contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare

Judecătoria TÂRGU JIU Sentinţă civilă nr. 1621 din data de 22.02.2013

Dosar nr. ……/318/2012 Cod operator 2445

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU JIU

JUDEȚUL GORJ

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1621

Ședința publică din 22.02.2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE : ANDREEA DANIELA TITERLEA

GREFIER : OLGUȚA OLARU

Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare formulată de contestatorul BC, în contradictoriu cu intimatul B.E.J EM și intimatul BD.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns procurator BE pentru contestator și intimatul BD asistat de avocat MC.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, procurator BE depune spre atașare la dosar chitanța nr. 621022013 din data de 21.02.2013 reprezentând taxă de timbru în cuantum de 345 lei, precizând că aceasta reprezintă completarea cauțiunii.

Instanța, constată că această chitanță reprezintă taxă de timbru nefiind o recipisă care să dovedească achitarea cauțiunii.

Procurator BE arată că din eroare a plătit această sumă cu titlu de taxă de timbru.

Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe cererea de suspendare a executării silite și pe fondul cauzei.

Procurator BE solicită admiterea cererii de suspendare a executării și admiterea contestației la executare, precizând că a început deja să plătească o parte din debit și depune spre atașare la dosar concluzii scrise, chitanța nr. 352245321 și chitanța nr. 3537296/1 în copii xerox.

Avocat MC, solicită respingerea cererii de suspendare a executării și respingerea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată și depune spre atașare la dosar chitanța nr. 113 din 22.02.2013 reprezentând onorariu de avocat.

J U D E C A T A

Prin cererea introdusă pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu și înregistrată sub nr. ……/318/2012, contestatorul BC, în contradictoriu cu intimatul B.E.J EM și intimatul BD a formulat contestație la executare împotriva executării silite a titlului executoriu-sentința civilă nr. 8326/31.05.2012, pronunțată în dosarul 903/318/2012, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea formelor de executare, să-i fie restituită taxa de timbru și să-i plătească cheltuielile de judecată pe care le va face cu acest proces.

În motivare s-a arătat de contestatoare că prin somația din 07.12.2012, dată de la BEJ E. M., în dosarul de executare nr. 327/E/2012, i s-a adus la cunoștință faptul că ar avea de plătit suma de 5775,10 lei reprezentând 3760,30 lei despăgubiri civile, 2014,80 lei cheltuieli de judecată la care se mai adaugă încă 1767,68 lei cheltuieli de executare.

Contestatorul a arătat că recunoaște faptul că prin sentința civilă invocată i s-a respins acțiunea și a fost obligat la plata sumei de 3760,30 lei, sumă pe care a dorit să o plătească imediat după terminarea procesului dar intimatul nu a vrut să o accepte, dorind cu rea credință să ajungă la executorul judecătoresc, unde a cerut apărătorului săi să pună onorarii foarte mari fapt ce a dus la situația de față când în loc să achite suma de bani impusă de instanța de judecată, a ajuns să plătească dublu datorită faptului că s-au solicitat onorarii foarte mari și nejustificate față de munca depusă de avocat și de executor.

Din acest motiv solicită să se reanalizeze dosarul în cauză, să se dispună micșorarea onorariilor în funcție de complexitatea cauzei și a muncii depuse, și să se aibă în vedere că este de acord să achite suma la care a fost obligat de instanță aceea de 3760.30 lei.

De asemenea, petentul contestator a solicitat ca în baza art. 401 C. proc. civ. să se suspende executarea înainte de orice înfățișare.

În drept, și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 399 - art. 401 C. proc. civ.

În susținerea contestației, contestatorul a depus la dosar, procură generală și taxă judiciară de timbru.

Deși legal citat, intimatul BD nu a formulat întâmpinare.

Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține următoarele:

În conformitate cu art.399 C. pr. civ. " Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare";.

Ca atare, contestația la executare este mijlocul procesual prin care părțile interesate sau vătămate prin modul de realizare a executării silite, cu neobservarea sau ignorarea condițiilor și formalităților stabilite de procedura execuțională, se pot plânge instanței competente în vederea desființării sau anulării formelor sau actelor de executare nelegale.

Din motivarea contestației la executare, se constată faptul că petentul recunoaște că prin sentința civilă nr. 8326/31.05.2012, pronunțată în dosarul 903/318/2012 a fost obligat la plata sumei de 3760,30 lei, sumă pe care a dorit să o plătească imediat după terminarea procesului dar intimatul nu a vrut să o accepte și că nu este de acord să plătească onorariile avocatului și executorului judecătoresc.

Instanța apreciază că deși petentul a arătat că a vrut să plătească benevol suma de 3760,30 lei la care a fost obligat prin sentința civilă nr. 8326/31.05.2012, acesta nu a dovedit aceste susțineri, dimpotrivă a depus la dosarul cauzei chitanța nr. 352245321 și chitanța nr. 3537296/1, din care reiese faptul că a achitat doar 300 de lei din întregul debit.

De asemenea, contestatorul avea posibilitatea de a face creditorului oferta reală, urmată de consemnațiune, dar nu a dovedit întreprinderea acestui demers.

Cu privire la restul debitului, instanța apreciază că petentul contestă atât suma de 2014,80 lei reprezentând cheltuieli de judecată la care a fost obligat prin sentința civilă nr. 8326/31.05.2012, pronunțată în dosarul 903/318/2012, cât și suma de 1767,68 lei, ce reprezintă cheltuieli de executare, rezultate în faza de executare silită a hotărârii judecătorești menționate.

Cât privește suma de 2014,80 lei reprezentând cheltuieli de judecată, instanța are în vedere faptul că această sumă a fost stabilită prin sentința civilă nr. 8326/31.05.2012, pronunțată în dosarul 903/318/2012, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2783/2012 din 02.10.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj, iar pe calea contestației la executare nu se pot invoca motive de fond, care să repună în discuție o hotărâre definitivă, asemenea critici putându-se face numai în cadrul căilor de atac.

Vizând exclusiv desființarea măsurilor nelegale de urmărire silită, contestația la executare nu are aptitudinea declanșării unei noi judecăți de fond.

Față de aceste dispoziții legale raportate la art.1201 C. civ. contestația la executare nu are natura juridică a unei căi de atac de reformare reglementată de legea procesuală civilă cu privire la ciclul ordinar al judecății în fond a cauzei, având ca obiect recunoașterea dreptului și obligarea debitorului la restabilirea dreptului încălcat ori contestat.

Contestația la executare nu poate fi considerată drept un mijloc procedural destinat a anula sau modifica titlul executoriu, aceasta finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor de atac, neputându-se examina împrejurări de natură a repune în discuție o hotărâre judecătorească irevocabilă, soluție ce ar afecta grav principiul autorității de lucru judecat.

De asemenea, instanța constată că petentul contestă suma de 1767,68 lei, ce reprezintă cheltuieli de executare, rezultate în faza de executare silită a sentinței civile nr. 8326/31.05.2012, pronunțată în dosarul 903/318/2012.

Referitor la legalitatea procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, instanța reține prevederile art. 3717 Cod procedură civilă, conform cărora debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu. Sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de executor prin proces-verbal ce constituie titlu executoriu.

Analizând procesul verbal de cheltuieli nr. 327/E/2012, aflat la fila 19 verso din dosar, instanța constată că au fost percepute următoarele sume de bani pentru activitatea de executare silită: onorariu executare silită în cuantum de 715,48 lei (TVA inclus), taxe timbru - timbre mobile poștale judiciare fiscale și taxe de timbru în cuantum de 52,20 lei și onorariu de avocat conform chitanței nr. 100 din 16.11.2012 în cuantum de 1000 lei, în total 1767,68 lei.

Cu privire la onorariul apărătorului intimatului din faza executării silite, instanța reține că avocatul are împuternicire avocațială în dosarul de executare (fila 16), fiind persoana care a formulat, în numele intimatului, cererea de începere a executării (fila 15) și care l-a asistat juridic în timpul executării silite, motiv pentru care instanța apreciază că s-a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli. Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin procesul-verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare. Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună-voie creanța cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că creditorul său poate efectua cheltuieli de executare exagerate, știind că le va recupera în temeiul art. 3717 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

În acest sens, instanța mai reține că, pentru identitate de rațiune și având în vedere faptul că executarea silită este considerată o parte a procesului civil, dispozițiile art. 274 alin. 3 din codul de procedură civilă sunt aplicabile și în faza de executare silită, dar în speță, onorariul de avocat a fost plătit exclusiv în vederea realizării creanțelor, dreptul fiind exercitat potrivit scopului în vederea căruia a fost recunoscut, cu respectarea art. 723 din Codul de procedură civilă.

În ceea ce privește onorariul de executor, în cuantum de 715,48 lei, înscris în procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, suma plătită cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de dispozițiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 și cele ale Ordinului ministrului justiției nr. 2550/2006, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește.

Se constată că, în cauză, executorul judecătoresc a aplicat corect pentru a determina cuantumul onorariului său, dispozițiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, iar instanța nu poate interveni pentru a micșora sau mări cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, având în vedere că legea a reglementat plafoanele minime și maxime între care trebuie să fie stabilit, oferind astfel protecție debitorului. Onorariile executorului judecătoresc, calculate în limitele impuse de art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, întrucât textul de lege menționat înlătură orice disproporție vădită.

Față de aceste considerente și având în vedere că în speța de față nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 399 CPC și art. 403 CPC, urmează a se respinge contestația la executare și cererea de suspendare a executării silite formulată de contestator, pentru aceasta din urmă nefiind depusă cauțiunea.

De asemenea, instanța are în vedere faptul că petentul contestator a depus spre atașare la dosarul cauzei chitanța nr.806022013/06.02.2013 reprezentând taxă de timbru în cuantum de 38 lei și chitanța nr. 621022013 din data de 21.02.2013 reprezentând taxă de timbru în cuantum de 345 lei, iar procuratorul acestuia a arătat că din eroare a plătit această sumă cu titlu de taxă de timbru.

Pentru aceste motive, instanța, în temeiul art.23 alin.1 lit. a, constatând că taxa de timbru în cuantum de 383 lei este o taxă de timbru nedatorată, va dispune restituirea acestei sume către contestator.

Totodată instanța reține că intimatul a solicitat obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, depunând în dovedire chitanța nr. 113 din 22.02.2013 în cuantum de 700 lei reprezentând onorariu de avocat.

Pentru aceste considerente, și având în vedere soluția care se va pronunța în cauză de respingerea a contestației la executare, instanța în temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, va obliga contestatorul la plata către intimat a sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea de suspendare provizorie a executării silite.

Respinge contestația la executare formulată de contestatorul BC, domiciliat în oraș, județul Gorj, în contradictoriu cu intimatul B.E.J E M, cu sediul îN, și intimatul BD, cu domiciliul în

Obligă contestatorul la plata către intimat a sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Dispune restituirea sumei de 383 lei taxă de timbru nedatorată, către contestator.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică azi 22.02.2013, la Judecătoria Târgu-Jiu.

Președinte,

ANDREEA DANIELA TITERLEA

Grefier,

OLGUȚA OLARU

Red. A.T. 26 Februarie 2013

Tehn. ABC/ex.5.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare