Contestaţie în anulare. Nemotivare. Sancţiune
| Comentarii |
|
Prin decizia civilă nr. 1724/R/14.09.2007, Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul T.D. împotriva deciziei civile nr. 41/A din 1 martie 2007 a Tribunalului Maramureş.
Totodată, instanţa de recurs a obligat recurentul să plătească intimatei S.I. suma de 44 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Împotriva acestei decizii pârâtul T.D. a formulat o contestaţie în anulare, înregistrată la data de 5 noiembrie 2007, prin are solicită textual: „acvirarea
5
dosarului cu nr. 15336/2005 de la Judecătoria Maramureş în conformitate cu art. 317 pct. 1 c.pr.c”.
Contestaţia nu a fost motivată în fapt şi în drept.
La primul termen de judecată fixat înaintea Curţii de Apel Cluj, avocatul ales al contestatorului a solicitat amânarea judecăţii cauzei pentru a depune motivele contestaţiei în anulare.
Cererea avocatului a fost respinsă de instanţă prin încheierea şedinţei publice din 30 noiembrie 2007, când s-a invocat din oficiu excepţia nulităţii cererii pentru nemotivare.
Asupra excepţiei invocate din oficiu de către curte, se reţin următoarele:
Indiscutabil, cererea de contestaţie în anulare are cuprinsul prevăzut de art. 82 C.pr.civ., care reprezintă dreptul comun în materie, fiind obligatoriu a se arăta şi motivele contestaţiei. Din coroborarea dispoziţiilor art. 82 cu cele art. 112 alin. 1 pct. 4 C.pr.civ. rezultă că partea trebuie să-şi motivele contestaţia, să arate împrejurările de fapt şi de drept prin care înţelege să îşi susţină cererea.
În sensul acestei concluzii sunt şi dispoziţiile art. 317, coroborate cu cele ale art. 318 C.pr.civ., prin care au fost consacrate legislativ motivele contestaţiei în anulare. Analiza acestor texte de lege relevă cu certitudine că cererea de contestaţie în anulare şi motivele care o susţin fac corp comun şi ele trebuie depuse înăuntrul termenului de contestaţie. Indicarea motivelor contestaţiei apare ca esenţială în cadrul acestei căi extraordinare de atac, pentru că ea permite verificarea admisibilităţii contestaţiei; motivele reprezintă practic temeiul juridic al contestaţiei. Instanţa nu ar putea fi considerată legal învestită atâta timp cât motivele care susţin contestaţia în anulare nu au fost şi ele depuse prin termenul stipulat în art. 319 alin.
2.
Cum în speţă cererea de contestaţie în anulare nu a fost motivată la data înregistrării ei şi nici la prima zi de înfăţişare, solicitându-se în acest scop un nou termen, operează sancţiunea decăderii din dreptul de a formula motivele contestaţiei în anulare, prin incidenţa dispoziţiilor art. 103 alin. 1 C.pr.civ.
Pentru cele ce preced, curtea va admite excepţia şi va anula contestaţia în anulare ca nemotivată.
Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 2525/R/2007
| ← Citarea reclamantei la o altă adresă decât cea indicată.... | Contestaţie în anulare. Excepţie de necompetenţă invocată... → |
|---|
