Situaţii la divorţ, partaj PartajSituaţii la divorţ
| Comentarii |
|
S-a declarat desfăcută, din culpa comună, căsătoria încheiată între părţi la data de ….. şi înregistrată în registrul de stare civilă al …..sub nr. ….. şi s-a dispus revenirea reclamantei-pârâte la numele avut anterior căsătoriei, acela de Ilie.
S-a dispus ca autoritatea părintească în legătură cu minorul ….., născut la data de ……, să fie exercitată de reclamanta-pârâtă.
S-a stabilit locuinţa minorului …., la domiciliul reclamantei-pârâte din ……
A fost obligat pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte şi în beneficiul minorului, suma de ….., cu titlu de pensie de întreţinere, începând cu data pronunţării prezentei hotărâri şi până la majoratul copilului.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, reclamanta ….. a chemat în judecată pe pârâtul ….. solicitând instanţei desfacerea căsătoriei părţilor din culpă exclusivă a pârâtului, să i se încredinţeze spre creştere şi educare minorul rezultat din căsătorie, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere, revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei.
Instanţa de fond a reţinut că soţii ……. s-au căsătorit la data de ….. conform menţiunilor de pe certificatul de căsătorie seria …… şi au convieţuit până în anul 2009.
Potrivit depoziţiei martorei ….. între soţi existau frecvente certuri, pârâtul-reclamant consuma băuturi alcoolice şi se manifesta violent.
Martora …… nu a putut da multe relaţii după cum se înţelegeau părţile sau de ce s-au separat în fapt, declarând că din 2009 părţile s-au separat în fapt şi că nici unul nu a mai dorit reluarea convieţuirii şi continuarea căsătoriei. Martora a mai declarat că reclamanta-pârâtă era foarte geloasă, suspectându-l pe pârâtul-reclamant de relaţii extraconjugale.
Instanţa de fond a apreciat, faţă de declaraţiile martorilor audiaţi, că relaţiile de căsătorie sunt grav vătămate, iar continuarea căsătoriei nemaifiind posibilă, această situaţie fiind determinată de conduita ambilor soţi manifestată pe timpul convieţuirii cât şi de dezinteresul faţă de continuarea căsătoriei, manifestat după separarea în fapt.
Instanţa de fond, conform dispoziţiilor art. 383 al. 3 din Noul Cod Civil, a dispus revenirea reclamantei-pârâte la numele avut anterior căsătoriei
În ceea ce priveşte soluţionarea capătului de cerere privind încredinţarea minorului, instanţa de fond în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin.1 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, a avut în vedere interesul superior al copilului, a cărui ocrotire impune asigurarea tuturor condiţiilor morale şi materiale necesare creşterii, educării şi pregătirii profesionale ale acestuia, corespunzătoare posibilităţilor reale ale părinţilor.
Martorele audiate în cauză au relatat că până la vârsta de 2 ani copilul a locuit împreună cu părţile, iar în prezent acesta are patru ani şi locuieşte la bunicii paterni, unde este bine îngrijit.
Având în vedere vârsta copilului, faptul că în prezent copilul locuieşte cu bunicii paterni, pârâtul-reclamant locuind în ….., unde are şi locul de muncă şi că reclamanta-pârâtă nu are loc de muncă, având astfel timpul necesar că se ocupe de copil şi că are condiţii pentru creşterea şi educarea acestuia, instanţa de fond a dispus ca autoritatea părintească asupra minorului …., născut la data de …. să fie exercitată de reclamanta-pârâtă, stabilind, conform art.400 al.2 noul cod civil, locuinţa minorului la domiciliul reclamantei-pârâte.
În conformitate cu prevederile art.400 din noul cod civil, potrivit cărora instanţa de tutelă, prin hotărârea de divorţ, stabileşte contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor, instanţa de fond a obligat pe pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte şi în beneficiul minorului, o pensie lunară de întreţinere în sumă de 160 lei lunar, pensia urmând a fi achitată începând cu data pronunţării hotărârii şi până la majoratul copilului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul – reclamant …… motivând că în mod greşit instanţa de fond a încredinţat minorul mamei pe motiv că aceasta are mai mult timp, deoarece a demonstrat, cu acte şi declaraţii de martori, că mama nu mai este prezentă în viaţa copilului de mult timp, abandonându-l în locuinţa tatălui.
S-a mai motivat că instanţa de fond avea obligaţia aprecierii profilului psihologic al reclamantei – pârâte, din probatoriul administrat rezultând o insuficientă dezvoltare afectivă a mamei, manifestând o tendinţă de fugă la familia ei de origine, care atestă o neînţelegere a rolului ei în relaţia cu copilul.
Un alt motiv priveşte faptul că instanţa de fond nu a observat interesul major al copilului care este foarte bine îngrijit de tată, fiind ajutat şi de bunica paternă la care minorul locuieşte efectiv, frecventând cursurile grădiniţei şi primind toată afecţiunea necesară.
Apelantul precizează că reclamanta nu a dovedit că are o locuinţă corespunzătoare şi o sursă de venit care să îi permită să întreţină minorul, astfel că luarea copilului din mediul familial prezintă un impact major asupra dezvoltării acestuia.
S-a mai motivat că minorul a întrerupt legătura cu reclamanta – pârâtă o perioadă mare de timp, iar aceasta nu–i cunoaşte nevoile, nu l-a vizitat niciodată şi nu s-a implicat în vreun fel în viaţa minorului.
Un al motiv de apel priveşte faptul că în mod nelegal instanţa de fond a apreciat că domiciliul minorului este în …….., deoarece pârâta nu mai locuieşte de mult în acest imobil şi este plecată la părinţii ei, acest domiciliu fiind al părinţilor apelantului care i-au permis să locuiască.
S-a administrat proba cu acte.
Tribunalul, analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, cât şi în baza disp. art. 295 Cod procedură civilă, constată că din căsătoria părţilor a rezultat minorul ….., în vârstă de aproximativ cinci ani, care în prezent se află la apartamentul ……, proprietatea părinţilor apelantului.
Potrivit referatului de anchetă socială, efectuată de ……, din ianuarie 2010, data despărţirii în fapt a părţilor, minorul ….. se află în grija bunicilor paterni şi frecventează cursurile grădiniţei din comuna ……., potrivit referatului de anchetă socială întocmit de ……
Din depoziţia martorei pârâtului – reclamant, ….. care locuieşte în sat …. comuna …… rezultă că părţile s-au separat din anul 2009, iar minorul a fost crescut de reclamantă până la vârsta de un an şi patru luni, existând în această perioadă plecări ale reclamantei din domiciliul comun, motiv pentru care martora a fost chemată de apelant să aibă grijă de minor, iar începând cu vârsta de un an şi patru luni minorul a fost lăsat de către pârâtul -reclamant la domiciliul martorei, care este mama acestuia, întrucât apelantul mergea la muncă, iar reclamanta locuia la părinţii acesteia.
Martora mai precizează că după separarea în fapt a soţilor, reclamanta – pârâtă a venit să-l viziteze pe minor de două ori şi că atunci când minorul a fost internat în spital a încercat să ia legătura cu reclamanta, sau cu părinţii acesteia, dar nu a găsit-o şi în ultimul an reclamanta nu şi-a mai vizitat copilul.
Potrivit depoziţiei martorei reclamatei – pârâte……, părţile au locuit în Iaşi în apartamentul părinţilor apelantului până la separarea în fapt şi că de multe ori reclamanta era dată afară din această locuinţă împreună cu minorul la ore târzii de noapte, de către pârâtul – reclamant, care era violent pe fondul consumului frecvent de băuturi alcoolice.
Martora mai precizează că reclamanta a încercat de mai multe ori să ia minorul de la părinţii pârâtului, adresându-se şi organelor de poliţie, şi mergea să-l viziteze când i se permitea de către bunica paternă, fără ştirea pârâtului.
De asemenea, reclamanta a contribuit la întreţinerea minorului în perioada când acesta este în îngrijirea bunicilor paterni şi l-a vizitat în ultimul an pe minor o singură dată, fiindu-i teamă de comportamentul pârâtului.
Faţă de motivul de apel că reclamanta – pârâtă şi-a abandonat minorul în locuinţa tatălui, manifestând o tendinţă de fugă la familia ei de origine, instanţa constată că reclamanta – pârâtă a fost nevoită să plece din domiciliul părinţilor apelantului datorită certurilor avute cu apelantul şi atitudinii violente a acestuia, care consuma frecvent băuturi alcoolice, aşa cum menţionează martora reclamantei – pârâte.
Această depoziţie este confirmată şi de rezoluţia …. din …….. prin care se confirmă propunerea de a nu se începe urmărirea penală faţă de apelant pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire şi ameninţare faţă de reclamanta – pârâtă ……, ca urmare a retragerii plângerii de către aceasta.
Astfel că, susţinerea motivului de către apelant că reclamanta – pârâtă manifestă un comportament de abandon faţă de minor, este nefondată cât timp a fost obligată să plece din domiciliul comun, care este locuinţa părinţilor apelantului, datorită atitudinii violente a acestuia, iar singurul domiciliu care i-ar fi oferit protecţie este cel al părinţilor din comuna …..
Motivul de apel că minorul este foarte bine îngrijit de tată şi că instanţa de fond nu a observat interesul major al acestuia nu va fi reţinut, deoarece din probele administrate nu rezultă că apelantul se ocupă de creşterea şi îngrijirea minorului, ci părinţii acestuia, martora ….. precizând că apelantul locuieşte în Iaşi în timpul săptămânii, iar în week-end vine la ţară în comuna …, sat …. pentru a-şi vedea copilul.
Două sau trei zile pe săptămână petrecute de apelant cu minorul nu sunt în măsură să-i asigure acestuia echilibrul emoţional părintesc, cu atât mai mult cu cât mama minorului doreşte să se ocupe permanent de acesta, oferindu-i afecţiune zilnică, bunicii nefiind un surogat afectiv în condiţiile în care părinţii minorului sunt în viaţă şi îşi manifestă dorinţa şi preocuparea de a-i asigura o dezvoltare armonioasă psihică şi fizică.
În ce priveşte susţinerea apelantului că minorul ….. nu-şi cunoaşte mama, deoarece nu l-a vizitat niciodată, este contrazisă de depoziţia celor două martore care au menţionat că până la data separaţiei în fapt reclamanta – pârâtă s-a ocupat de minor, cu scurte perioade în care reclamanta se afla la părinţii acesteia, iar după momentul separării reclamanta şi-a vizitat copilul doar când i se permitea de către bunica paternă încercând să-l ia de la acest domiciliu, dar a întâmpinat refuzul acestora şi a pârâtului – reclamant.
În ce priveşte susţinerea că reclamanta – pârâtă nu contribuie la cheltuielile de creştere şi îngrijire a minorului, Tribunalul constată că nu s-a făcut dovada că intimata apelantă are un loc de muncă stabil, dar martora Ilie Viorica a menţionat că aceasta a lucrat la diferite chioşcuri după momentul rămânerii minorului în domiciliul bunicilor paterni şi că a contribuit cu bani pentru întreţinerea copilului.
Faptul că apelantul are un loc de muncă dovedit prin contractul individual de muncă depus la dosar, nu este un motiv determinant pentru a-i fi încredinţat minorul spre creştere şi educare, cât timp din probele dosarului nu rezultă că acesta este un părinte mai implicat în creşterea şi educarea minorului decât reclamanta – pârâtă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în multe cauze (E.P. împotriva Italiei din 16.11.1999), când în virtutea aspiraţiei apelantului de a menţine o atmosferă de familie şi contacte directe cu minorul, dreptul acestuia este limitat de interesul superior al copilului care trebuie să se bucure de atenţia ambilor părinţi.
Posibilitatea părinţilor şi a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieţii de familie, în caz contrar, s-ar încălca disp. art. 8 din CEDO (cauza Monory împotriva Ungariei şi României)
A încredinţa minorul, spre creştere şi educare, apelantului şi implicit a stabili domiciliul minorului la bunicii paterni, unde se află în prezent, având afecţiunea tatălui doar două – trei zile pe săptămână, este o măsură contrară unei dezvoltări psihice armonioase a minorului şi a unei relaţii echilibrate şi fireşti dintre mamă şi fiu care la vârsta de cinci ani are o nevoie mai accentuată a prezenţei zilnice a chipului matern, aceasta manifestând dorinţa de a se ocupa şi îngriji de minor.
Faţă de motivul de apel că s-a stabilit domiciliul minorului în ….. la reclamanta – pârâtă, Tribunalul constată că aceasta nu mai locuieşte de la momentul separării de către apelant la acest domiciliu, care este apartamentul părinţilor pârâtului, din referatul de anchetă socială rezultând că locuieşte în comuna …, jud. …..la părinţii săi, care au o casă de locuit compusă din trei camere, precum şi teren agricol, existând astfel condiţii materiale necesare îngrijirii şi întreţinerii minorului.
Pentru aceste considerente, Tribunalul va admite apelul, va schimba în parte sentinţa şi va stabili locuinţa minorului …. la domiciliul reclamantei – pârâte în comuna …, jud. …..
Va păstra restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
| ← Salarizare Salarizare | Pretenţii, daune Prejudicii, daune → |
|---|
