Contestatie la executare Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată:
Prin sentinţa civilă nr. ….. pronunţată de ….. s-au dispus următoarele:
Suspendă executarea silită a cheltuielilor de executare stabilite prin procesul-verbal de cheltuieli din ….. întocmit în cadrul dosarului de executare nr. ……, până la soluţionarea irevocabilă a prezentei contestaţii la executare.
Admite contestaţia la executare, astfel cum a fost precizată şi completată, formulată de către contestatorul …. în contradictoriu cu intimata …..
Anulează toate actele de executare pentru suma de …, pentru suma de ….. reprezentând cheltuieli de executare stabilite prin procesul-verbal de cheltuieli din ….. şi pentru suma de …. reprezentând onorariul de avocat, îndeplinite în dosarul de executare nr. ….. împotriva contestatorului ….
Dispune întoarcerea executării silite şi repunerea părţilor în situaţia anterioară în dosarul de executare nr. ….. în sensul restituirii sumelor poprite, respectiv a sumei de …. şi a sumei de ….
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că:
Prin decizia civilă nr. …. pronunţată în cauza cu nr. …., definitivă şi irevocabilă, … a anulat dispoziţia nr. … emisă de către …. şi a stabilit dreptul contestatoarei … la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de ….. . teren situat în ……
Prin dispoziţia nr. ….., contestatorul …. a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condiţiile legii privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv – titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, intimatei din prezenta cauză ….. pentru imobilul – teren în suprafaţă de …..
Prin procesul-verbal de predare primire a dosarelor ce cuprind dispoziţiile de propunere de acordare de despăgubiri în echivalent nr. …., a fost înaintat ….. şi dosarul intimatei ….
La cererea intimatei …., a fost constituit dosarul de executare nr. …. al ….în cadrul căruia a fost întocmit raportul de evaluare a terenului situat în Iaşi, str…… fiind stabilită valoarea de ….. cu titlu de măsuri reparatorii.
Prin procesul-verbal de cheltuieli din ……, …. a stabilit suma de …. cu titlu de cheltuieli de executare.
…… a emis adresă de înfiinţare a popririi veniturilor debitoarei …..
Prin adresa nr. …. ….. a învederat că debitorul …. nu are deschis cont la aceasta instituţie şi că deschiderea de cont este atribuită ……, ca unitate administrativ – teritorială.
În conformitate cu prevederile art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247 din 2005, pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, …….. analizează dosarul şi îl trimite evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate în vederea întocmirii raportului de evaluare. În baza raportului de evaluare, ….. este cea care va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
Aşadar, odată cu trimiterea dosarului la ….. rolul autorităţilor administraţiei publice locale, în speţă a …., în cadrul procedurii administrative de acordare de despăgubiri, a încetat.
Aşa cum a arătat şi contestatorul, decizia civilă nr. ….. nu stabileşte în sarcina ….. nicio obligaţie în sensul acordării unei sume de bani.
Într-adevăr, astfel cum a susţinut şi intimata, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenţa sa că Fondul Proprietatea s-a dovedit a fi ineficace în asigurarea unei acordări efective a unei compensaţii.
Astfel, în cauza Faimblat contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a atras atenţia asupra eşecului statului român de a pune ordine în sistemul său legislativ (paragraful 49) şi a considerat că statul român „ar trebui, mai presus de toate, să ia măsurile legislative necesare pentru a se asigura că cererile de restituire să primească un răspuns definitiv din partea autorităţilor administrative, la termene rezonabile” (paragraful 53).
În cauzele amintite de către intimată (Elias contra României, Matache şi alţii contra României şi altele), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut încălcarea prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului, ca urmare a neexecutării unor hotărâri judecătoreşti prin care era stabilit cuantumul despăgubirilor la care reclamanţii erau îndrituiţi.
Or, în prezenta cauză, …., prin decizia nr. …. nu a stabilit nici cuantumul despăgubirilor la care are dreptul intimata …. şi nici autoritatea obligată a plăti aceste sume.
Analizând dreptul intimatei de a obţine, într-un termen rezonabil, măsurile reparatorii, conform Legii nr. 247 din 2005, în condiţiile în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a atras atenţia, în repetate rânduri asupra ineficienţei sistemului legislativ în materia acordării despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv, orice dispoziţie a instanţei judecătoreşti trebuie guvernată de principiul legalităţii, în caz contrar se dă naştere arbitrariului.
Aşadar, în lipsa oricărei prevederi legislative interne care să reglementeze obligaţia contestatorului de a plăti despăgubiri, faţă de procedura specială prevăzută de Titlul VII din legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, având în vedere şi faptul că prin decizia civilă nr. ….. nu s-a născut, în favoarea intimatei, o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, instanţa apreciază ca întemeiată prezenta contestaţie la executare, astfel cum a fost precizată şi completată , motiv pentru care a admis-o şi, pe cale de consecinţă, a anulat toate actele de executare pentru suma de …, pentru suma de … reprezentând cheltuieli de executare stabilite prin procesul-verbal de cheltuieli din … şi pentru suma de … reprezentând onorariul de avocat, îndeplinite în dosarul de executare nr. ….. împotriva contestatorului …..
Intimata a susţinut că executarea silită a încetat, depunând extrasul de cont curent al …….
Instanţa nu a reţinut această susţinere, cât timp, din extrasul de cont rezultă că, în contul …., au fost virate sumele de .. şi … reprezentând valoare stabilită prin raportul de evaluare întocmit în dosarul de executare nr. …. şi onorariul de avocat, nu şi suma de …. reprezentând cheltuielile de executare.
Or, potrivit prevederilor art. 3715 lit. a Cod procedură civilă, executarea silită încetează dacă s-a realizat integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare, precum şi sumele datorate potrivit legii.
Fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 403 alin.1 Cod procedură civilă, având în vedere şi cele reţinute mai sus, instanţa a admis cererea contestatorului şi a dispus suspendarea executării silite a cheltuielilor de executare stabilite prin procesul-verbal de cheltuieli din …. întocmit în cadrul dosarului de executare nr. ….. până la soluţionarea irevocabilă a prezentei contestaţii la executare.
Totodată, faţă de soluţia ce urmează a fi pronunţată în prezenta cauză, desfiinţând executarea silită efectuată în dosarul de executare nr. …. instanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 4042 alin.1 Cod procedură civilă a dispus întoarcerea executării silite şi repunerea părţilor în situaţia anterioară în dosarul de executare nr. ……, în sensul restituirii sumelor poprite, respectiv a sumei de … lei şi a sumei de …..
Având în vedere cele arătate mai sus, în lipsa unei dispoziţii prin care să fie stabilită în sarcina contestatorului o obligaţie de a plăti intimatei o anumită sumă de bani cu titlu de despăgubiri, instanţa apreciază că nu este incidentă prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, aceasta putând fi analizată numai în raport cu creditorul şi debitorul raportului juridic execuţional.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimatul care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând căsentinţa civilă nr. ….. este lipsită de temei legal, conţine motive contradictorii, fiind dată cu aplicarea greşită a legii.
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. 2 din Constituţie, în măsura în care legile interne îi defavorizează pe cetăţenii români în comparaţie cu tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte se aplică cu prioritate acestea din urmă şi, cum în speţă este vorba despre un drept fundamental – dreptul de proprietate, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 Protocolul 1 din CEDO prioritar faţă de Legea 247/2005, cu modificările ulterioare.
Prin urmare, instanţa de judecată trebuia să dea eficienţă, cu prioritate, tratatelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte şi, cum în speţă este vorba despre un drept fundamental – dreptul de proprietate, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 Protocolul 1 din CEDO prioritar faţă de Legea 247/2005, cu modificările ulterioare.
Instanţa de judecată apreciază întemeiată contestaţia şi prin prima faptului că prin decizia nr. ….. nu este stabilit cuantumul despăgubirilor la care are dreptul intimata ….., enumerând cauze în care CEDO a reţinut încălcarea prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului, ca urmare a neexecutării unor hotărâri judecătoreşti prin care era stabilit cuantumul despăgubirilor.
In cauza Viaşu, Curtea a apreciat că o decizie administrativă a autorităţii locale competente prin care i se recunoaşte părţii interesate un drept la reparaţie este suficientă pentru a crea un „interes patrimonial” protejat de art. 1 din Protocolul nr. 1 şi ca, în consecinţă, neexecutarea unei asemenea decizii constituie o ingerinţă în sensul primei fraze al primului alineat al acestui articol (a se vedea de asemenea Marin et Gheorghe Rădulescu, neexecutarea unei decizii administrative care recunoaşte dreptul la o despăgubire al cărui cuantum îl şi stabileşte constituie o ingerinţă a primei fraze din primul alineat al acestui articol (Elias c. României, nr. 3280/02, 21, 12 mai 2009).
Consideră recurenta că neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti care recunoaşte dreptul la despăgubire, chiar dacă nu este stabilit şi cuantumul, constituie o ingerinţă în dreptul de proprietate în sensul primei fraze a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1 (Deneş şi alţii c. României, nr. 25862/03, & 46-47, 3 martie 2009).
Consideră recurenta că neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti care recunoaşte dreptul la despăgubire, chiar dacă nu este stabilit şi cuantumul, constituie o ingerinţă în dreptul de proprietate în sensul primei fraze a primului alineat al art. 1 din protocolul nr. 1 (Deneş şi alţii c. României nr. 2586/03, && 46-47,3 martie 2009).
Curtea a constatat încălcarea dreptului de proprietate a petentului în cauza Viaşu, ţinând cont de ineficacitatea sistemului de restituire şi mai ales al întârzierii în procedura plăţii despăgubirii.
Invocă recurenta cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, unde Curtea a reţinut, în ceea ce le priveşte pe d-nele ….., că în ciuda faptului că au obţinut, prin mai multe hotărâri judecătoreşti definitive o constatare a nelegalităţii exproprierii şi că, printr-o hotărâre definitivă din ….., autoritatea administrativă locală a fost obligată să emită o decizie privind cererea petentelor, ceste hotărâri nu au fost puse în executare până la această dată.
Susţine apelanta că motivaţia instanţei în sensul că există o procedură specială prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, este lipsită de conţinut având în vedere aspectele mai sus prezentate (boala incurabilă de care suferă recurenta şi faptul că plata sumelor în numerar a fost suspendată pentru o perioadă e 2 ani, pentru ca echilibrul bugetar să fie menţinut).
În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit că, în situaţia în care principiul restituirii proprietăţilor a fost deja adoptat de către un stat, incertitudinea în ceea ce priveşte aplicarea acestui principiu, fie că este de sorginte legislativă, administrativă, fie că ţine de punerea în aplicare de către autorităţi, este de natură să dea naştere, dacă persistă în timp şi în absenţa unei reacţii coerente şi rapide a statului, unei situaţii echivalente cu neîndeplinirea obligaţiei statului de a asigura exercitarea efectivă a dreptului de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 (Broniovski împotriva Poloniei, Păduraru împotriva României, Străin şi alţii împotriva României; Porţeanu împotriva României; Radu împotriva României).
Iparagraful 38 al cauzei Flaimbat c. România – hotărâre publicată la 13.01.2009, CEDO a constatat că reclamanţii ar fi putut contesta decizia administrativă emisă, pentru ca instanţele să stabilească cuantumul reparaţiei în cauză. Totuşi, concluzionează Curtea „o astfel de acţiune, pe lângă faptul că ar fi contribuit în mod sigur la prelungirea procedurii, nu ar fi putut fi considerată o cale de atac efectivă în speţă, dat fiind faptul că în final executarea hotărârii definitive pronunţate de instanţe ar depinde tot de Legea nr. 247/2005.
Recurenta consideră că simplul fapt că în cauza respectivă era vorba de o acţiune în constatare şi nu de una privind obligarea statului direct la plata despăgubirilor, nu schimbă cu nimic datele problemei, soluţia Curţii Europene a Drepturilor Omului fiind deplin aplicabilă în speţă, deoarece concluzia rezultată din respectiva hotărâre, potrivit căreia obligarea foştilor proprietari la parcurgerea procedurii administrative stabilită de Legea nr. 10/2001 şi de Legea nr. 247/2005, încalcă art. 6 al Convenţiei, este dincolo de orice îndoială.
Mai departe, Curtea observă că părţilor interesate nu le-a fost oferită nicio garanţie în ceea ce priveşte durata sau rezultatul acestei etape a procedurii. (Matache şi alţii împotriva României nr. 38.113/02, && 17-19, 17.06.2008).
Raportat la susţinerile instanţei de judecată, potrivit cărora nu există nici o dispoziţie prin care să fie stabilită în sarcina contestatorului o obligaţie de a plăti intimatei o sumă de bani cu titlu de despăgubiri, precizează faptul că …. a emis dispoziţia anulată în calitate de reprezentant al ……. conform art. 67 alin. 1 raportat la art. 71 alin. 1 din Legea 215/2001, angajând direct instituţia pe care o reprezintă, el deţinând şi funcţia de preşedinte a …..
În ceea ce priveşte motivaţia instanţei de judecată în sensul că „prin decizia civilă nr. ….. nu s-a născut în favoarea intimatei o creanţă certă, lichidă şi exigibilă”, menţionează faptul că executorul judecătoresc a procedat la efectuarea unei expertize în baza art. 500 alin. 2 din codul de procedură civilă solicitând părerea unui expert în ceea ce priveşte preţul imobilului în cauză (preţul imobilului fiind stabilit la valoarea de circulaţie).
Consideră recurenta că dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului vin în sprijinul soluţiei adoptate de către executorul judecătoresc de a determina cuantumul măsurilor reparatorii la valoarea de piaţă a terenului.
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, arată recurenta că instanţa a dispus doar suspendarea executării silite a cheltuielilor de executare stabilite prin procesul-verbal de cheltuieli din …… întocmit în cadrul dosarului de executare nr. ……
Instanţă de judecată a dispus doar suspendarea executării silite a cheltuielilor de executare cu motivaţia că executarea silită nu a încetat întrucât din extrasul de cont a rezultat faptul că nu a fost virată şi suma de …..reprezentând cheltuieli de executare.
Consideră că executarea silită s-a realizat, eventual parţial, în caz contrar nu s-ar justifica dispoziţia instanţei de judecată prin care s-a dispus întoarcerea executării silite şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.
La termenul din ….. recurenta a invocat excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a ….. motivat, în esenţă, de faptul că autoritatea ce a fost supusă executării a fost Municipiul Iaşi.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
S-au administrat probe noi în recurs respectiv înscrisuri.
Analizând actele şi lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de recurs invocate şi al dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că recursul este neîntemeiat motivat de considerentele ce succed.
Tribunalul reţine că, contestatorul ……. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu intimata …. să se dispună anularea formelor de executare îndeplinite în dosarul de executare nr. …. pentru suma de ….. şi pentru cheltuielile de executare stabilite prin procesul-verbal din …. în cuantum de …. şi onorariul de avocat de ….. Contestatorul a solicitat suspendarea executării silite şi întoarcerea executării silite.
Instanţa de control judiciar constată că motivele de recurs formulate de intimată sunt vădit neîntemeiate prima instanţă stabilind în mod corect situaţia de fapt în cauza dedusă judecăţii în urma unei analize atente şi riguroase a ansamblului probator administrat şi aplicând în mod riguros prevederile legale incidente.
Tribunalul constată că în motivele de recurs nu se critică stabilirea situaţiei de fapt de către instanţa de fond împrejurare faţă de care reluarea acesteia nu se impune instanţei de recurs.
Tribunalul constată că sentinţa recurată nu conţine motive contradictorii cum eronat şi nesusţinut de suport probator afirmă recurenta şi este dată cu aplicarea corectă a legii.
Deşi recurenta a invocat, în recurs, la termenul din …. excepţiile lipsei de interes şi lipsei calităţii procesuale active a Primarului Municipiului Iaşi motivat de faptul că singurul vătămat este …. care a fost supus executării Tribunalul constată excepţiile invocate ca fiind neîntemeiate.
Astfel instanţa de recurs reţine că …. îşi legitimează atât interesul cât şi calitatea întrucât cererea de executare silită a fost formulată de recurenta …. împotriva .. … iar prin încheierea de încuviinţare a executării silite din …. s-a dispus executarea silită a deciziei civile nr. … împotriva …. Tribunalul constată că în cuprinsul contestaţiei la executare (promovată la ….. anterior popririi s-a invocat nelegalitatea executării însăşi decurgând în esenţă din inexistenţa unei obligaţii de plată a …. în cuprinsul titlului executoriu.
În plus din adresa nr. .. depusă la fila 126 dosar recurs se reţine că …. nu are un cont distinct deschis la …. dar în calitatea sa de ordonator principal de credite operează conturile deschise de Municipiul Iaşi.
În acest context excepţiile lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale activ e a …… invocate de recurentă se relevă a fi vădit nefondate.
Referitor la măsura suspendării executării silite în mod legal şi temeinic instanţa de fond a dispus suspendarea executării silite doar cu privire la sumele ce nu au fost poprite.
Tribunalul constată că recurenta a invocat faptul că instanţa de fond avea îndatorirea de a face aplicarea art. 20 alin. 2 din Constituţie şi de a aplica prioritar dispoziţiile art. 1 Protocolul 1 din CEDO faţă de Legea nr. 247/2005 Tribunalul notează că motivele de recurs nu pot fi primite recurenta interpretând trunchiat jurisprudenţa CEDO invocată.
Instanţa de recurs constată că în titlul executoriu ce a stat la baza executării silite contestate în prezenta cauză, decizia civilă nr. ….nu se prevede nici o obligaţie de plată a sumei de … în sarcina …. în favoarea recurentei …..
Prin decizia anterior menţionată s-a sabilit, în procedura prevăzută de Legea 10/2001, dreptul reclamantei …… la măsuri reparatorii, prin echivalent pentru suprafaţa de …..teren, regimul de plată al acestor despăgubiri, fiind stabilit prin legea specială – titlul VII Legea 247/2005. Potrivit acestei legi suma cuvenită ca despăgubiri nu poate fi evaluată de părţi sau de un organ de executare ci este stabilită de Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor potrivit art. 16 alin. 6 şi 7 din titlul VII Legea 247/2005.
Tribunalul reţine că urmare a deciziei … … şi-a îndeplinit obligaţia de a emite dispoziţia de propunere a despăgubirilor nr. …. şi a înaintat această dispoziţie către autoritatea competentă, Comisia Centrală pentru Stabilirea despăgubirilor.
Procedura declanşată în faţa acestei comisii şi a fondului „Proprietatea” este o procedură execuţională. Între ….. şi recurentă, însă, nu există un raport juridic de natură să nască dreptul recurentei a obliga primarul la plata sumei de …..
…. nu poate deveni debitor în cauză ca urmare a transgresării rolului statului de a realiza, în respectarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţie şi ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie, un mecanism apt să asigure în mod eficient şi la timp executarea deciziei …..
În ce priveşte concordanţa dintre legea specială (Legea 10/2001, Legea 247/2005 OUG 62/2010) şi Convenţia europeană, Tribunalul reţine că jurisprudenţa CEDO şi doctrina în materia au stabilit că garanţiile prevăzute de Convenţie nu pot să asigure o cale care să permită combaterea unei legii pe motiv că este contrară Convenţiei sau să atace conţinutul unei anumite reglementări în faţa unei autorităţi naţionale (cauza Roche împotriva Regatului Unit). Judecătorul naţional nu poate înlătura o lege sub pretextul că nu corespunde Convenţiei europene ci este obligat să aplice legea existentă în lumina principiilor degajate de blocul de convenţionalitate (Înalta Curte de casaţie şi Justiţie decizia 27/14.11.2011 recurs în interesul legii).
Ori controlul de convenţionalitate al sistemului naţional existent de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent a fost deja realizat de CEDO în hotărârea pilot pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României care a stabilit în sarcina Statului Român obligaţia, într-un termen determinat, de a lua măsurile care să garanteze protecţia efectivă a drepturilor enunţate de art. 6 paragraful 1 din Convenţie şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie în contextul tuturor cauzelor similare cu cauza de faţă conform principiilor consacrate de Convenţie.
În ce priveşte concordanţa dintre Legea specială şi Convenţie Tribunalul notează că jurisprudenţa CEDO lasă la latitudinea statelor adoptarea măsurilor legislative pe care le găsesc de cuviinţă pentru restituirea proprietăţilor preluate de stat sau acordarea de despăgubiri.
În cauza Păduraru împotriva României Curtea a reţinut că art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie nu poate fi interpretat ca restrângând libertatea statelor contractante de a alege condiţiile în care acceptă să restituie bunurile preluate înainte de notificarea Convenţiei. Soluţiile adoptate de stat trebuie implementate cu o claritate şi coerenţă rezonabile pentru a se evita insecuritatea juridică şi incertitudinea pentru subiecţii de drept.
Ori în materia Legii 10/2001 statul a decis că acordarea măsurilor reparatorii are loc în condiţiile prevăzute de Legea nr. 247/2005. În hotărârea pilot pronunţată în cauza Maria Atanasiu şi alţii contra României (paragraful 115) s-a stabilit că parcurgerea unei proceduri administrative prealabile este compatibilă cu limitările acceptate de CEDO ale dreptului de acces la o instanţă.
Tribunalul notează că a da curs solicitării recurentei ar însemna a se schimba atât debitorul obligaţiei în cauză cât şi schimbarea întregului mecanism prevăzut de lege pentru achitarea despăgubirilor prevăzute de Legea 10/2001 şi Legea 247/2005.
În consecinţă, Tribunalul reţine că exigenţele coerenţei şi certitudinii statuate de CEDO în jurisprudenţa sa în ce priveşte adoptarea măsurilor reparatorii pentru bunurile preluate în mod abuziv impun autorităţilor statale, inclusiv judiciare să respecte regulile adoptate prin Legea 247/2005.
Faţă de considerentele anterior expuse, Tribunalul urmează a respinge recursul ca fiind neîntemeiat în baza art. 312 Cod procedură civilă şi a menţine sentinţa recurată ca legală şi temeinică.
| ← Fond funciar Fondul funciar | Revendicare Revendicare (acţiuni, bunuri, drepturi) → |
|---|
