Fond funciar Fondul funciar

Prin sentinţa civilă nr. …… pronunţată de …….. a fost admisă excepţia lipsei capacităţii procesuale a pârâtei ……. şi în consecinţă, a fost respinsă, pentru acest motiv, acţiunea formulată în contradictoriu cu aceasta. De asemenea, au fost respinse excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi prematurităţii şi a fost respinsă acţiunea formulată de către reclamantul …… în contradictoriu cu pârâtele …… şi …….

Pentru a se pronunţa astfel, a reţinut instanţa de fond că excepţia lipsei capacităţii procesuale civile a ….. este întemeiată, această instituţie neavând personalitate juridică, fiind doar o reprezentanţă teritorială a …… Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ……, instanţa a reţinut că aceasta este neîntemeiată, având în vedere disp. art. 3 alin. 3 şi art. 7 alin. 7 din Legea nr. 268/2001 şi art. 9 din H.G. nr. 626/2001. De asemenea, raportat la obiectul cererii, s-a reţinut că este neîntemeiată şi excepţia prematurităţii.

Pe fond, s-a reţinut de prima instanţă că reclamantului nu i s-a recunoscut dreptul de proprietate pentru suprafaţa solicitată, după cum se menţionează în acţiune. Reconstituirea nu poate fi efectuată, în condiţiile art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, decât pe vechiul amplasament, neputând fi atribuit teren în compensare ori despăgubiri băneşti, nefiind aplicabile, prin similitudine, disp. art. 23 din Legea nr. 18/1991 care privesc doar terenurile din fostele zone cooperativizate.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs reclamantul …… criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului, reclamantul a susţinut că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, cerere ce i-a fost respinsă întrucât terenul este afectat de utilităţi publice. A contestat această hotărâre, acţiunea fiindu-i însă respinsă. În acest context, având în vedere modificările aduse legislaţiei funciare în anul 2010, precum şi principiul restitutio in integrum, a solicitat să-i fie atribuit teren în compensaţie. În acest sens, era necesar să fie pusă la dispoziţia comisiei şi a sa lista cu toate terenurile disponibile, nereconstituite până în acest moment, iar ulterior exprimării opţiunii sale, să fie pusă la dispoziţia comisiei în vederea urmării procedurilor impuse de lege.

Recurentul mai susţine că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile legale aplicabile. Astfel, în speţă sunt aplicabile disp. art. 36 alin. 4 din Legea nr. 18/1991, care prevăd că disp. art. 23 rămân aplicabile. În art. 24 alin. 2, raportat la disp. art. 23, se prevede că „foştii proprietari vor fi compensaţi cu o suprafaţă de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, în extravilan, acceptată de ei, iar dacă nu mai există teren se vor acorda despăgubiri”, iar prin art. 9 şi 10 din H.G. nr.890/2005 sunt prevăzute normele de aplicare ale art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 18/1991.

Pentru toate aceste motive, recurentul a solicitat admiterea recursului.

În dovedirea recursului, recurentul a solicitat proba cu înscrisuri.

Intimata …… a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. În motivarea poziţiei sale procesuale, intimata a susţinut că este o instituţie de interes public cu personalitate juridică, cu caracter financiar şi comercial, finanţată din surse bugetare, în subordinea …….. atribuţiile speciale în domeniul aplicării legilor de fond funciar fiind stabilite prin Legea nr. 268/2001 şi H.G. nr. 626/2001. Astfel, potrivit art. 3. alin. 3 şi art. 7 alin. 7 din Legea nr. 268/2001 şi art. 9 din H.G. nr. 626/2001, terenurile cu destinaţie agricolă din domeniul privat al statului, ce se solicită a fi retrocedate în conformitate cu prevederile legilor fondului funciar, se transmit de către ….. comisiilor locale, pe bază de protocol, la cererea comisiilor judeţene, conform modelului aprobat de …… în vederea eliberării titlurilor de proprietate şi punerii în posesie a celor îndreptăţiţi. Stabilirea amplasamentului, punerea în posesie şi eliberarea titlurilor de proprietate sunt atribuţii exclusive ale comisiilor locale, respectiv comisiilor judeţene de fond funciar, potrivit art. 5 şi 6 din H.G. nr. 1127/2001, respectiv art. 5 şi 6 din H.G. nr. 890/2005.

Intimata mai susţine că în mod corect instanţa de fond, prin sentinţa civilă nr. …….., a respins acţiunea, reţinând faptul că reclamantului nu i s-a recunoscut dreptul de proprietate pentru suprafaţa solicitată, reconstituire care nu se poate face în condiţiile art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 R decât pe vechiul amplasament, neputând fi atribuit teren în compensare ori drepturi băneşti, nefiind aplicabile prin similitudine disp. art. 23 din Legea nr. 18/1991.

În dovedirea susţinerilor sale, intimata a solicitat proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele de recurs invocate şi la dispoziţiile legale aplicabile, instanţa constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin acţiunea introductivă, reclamantul ……… a solicitat obligarea pârâtelor la prezentarea listei tuturor terenurilor disponibile şi care pot fi atribuite în compensaţie proprietarilor cărora nu li s-a putut reconstitui dreptul de proprietate conform art. 35 din Legea nr. 18/1991, obligarea la prezentarea situaţiei juridice a acestor terenuri precum şi la predarea terenului asupra căruia îşi va exprima opţiunea către ……, în vederea întocmirii documentaţiei şi emiterii titlului de proprietate. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei ……. la întocmirea documentaţiei şi emiterea titlului de proprietate. Reclamantul a precizat în motivarea acţiunii că i-a fost respinsă cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pe motiv că terenul este afectat de utilităţi publice şi că i-a fost respinsă contestaţia formulată, motiv pentru care solicită a i se atribui teren în compensaţie, pentru aceasta fiind însă necesar a-i fi pusă la dispoziţie lista cu terenurile disponibile, pentru a putea opta.

Potrivit disp. art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, terenurile fără construcţii, neafectate de lucrări de investiţii aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităţilor, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 712/1966 şi a altor acte normative speciale, se restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, după caz, la cerere. Astfel, instanţa reţine că art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 vizează doar restituirea în natură.

Potrivit disp. art. 24 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, terenurile situate în intravilanul localităţilor, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producţie, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptăţite, pentru construcţia de locuinţe şi anexe gospodăreşti, pe care le-au edificat, rămân şi se înscriu în proprietatea actualilor deţinători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foştii proprietari, iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, foştii proprietari vor fi compensaţi cu o suprafaţă de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, în extravilan, acceptată de ei, iar, dacă nu mai există teren, se vor acorda despăgubiri.

În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 18/1991, în mod corect instanţa de fond a reţinut că acestea nu sunt incidente în cauză, compensarea cu teren echivalent sau acordarea de despăgubiri băneşti fiind posibilă doar în cazul terenurilor care au aparţinut fostelor cooperative agricole de producţie. Terenul pentru care recurentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate este teren intravilan afectat de detalii de sistematizare, astfel încât nu poate fi atribuită o altă suprafaţă în echivalent şi nici nu pot fi acordate despăgubiri, terenul neintrând în sfera de incidenţă a prevederilor art. 24 din Legea nr. 18/1991.

Cât priveşte susţinerile recurentului referitoare la faptul că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 36 alin. 4 din Legea nr. 18/1991 potrivit cărora „dispoziţiile art. 23 rămân aplicabile”, instanţa de recurs reţine că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, art. 36 alin. 4 se raportează la art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, persoanele îndreptăţite să beneficieze de aplicarea art. 23 fiind acelea care au devenit proprietare ale terenurilor pe care sunt situate construcţiile proprietatea lor, prin constituirea acestui drept potrivit art. 36 alin. 3.

Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanţa, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul şi va menţine sentinţa instanţei de fond ca legală şi temeinică.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Fond funciar Fondul funciar