Ordin de protecţie. Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU - Secţia Civilă Hotărâre nr. 657 din data de 02.02.2016
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău reclamanta N P în contradictoriu cu pârâtul N D a solicitat emiterea ordinului de protecție în temeiul dispozițiilor Legii nr. 25/2012 împotriva fostului soț, pârâtul. Astfel reclamanta a solicitat obligarea pârâtului să păstreze față de reclamantă, fiul reclamantei, minorul, o distanță minimă de 100 de metri; să păstreze față de locuința reclamantei și a fiului reclamantei, situată în o distanță minimă de 100 de metri, cât și față de orice adresă viitoare; să păstreze față de locul de muncă al reclamantei o distanță minimă de 100 de metri; interzicerea oricărui contact pârâtului, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta; obligarea pârâtului la suportarea chiriei și întreținerii pentru locuința temporară unde reclamanta și copilul locuiesc sau urmează să locuiască.
Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru în temeiul art. 272 alin. 2 din Legea nr. 217/2003 modificată prin Legea nr. 25/2012.
În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar înscrisuri și a cerut încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorul Ai P. Reclamanta a renunțat la administrarea probei cu interogatoriul pârâtului în ședința din 02.02.2016.
Pârâtul nu s-a prezentat în fața instanței, nu a formulat întâmpinare dar a fost asistat de avocat din oficiu, potrivit art. 273 alin. 4 din Legea nr. 217/2003 modificată prin Legea nr. 25/2012.
În cauză s-au administrat proba cu înscrisuri și proba cu martorul Apetri Petrea.
Din probatoriul administrat în cauză instanța reține următoarele;
Reclamanta și pârâtul au fost căsătoriți în perioada 31.10.1999-21.08.2015, când prin s.c. nr. pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr., rămasă definitivă la data de 21.08.2015, a fost declarată desfăcută căsătoria acestora. Din căsătoria părților a rezultat minorul Ni C
Din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar () cu declarațiile martorului AP rezultă că în data de 27.01.2016 reclamanta a fost lovită de pârâtul ND.
Potrivit înscrisului medico-legal mai sus invocat, la data de 28.01.2016 reclamanta prezenta echimoză violacee de 3 cm diametru pe gamba dreaptă, excoriație de 0,5 cm cu crustă hematică pe antebrațul drept, margine cubitală, acestea s-au putut produce prin loviri, fiind necesare 1-2 zile de îngrijiri medicale.
Din declarația martorului audiat în cauză, instanța reține că în urma incidentului din data de 27.01.2016 reclamanta s-a deplasat la spital pentru a-i fi acordate ingrijiri medicale, prezentând o vânătaie în zona cotului, având buzele umflate, acuza dureri în zona gâtului. Martorul declară că astfel de incidente au mai avut loc și anterior, pârâtul a lovit-o, atras-o de păr pe reclamantă, iar în ceea ce privește atitudinea față de copil, acesta țipă adesea la minor, iar din acest motiv coplul urinează adesea pe el. Vocabularul pârâtului este greu de descris în cuvinte, în prezent prestează activități de cămătărie și jocuri de noroc. Nu în ultimul rând pârâtul a amenințat-o că vrea să o determine să se arunce de pe bloc sau în fața trenului. Martorul a mai arătat ca fostul ginere o urmărește permanent pe reclamantă.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 217/2003, republicată, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre următoarele măsuri-obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează sau le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
Potrivit art. 3 alin.1 din același act normativ, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol constituie, de asemenea, violență în familie împiedicarea femeii de a-și exercita drepturile și libertățile fundamentale.
Analizând dispozițiile actului normativ mai sus menționat, instanța reține că emiterea unui ordin de protecție se poate dispune dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) se constată comiterea unui act de violență, care conform art. 4 din Legea nr. 217/2003, poate fi:
- violență verbală, adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare"; [art. 4 lit. a) din Legea nr. 217/2003]
- violență psihologică, impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar [art. 4 lit. b) din Legea nr. 217/2003];
- violență fizică, adică o vătămare corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar [art. 4 lit. c) din Legea nr. 217/2003];
- violența sexuală, adică agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal [art. 4 lit. d) din Legea nr. 217/2003];
- violență economică, adică interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar [art. 4 lit. e) din Legea nr. 217/2003];
- violență socială, impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ, impunerea izolării prin detenție, inclusiv în locuința familială, privare intenționată de acces la informație, precum și alte acțiuni cu efect similar [art. 4 lit. f) din Legea nr. 217/2003];
- violență spirituală adică subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare [art. 4 lit. g) din Legea nr. 217/2003];
b) Actul de violență este de natură să pună în pericol viața, integritatea sau libertatea victimei;
c) Actul este unul de violență în familie (Legea nr. 217/2003 are în vedere prevenirea și combaterea violenței în familie), în sensul că este comis de un membru de familie al victimei, în accepțiunea extinsă oferită de art. 5 din Legea nr. 217/2003: a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude; b) soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție; c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc; d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului; e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.
d) Emiterea ordinului de protecție să vizeze înlăturarea stării de pericol în care se află persona ce solicită aceasta.
Analizând condițiile reținute mai sus, cu incidență la speță, instanța reține că acestea sunt îndeplinite. Astfel, din coroborarea probelor depuse la dosarul cauzei, declarația martorului Apetri Petrea și a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a constata calitatea de victimă în înțelesul Legii 217/2003 pentru N P și N urmând a emite ordin de protecție pentru acestea împotriva pârâtului. Situația de față durează din luna martie 2014 așa cum rezultă din plângerile care au fost adresate de reclamantă Secției 2 de Poliție Bacău(fl. 11 dosar).
Prin urmare instanța reține că reclamanta, dar prin ea și fiul acesteia, sunt în stare de pericol, astfel că se impune emiterea pentru acestea a ordinului de protecție prevăzut de art. 26 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, modificată prin Legea nr. 25/2012, iar pârâtul urmează să respecte următoarele obligații și interdicții sub supravegherea organelor de poliție:
1. să păstreze față de reclamantă, fiul reclamantei, o distanță minimă de 100 de metri;
2. să păstreze față de locuința reclamantei și a fiul reclamantei, o distanță minimă de 100 de metri;
3. să păstreze față de locul de muncă al reclamantei o distanță minimă de 100 de metri;
4. interzice pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta;
In ce privește cererea privind obligarea pârâtului la suportarea chiriei și întreținerii pentru locuința temporară unde reclamanta și copilul locuiesc sau urmează să locuiască, instanța urmează a respinge această solicitare întrucât nu s-a făcut dovada încheierii unui astfel de contract, a contravalorii chiriei achitate, la dosar existând doar o procură de reprezentare autentică. Totodată instanța reține că reclamanta a solicitat prin cererea de chemare în judecată obligarea pârâtului să păstreze față de actuala sau orice altă locuință sau orice alt loc de muncă o distanță minimă de 100 m. Vor fi respinse solicitările cu privire la orice altă locuință sau orice alt loc de muncă întrucât obiectul cererii nu este unul determinat/determinabil.
| ← Ucidere din culpă. Jurisprudență Uciderea din culpă | Stabilire domiciliu minor. Jurisprudență Minori → |
|---|
