie nu au avut o evoluție favorabila ci dimpotrivă, conflictele dintre părți s-au acutizat ajungând la violente verbale si fizice pana la limita insuportabilului. Reclamanta era agresată verbal si fizic in repetate rânduri de parat, nefiind mulțumit niciodată de ceea ce făcea si ceea ce spunea, devenise extrem de posesiv si gelos in ciuda faptului ca nu i-a dat niciodată motiv iar violentele verbale si fizice fata de persoana sa s-au acutizat, ele ajungând sa fie tot mai dese si la ordinea zilei.
Despărțirea părților in fapt a avut loc evident pe fondul unei atitudini excesiv de agresive a paratului, reclamanta fiind nevoită să plece la singura sa ruda pe care o avea in tara, la sora sa care locuiește in imediata apropriere a Bucureștiului, având apartament. Cu ocazia plecării sale din domiciliu, paratul in stilul lui de violenta caracteristica nu i-a permis sa ia si copilul care era extrem de traumatizat de scenele de violenta pe care le făcea chiar in prezenta lui, o perioada de timp ținând legătura telefonic cu copilul dar la un moment dat fiindu-i interzis acest lucru de către parat.
In vara anului 2015 paratul a promovat acțiune de divorț in lipsa mea si fără a-i aduce la cunoștință despre acest lucru, acțiune care a făcut obiectul dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Bacău, dar aflând din timp de la o prietena comuna care 1-a văzut in sediul instanței a declarat apel, acest dosar fiind in prezent pe rolul Tribunalului pentru rejudecarea acestei acțiuni.
În dovedire, reclamantul a solicitat proba înscrisuri depunând copie s.c. 5642/2015 a Judecătoriei De asemenea a solicitat proba cu anchetă socială, interogatoriu și proba testimonială.
Pârâta, legal citat a formulat întâmpinare în prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată , nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 996 CPC. Se arată că după separarea în fapt minorul a rămas în grija tatălui, mama refuzând să comunice adresa unde locuiește și schimbând numerele de telefon schimbând numerele de telefon pentru a nu putea fi sunată. Luarea minorului din mediul în care a crescut, desprinderea sa de activitățile zilnice pe care le practică ar putea avea consecință grave pentru dezvoltarea psihică a minorului.
În susținerea întâmpinării pârâta reclamantă a solicitat proba cu înscrisuri. De asemenea a solicitat proba cu interogatoriu, anchetă socială și proba testimonială.
Instanța din oficiu a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul părților.
Din actele si lucrările dosarului instanța retine următoarele:
Din căsătoria părților a rezultat minorul BAV, născut la data de 0. Părțile împreună cu minorul au locuit în imobilul situat B când pârâta datorită unor neînțelegeri cu soțul a plecat din domiciliul comun. După separarea în fapt a părților, minorul a rămas în grija tatălui care a introdus și acțiune de divorț soluționată prin sentința civilă nr. 5642 din 19 octombrie 2015 în dosar nr. 6895/180/2015 al judecătoriei u. Împotriva sentinței sus menționate - prin care s-a stabilit și domiciliul minorului la tată - reclamanta în prezenta cauză a formulat apel așa cum rezultă din susținerile acesteia și din verificările efectuate în sistemul ECRIS.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză atât la cererea reclamantei cât și a pârâtului, instanța reține faptul că minorul a locuit de la naștere, cu ambii părinți, aceștia ocupându-se împreună de copil. Astfel chiar martora reclamantei, , a arătat instanței faptul că minorul era dus la grădiniță de ambii părinți, împreună mergeau cu copilul la medic, atât tatăl cât și mama fiind preocupați de creșterea minorului. Aceste aspecte au fost confirmate și de martorul audiat la cererea pârâtului care a confirmat faptul că soții s-au ocupat împreună de copil, până la separarea în fapt.
De asemenea ambii martori au arătat faptul că minorul, după separarea părților, în anul 2015, a rămas în îngrijirea tatălui, mama venind doar de câteva ori să-și viziteze copilul. Martorul a arătat faptul că minorul este bine îngrijit, este atașat de tată, acesta fiind ajutat și de bunica paternă în supravegherea copilului.
Potrivit anchetei sociale efectuate în cauză la domiciliul pârâtului, minorul frecventează Grădinița "Lizuca"; din locuiește alături de tată într-un imobil mobilat și utilat corespunzător și întreținută din punct de vedere igienico sanitar.
Examinând sumar probatoriul administrat în prezenta cauză instanța reține că mama își întemeiază cererea pe relațiile încordate existente între soți ,aceasta acuzându-l pe reclamant de agresiune fizică și verbală..
Potrivit art.996 alin.1 NCPC";instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări";.
Din cuprinsul acestor dispoziții legale se desprind condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale,respectiv,aparența de drept,urgența,vremelnicia măsurii ce se cere a fi luată și neprejudecarea fondului.
În ceea ce privește urgența, legea prevede două situații care permit aprecierea existenței acesteia și anume păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere și prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
Sub un alt aspect, procedura specială și excepțională reglementată de art 996 cod proc civ oferă părților posibilități limitate de probatorii, astfel încât, instanța chemată să ia o măsură provizorie nu rezolvă fondul litigiului ci examinează numai aparența de drept, fără a anticipa asupra hotărârii de drept comun. În acest scop, instanța urmează a face un examen sumar asupra pretențiilor reclamantei, apărărilor pârâtului și probelor administrate, urmând să stabilească în favoarea căreia din părți există aparențele unei situații juridice legale și care justifică un interes legitim pentru a se putea stabili o anumită stare de fapt sau de drept până la soluționarea litigiului pe calea dreptului comun.
Caracterul vremelnic al măsurii dispuse rezultă din aceea că ea își produce efecte juridice numai un anumit timp, până la soluționarea cauzei pe calea dreptului comun, existând însă și posibilitatea ca măsurile să rămână definitive când partea împotriva căreia s-au luat alege să nu mai recurgă la calea dreptului comun pentru a obține desființarea lor.
Pentru a dispune mod provizoriu cu privire la minor în privința stabilirii domiciliului acestora instanța trebuie să analizeze dacă această măsură este în acord în primul rând cu interesul copiilor.
Instanța reține faptul că în speță reclamanta nu a făcut dovada urgenței în a se lua o măsură cu privire la modificarea locuinței minorului care să corespundă interesului acestuia. Astfel încă de la naștere minorul a locuit în B, unde a fost sub supravegherea ambelor părți până in luna aprilie 2015. După despărțirea în fapt a părinților minorul a continuat să locuiască alături de tată și bunica paternă, mama vizitându-l așa cum rezultă din declarațiile martorilor doar de câteva ori. În această perioadă mama a locuit în București într-un imobil aparținând surorii sale, așa cum rezultă din ancheta socială efectuată în cauză. Deși invocă că pârâtul are o fire violentă, reclamanta nu a făcut dovada existenței vreunui pericol pentru minor care să justifice stabilirea locuinței la mamă. Mai mult reclamanta a plecat din domiciliul comun de aproximativ un an de zile și nu a făcut nici un demers în a lua copilul alături de ea. Simplul fapt că pârâtul a introdus o acțiune de divorț nu constituie un motiv pentru a se lua o măsură cu privire la domiciliul minorului pe cale acestei proceduri. Instanța apreciază că nu este în interesul minorului de a i se schimba mediul de viață în care a fost crescut, câtă vreme prin probele administrate în cauză s-a făcut dovada că minorul este bine integrat în colectivitate, urmează cursurile grădiniței, este atașat de părintele în compania în căruia a locuit în ultima perioadă. Mama nu a făcut dovada că în prezent are o locuință stabilă, că realizează venituri, prin comparație cu pârâtul care a oferit stabilitate minorului, realizează venituri și beneficiază de sprijinul mamei sale în creșterea minorului.
În consecință, în considerarea celor ce au precedat, instanța, întrucât nu au fost îndeplinite toate condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, respinge cererea formulată.
Față de dispozițiile art. 453 CPC va obliga reclamanta la plata sumei de 500 lei reprezentând onorariu de avocat către pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea având ca obiect ordonanță președințială - stabilire locuință formulată de reclamanta BAM împotriva pârâtului BBA
Obligă reclamanta să plătească pârâtului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 5 zile de la pronunțare, ce se va depune la Judecătoria Bacău.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Februarie 2016
| ← Plângere la soluţia de neurmărire/netrimitere în judecată | Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare → |
|---|
