Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Judecătoria MIZIL Sentinţă civilă nr. 986 din data de 06.12.2016

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil la data de 21.06.2016 sub nr……/259/2016, repartizat în mod aleatoriu, contestatorul C. F.a formulat, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - C.N.A.D.N.R., contestație la executare împotriva titlului executoriu pornit în dosarul de executare nr. 130333/29/40/7/2016/294070032945519, nr. 294070028942523 din 30.05.2016, în baza titlului executoriu reprezentat de p.v. de constatare a contravenției, SC/HJ/PV nr. 0305349 din data 15.05.2012 (225,00 lei), SC/HJ/PV nr. 0312693 din data 15.05.2012 (225,00 lei), SC/HJ/PV nr..0303491 din data 15.05.2012 (225,00 lei) solicitând:

1. anularea formelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 130333/29/40/7/2016.

2. obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că, la data de 03.06.2016, i-a fost comunicată somația de plată în cuantum de 675,00 lei, conform titlului executoriu 294070028942523 din data 30.05.2016, punându-i-se în vedere să achite suma de 675,00 lei, contravaloare amenzi, astfel cum a menționat mai sus.

A considerat că înscrisurile în baza cărora s-a început procedura executării silite nu constituie un titlu executoriu valabil, întrucât nu îndeplinesc condițiile de formă pentru a constitui titlu executoriu, având în vedere că nu poartă semnătura creditorului.

Potrivit art.632 alin. l Cpc, executarea silită se poate efectua numai în baza unui titlu executoriu, același text de lege arătând și care sunt titlurile executorii. În speță, înscrisurile ce se pretind a fi titluri executorii sunt reprezentate de două procese verbale de contravenție, debitul executat constând în contravaloarea tarifului de despăgubire, astfel că cerințele pentru punerea acestuia în executare sunt prevăzute de disp. art. 17 din Og nr. 2/2001. Potrivit acestui text de lege, sancțiunea pentru lipsa semnăturii agentului constatator este nulitatea absolută, nulitate care se constată și din oficiu.

În acest sens, sunt și dispozițiile Deciziei nr.6/16.02.2015 a ICCJ, care interpretând dispozițiile legale amintite a statuat că procesele verbale încheiate în condițiile art.9 alin.2 din OG nr. 15/2002 și transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator. Decizia amintită a devenit obligatorie pentru instanțe începând cu data publicării, respectiv 25.03.2015

A solicitat instanței să constate că în dosarul execuțional aflat pe rolul BEJ Mutat s-a început procedura executării silite împotriva sa și au fost întocmite acte de executare în lipsa unui titlu executoriu valabil.

A considerat că dreptul intimatei de a aplica sancțiunea contravențională s-a prescris, în considerarea dispozițiilor art.9 alin.3 din OG nr.15/2002.

În speță, legea specială, în forma modificată, respectiv O.G. nr. 15/2002, instituie un alt termen de prescripție decât cel prevăzut de OG nr.2/2001, care reprezintă dreptul comun în materie contravențională, și anume 30 de zile de la data constatării contravenției, adică de la 15.05.2012 acesta fiind evident un interval mai restrictiv de tragere la răspundere contravențională, termen care nu a fost respectat de creditoare.

Astfel, termenul de 30 de zile pentru întocmirea procesului curge de la cele două date menționate mai sus. A apreciat că, dacă se concluzionează altfel, s-ar ajunge la situația în care dreptul intimatei de a aplica amenzi ar fi imprescriptibil.

A considerat că dreptul intimatei de a executa sancțiunea contravențională s-a prescris, în considerarea dispozițiilor art.14 din OG nr.2/2001 coroborat cu art.27 din OG nr.2/2001 ața cum a fost interpretat prin Decizia nr. 10/2013 a ICCJ.

A făcut precizarea că nu a avut cunoștință de existența acestor procese verbale datorită modalității defectuoase de comunicare, prin afișare, aspect care în considerarea dispozițiilor deciziei instanței supreme echivalează practic cu necomunicarea acestor acte. Astfel, a arătat că a luat cunoștință de existența acestora abia la momentul comunicării somației, motiv pentru care a fost în imposibilitatea de a formula în termen legal plângere contravențională.

Conform disp.art.37 din OG nr.2/2001, procesul verbal neatacat în termen prevăzut de art.31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Aceasta însă numai în situația în care contravenientului i s-a făcut o comunicare legală a acestui act și a lăsat să treacă termenul de 15 zile fără să îl atace. Arată că, față de aspectele învederate mai sus, rezultă că cele două procese verbale în baza cărora s-a început executarea silită nu deveniseră încă titluri executorii.

Totodată, a considerat că executarea silită este abuzivă, în condițiile în care textul de lege ce reglementează tariful de despăgubire a fost abrogat. Astfel, un alt motiv pentru care solicită anularea executării silite îl reprezintă principiul aplicării legii mai favorabile.

A invocat în acest sens jurisprudența Curții Constituționale, Decizia 112/2014 referitoare la dispozițiile Legii 144/2012, prin care au fost abrogate dispozițiile OG nr. 15/2002 referitoare la tariful de despăgubire. A arătat că s-a constatat că în urma abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire, suplimentar față de obligația de plată a amenzii, textul conține o normă contravențională mai favorabilă în concordanță cu prevederile art.15 alin.2 din Constituție.

Curtea a constatat că fapta contravențională trebuie privită atât sub aspectul săvârșirii și constatării acesteia cât și sub aspectul aplicării și executării sancțiunii.

De asemenea, prin Decizia nr.228 din 13 martie 2007, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.12 alin. l din OG nr.2/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.283 din 27 aprilie 2007, Curtea a reținut că aplicarea legii noi, care nu mai prevede și sancționează contravențional o anumită faptă, trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia și la stadiul derulării cauzei. Totodată, Curtea a constatat că fapta contravențională trebuie privită atât sub aspectul săvârșirii și constatării acesteia cât și sub aspectul aplicării și executării sancțiunii și că, din acest punct de vedere, prin intrarea în vigoare a legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar, în cazul celor aplicate dar aflate în curs de executare de la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută. Curtea a statuat astfel că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare și că a reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevedere și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii, echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acesta nu se mai execută. Curtea a conchis că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.

A arătat că, în prezenta cauză, din înscrisurile comunicate, a rezultat că procedura de executare a creanței creditoarei Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.vizează recuperarea tarifului de despăgubire, ce a fost abrogat prin intrarea în vigoare a Legii nr. 144/2012.

Față de Jurisprudența Curții Constituționale, reiterată mai sus, a apreciat că nu mai poate fi pusă în executare creanța creditoarei, motiv pentru care, în temeiul art.719 alin. l Cod procedură civilă, solicită și pentru acest motiv admiterea contestației la executare, și anularea executării ce formează obiectul dosarului de executare nr. 130333/29/40/7/2016.

Totodată, a solicitat să se constate și perimarea de drept a executării silite dispozițiile art.696 cpc.

Potrivit art.696 alin. l cpc, în cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perimă de drept.

De asemenea, conform art. 52 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, "executarea silită și celelalte acte de executare (...) se îndeplinesc la cerere (...)". A arătat că, pentru a efectua orice act de urmărire, executorul judecătoresc trebuie sa fie investit cu o cerere prin care creditorul sa-i solicite îndeplinirea actului respectiv.

Față de aceste aspecte, a solicitat admiterea contestației la executare.

În drept, a invocat art.669 alin.4 Cpc, 696-697 Cpc, art. 9 alin. 3 din OG 15/2002, art.14, art. 27, art. 31 OG nr. 2/2001, Legea 144/2012, art. 451 Cpc

În susținerea contestației, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

În caz de neprezentare, a solicitat judecata cauzei și în lipsă, conf.art.223 C.p.civ.

La data de 05.07.2016, intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - C.N.A.D.N.R. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând admiterea excepției inadmisibilității cererii contestatorului în ceea ce privește aspectele de netemeinicie și nelegalitate cuprinse în titlul executoriu, respingerea contestației la executare formulată de către contestator împotriva executării silite efectuată de către Biroul Executorului Judecătoresc în baza titlului executoriu PVCC seria R12 nr. 0305349/15.05.2012, seria R12 nr. 0312693/15.05.2012, seria R12 nr. 0303491/15.05.2012 generat și semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, ca nelegală și netemeinică și menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.

Intimata a invocat excepția inadmisibilității cererii contestatorului în ceea ce privește aspectele de netemeinicie și nelegalitate cuprinse în titlul executoriu.

În acest sens, a solicitat instanței de judecată să constate faptul că în speța de față executarea silită s-a efectuat în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească și prin urmare motivele invocate de către contestator în contestația formulată reprezintă motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu și prin urmare nu pot fi luate în considerare, întrucât în legătură cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.

A arătat că motivele invocate de către debitor constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, aceste aspecte neputând fi analizate pe calea contestației la executare.

Astfel, atât timp cât există calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele privind nelegalitatea sau netemeinicia actului sancționator sau a procedurii de emitere si comunicare a acestuia etc. nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot și trebuie să fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 NCPC.

În acest sens, a solicitat instanței de judecată să facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 712 alin. 2 NCPC, să admită excepția așa cum a fost formulată și, în consecință, să respingă motivele invocate ca fiind privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, întrucât contestatorul a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului - verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.

A arătat că, urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul că vehiculul aparținând domnului C.F. a circulat pe drumurile naționale fără să dețină rovinieta valabilă, așa cum este definită de prevederile art. 1 (1A1) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare.

Conform dispozițiilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012), fapta săvârșita la data de 04.07.2011 a constituit contravenție și s-a sancționat cu amendă contravențională.

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 3 din actul normativ invocat anterior, contravenientul, respectiv contestatorul, a fost obligat să achite și tariful de despăgubire.

Prin urmare, în scopul apărării valorilor sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală, a sancționării faptei contravenționale, precum și a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, în temeiul art. 8 alin. 1 si 3 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012), a fost emis la data de 19.12.2011 procesul - verbal de constatare a contravenției în cauză.

Emiterea și comunicarea procesului - verbal de contravenție în cauza au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.

Prin urmare, a solicitat instanței de judecată să constate în baza înscrisurilor pe care le va depune faptul că procesul - verbal de contravenție în cauză a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.

În acest sens, a învederat instanței de judecată faptul că perioada cuprinsă între data săvârșirii faptei contravenționale și data emiterii procesului - verbal de contravenție, nu depășește termenul de 6 luni.

Comunicarea procesului - verbal de contravenție s-a efectuat conform dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001, fără a se depăși termenul de 1 lună de la data aplicării sancțiunii.

Astfel, procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție nu a fost viciată și nici debitorului nu i-au fost lezate drepturile procesuale.

În acest sens, conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate.

Totodată, arată că, prin încheierea din Camera de Consiliu, instanța de executare a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de PVCC.

De asemenea, în temeiul art. 665 alin. 7 NCPC, instanța de executare a dat împuternicire și a ordonat executorilor judecătorești să pună în executare titlul executoriu în cauză.

Or, instanța de judecata în mod legal și temeinic în baza dispozițiilor art. 632 alin. 2 NCPC a constatat faptul că procesul - verbal de contravenție constituie titlu executoriu, iar creanța este certă, lichidă și exigibilă.

Totodată, în situația în care instanța de executare constată faptul că titlul executoriu nu poate fi pus în executare sau că nu ar fi valabil, nu ar fi încuviințat și ordonat punerea în executare.

De asemenea, a arătat că instanța de executare, în temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare în România, în momentul încuviințării executării silite a respectat dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă care stabilesc: "Dispozițiile Codului de Procedură Civilă privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de intrarea în vigoare a Codului de Procedură Civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost investite cu formula executorie."

În ceea ce privește trimiterile contestatorului la prevederile Deciziei nr. 10/2013 pronunțată de către ICCJ, a învederat instanței de judecată faptul că acestea nu prezintă relevanță.

Mai mult decât atât, comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției s-a efectuat conform dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001, fără a se depăși termenul de 1 lună de la data aplicării sancțiunii.

De asemenea, a precizat faptul că Deciziile pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egală cu cea a legii cu caracter interpretativ.

Prin urmare, aplicarea Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ în speța de față, deci pentru o situație anterioară momentului pronunțării, ar fi echivalentă cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale.

Ori, norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurală căreia nu i se aplica principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.

Prin urmare, a solicitat instanței de judecata să constate faptul că procedura de comunicare a titlului executoriu în cauză s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv.

În ceea ce privește aspectele legate de generarea și semnarea electronică a procesului - verbal de contravenție ridicate de către contestator, solicită instanței de judecată să constate faptul că acestea sunt nefondate.

Conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.

A arătat că debitorul a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului - verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.

Or, debitorul nu a apelat la această cale procesuală și prin urmare până la desființarea acestuia, titlul executoriu își menține puterea executorie.

În alta ordine de idei, a solicitat instanței de judecată să constate faptul că, în speța de față, executarea silită s-a făcut în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească și prin urmare motivele invocate de către contestator în contestația formulată reprezintă motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu și, prin urmare, nu pot fi luate în considerare întrucât în legătură cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.

Prin urmare, motivele invocate de către debitor constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, aceste aspecte neputând fi analizate pe calea contestației la executare.

A mai arătat că atât timp cât există calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele legate de generarea și semnarea electronică a procesului - verbal de contravenție ridicate de către contestator nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot și trebuie să fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 NCPC.

În acest sens, a solicitat instanței de judecată să facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 712 alin. 2 NCPC și să respingă motivele invocate ca fiind privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, întrucât contestatorul a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului - verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.

Prin urmare, cât timp procesul verbal de contravenție adresat pe seama debitorului nu a fost contestat în termenul legal de 15 zile de la comunicare, neexistând o hotărâre judecătorească de anulare a acestora, intimata deține un titlu executoriu apt de executare silită pentru valorificarea creanței prevăzută în actul sancționator, care a intrat în putere de lucru judecat.

În ceea ce privește dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea și completarea OG nr. 15/2002, învederează faptul că în speța de față acestea nu se aplică.

Conform dispozițiilor sus invocate, legiuitorul a statuat în mod evident faptul că "tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 (....) aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează."

A arătat că reiese în mod evident faptul că legiuitorul a avut în vedere numai contravenienții care au fost sancționați în baza OG nr. 15/2002 și care au contestat în instanță tarifele de despăgubire.

Astfel, norma instituită de art. II din Legea nr. 144/2012 având natura contravențională, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat în instanță.

A mai arătat că aceste considerente sunt clar reglementate de principiul de drept civil "daca legea nu prevede, nici legiuitorul nu are dreptul să o interpreteze".

Mai mult decât atât, în temeiul art. 20 NCPC, judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea și să respecte el însuși principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancțiunile prevăzute de lege.

În acest sens, a învederat instanței de judecată faptul că, începând cu data comunicării procesului - verbal în cauză, contestatorul a avut la dispoziție posibilitatea formulării plângerii împotriva acestuia în conformitate cu dispozițiile OG nr. 2/2001.

Or, contestatorul nu a apelat la această cale procesuală, la momentul respectiv, adică în urmă cu aproximativ 3 ani, deși comunicarea procesului - verbal în cauză s-a efectuat conform dispozițiilor legale și prin urmare în cazul de față nu au aplicabilitate prevederile art. II din Legea nr. 144/2012.

Prin urmare, atât timp cât procesul verbal de contravenție emis pe numele contestatorului nu a fost contestat, neexistând o hotărâre judecătorească de anulare chiar și în parte a măsurilor dispuse prin acesta, respectiv a tarifului de despăgubire ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012, intimata deține un titlu executoriu apt de executare silită, pentru valorificarea creanței prevăzută în actul sancționator, care a intrat în putere de lucru judecat.

De asemenea, a precizat faptul că în speța de față nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silita a creanțelor rezultată dintr-un proces verbal întocmit anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 care nu a fost contestat în instanță.

Totodată, Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale referitoare Ia prevederile art. 12, alin. (1) din OG nr. 2/2001, potrivit căruia "dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ", nu este aplicabilă în speță, întrucât Legea nr. 144/2012 nu dezincriminează fapta de a circula fără rovinietă valabilă, ci exclude doar obligația de plată a tarifului de despăgubire.

În ceea ce privește invocarea perimării executării silite, a solicitat instanței de judecată să constate faptul că aceasta este nefondată.

Astfel, a arătat că, potrivit NCPC perimarea nu intervine prin simplul fapt al întreruperii unei perioade de 6 luni între cele două acte de executare succesive, fiind necesar ca executorul judecătoresc să-1 fi înștiințat în scris pe creditor despre obligația de îndeplinire a unui act sau al unui demers.

Ori, executorul judecătoresc, conform dosarului de executare în cauză, nu a înștiințat-o despre necesitatea îndeplinirii unui act sau demers în legătură cu executarea, pentru ca termenul de 6 luni de perimare să înceapă să curgă.

Prin urmare, a solicitat instanței de judecată să constate faptul că susținerile contestatorului cu privire la invocarea perimării executării silite sunt nefondate și să le respingă în consecință.

În baza acestor considerente, solicită respingerea contestației la executare, ca nelegală și netemeinică, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.

În drept, a invocat art. 205 - 208 NCPC, precum și dispozițiile legale cuprinse întâmpinare.

De asemenea, arată că își rezervă dreptul de a solicita orice altă probă a cărei necesitate ar rezulta din dezbateri.

În temeiul art. 223 NCPC, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Prin rezoluția din data de 13.07.2016, s-a stabilit primul termen de judecată la data de 22.08.2016, în ședință publică, cu citarea părților.

La data de 01.09.2016, s-au depus la dosarul cauzei, în copie certificată, actele dosarului de executare silită nr. 130333/29/40/7/2016.

La termenul de judecată din data de 26.09.2016, instanța a dispus introducerea în cauză a organului de executare A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova - Serviciul Fiscal Orășenesc Mizil, în calitate de intimată.

La data de 06.10.2016, intimata A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova - Serviciul Fiscal Orășenesc Mizil a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea contestației la executare ca neîntemeiată din următoarele considerente:

În fapt, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova - Serviciul Fiscal Orășenesc Mizil a declanșat executarea silită împotriva contestatorului Cîrstea Florin prin emiterea titlului executoriu nr. 294070028942523/30.05.2016 si a somației nr. 294070038359881/30.05.2016 în vederea recuperării obligațiilor fiscale datorate bugetului general consolidat al statului - reprezentând amenzi în cuantum total de 675 lei, trimise spre executare instituției noastre de CNADNR.

A precizat că obiectul executării silite începute de A.J.F.P. Prahova - S.F.O.Mizil prin emiterea titlului executoriu și somației mai sus menționate nu-l constituie tariful de despăgubire așa cum susține contestatorul ci amenzile contravenționale aplicate acestuia prin procesele verbale de constatare a contravenției: seria R12 nr.0305349/15.05.2012, seria R12 nr.0312693/15.05.2012, seria R12 nr.0303491/15.05.2012.

A solicitat instanței să ia în considerare excepția lipsei de obiect a acțiunii, dat fiind că, în cuprinsul contestației sale, contestatorul face referiri numai la tariful de despăgubire, tarif ce nu formează obiectul executării silite pornite în dosarul 130333.

În ceea ce privește excepția nulității absolute invocate de contestator la pct.1 din acțiune, a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Contestatorul face trimitere, în susținerea excepției invocate, la Decizia ICCJ nr.6/2015. Arată că interpretarea din Decizia 6/2015 a ICCJ, în sensul că sunt lovite de nulitate absolută procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor emise în baza OG 15/2002 și transmise persoanelor sancționate pe suport de hârtie fără să conțină semnătura olografă a agentului constatator, a devenit obligatorie tuturor instanțelor naționale ulterior publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 25 martie 2015. În cauza de față titlurile de creanță ce stau la baza emiterii titlului executoriu contestat sunt reprezentate de procese verbale de constatare și sancționare a contravențiilor emise de CNADNR în anul 2012.

În plus, interpretarea Curții devine obligatorie pentru instanțele din România în situația promovării de către contravenient a unei acțiuni în instanță, acțiune prin care să solicite, în termenul legal, anularea unui proces verbal de constatare și sancționare a contravenției emis în baza OG 15/2002.

Or, contestatorul din prezenta cauză, ulterior primirii prin poștă cu confirmare de primire a celor 3 procese verbale de constatare și sancționare a contravențiilor despre care se face vorbire în titlul executoriu, nu a depus nicio plângere prin care să solicite anularea respectivelor procese verbale, fapt ce echivalează cu o recunoaștere a faptelor consemnate și sancționate conform legii prin procesele verbale în cauză.

Față de cele mai sus arătate, a solicitat instanței respingerea excepției nulității absolute invocate de contestatoare.

Referitor la excepția prescripției invocate de contestator la pct. 2 din acțiune, a solicitat instanței respingerea acesteia pentru următoarele motive:

- conform prevederilor art.13 al.(1) din OG2/2001-privind regimul contravențiilor dreptul de aplicare a amenzilor contravenționale se prescrie în termen de 6 luni (în nicun caz în 30 de zile cum susține contestatorul) de la data săvârșirii faptei. În cazul de față, datele săvârșirii faptelor sunt: 02.04.2012, 07.04.2012 și 21.04.2012 iar data sancționării lor este 15.05.2012. Deci sancționarea faptelor s-a făcut în termenul de 6 luni stabilit clar de lege.

A considerat că această excepție poate fi invocată numai pe calea plângerii contravenționale formulate împotriva proceselor verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, acțiune pe care contestatorul nu a promovat-o.

A solicitat instanței și respingerea excepției prescripției dreptului de executare silită invocată de contestator la pct. 3 din acțiune, pentru următoarele motive:

Potrivit prevederilor art.14 al.(1) din OG2/2001-privind regimul contravențiilor, executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de contravenție nu se comunică contravenientului în termen de 2 luni de la data aplicării sancțiunii.

A arătat că, contestatorul încearcă să inducă în eroare instanța de judecată afirmând ca nu a avut cunoștință de procesele verbale de constatare si sancționare a contravențiilor seria R12 nr.0305349/15.05.2012, seria R12 nr.0312693/15.05.2012, seria R12 nr.0303491/15.05.2012.

A precizat că afirmația acestuia este una neconformă cu realitatea întrucât toate cele trei procese verbale i-au fost comunicate prin poștă, cu confirmare de primire ce poartă semnătura acestuia, și nu prin afișare așa cum susține contestatorul.

Astfel procesele verbale i-au fost comunicate contestatorului după cum urmează: PV seria R12 nr.0305349/15.05.2012 în data de 24.05.2012, PV seria R12 nr.0312693/15.05.2012 în data de 24.05.2012, PV seria R12 nr.0303491/15.05.2012 în data de 24.05.2012.

Potrivit prevederilor Codului de Procedură Fiscală respectiv art.215:

(1) Dreptul organului de executare silită de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.

(2)Termenul de prescripție prevăzut la alin. (1) se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale.

În ceea ce privește solicitarea contestatorului de la pct. 4 din acțiune consideră că aceasta este una lipsită de obiect întrucât executarea silită începută de A.J.F.P.Prahova - S.F.O.Mizil prin emiterea titlului executoriu și somației contestate de numitul C.F. nu-l constituie tariful de despăgubire de 28 EURO (122.49 lei) / proces verbal așa cum eronat susține contestatorul, ci amenzile contravenționale aplicate acestuia prin procesele verbale de constatare a contravenției: seria R12 nr. 0305349/15.05.2012, seria R12 nr. 0312693/15.05.2012, seria R12 nr. 0303491/15.05.2012, în cuantum total de 675 lei.

A menționat că invocarea legii mai favorabile în prezenta cauza este lipsită de obiect.

Cât privește susținerea contestatorului privind perimarea executării silite, invocată la pct. 5 din acțiune, a solicitat respingerea acesteia întrucât ne aflam în procedura executării silite reglementată de Legea 207/2015 - privind Codul de Procedura Fiscală. Potrivit prevederilor art.227 al.(7) din Codul de Procedură Fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale nu se perimă.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată întrucât titlul executoriu și somația contestate au fost emise în baza unor titluri de creanță valabile.

A considerat acțiunea ca neîntemeiată, deoarece Serviciul Fiscal Orășenesc Mizil a primit, spre executare, suma de 675 lei reprezentând amenzi conform Proceselor verbale de constatare a contravenției: R12 nr. 0305349/15.05.2012, seria R12 nr. 0312693/15.05.2012, seria R12 nr. 0303491/15.05.2012.

Întrucât amenzile nu au fost plătite în termenul prevăzut de lege, aceste sume au fost transmise spre debitare și recuperare organului fiscal în raza căruia debitorul își are domiciliul.

A mai arătat că instituția intimatei primește spre executare debite care se fac venit la bugetul de stat, transmise spre executare ca urmare a neachitării acestor debite la termenul scadent de la instituții a cărei executare și recuperare a debitelor este făcută prin organele de executare ale bugetului de stat.

Instituțiile care nu au în organigrama lor serviciul privind urmărirea și executarea silită a debitelor, transmit spre executare și recuperare instituției intimatei, în baza art.226 Legea 207/2015 - Cod procedura fiscală alin. (10) Instituțiile publice finanțate total sau parțial de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și bugetul asigurărilor pentru șomaj, după caz, care nu au organe de executare silită proprii, transmit titlurile executorii privind venituri ale bugetului general consolidat, spre executare silită, organelor fiscale din subordinea A.N.A.F. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat.

Alin. (11) Instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, care nu au organe de executare silită proprii, pot transmite titlurile executorii privind venituri proprii organului fiscal central sau, după caz, organului fiscal local. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat sau la bugetul local, după caz.

A mai arătat că, prin contestația formulată, contestatorul nu aduce nicio critică întemeiată somației sau titlului executoriu. Întrucât titlurile de creanță în baza cărora s-a pornit executarea silită sunt unele valabile, consideră că, în mod corect, organele fiscale au procedat la emiterea formelor de executare contestate.

Având în vedere cele mai sus prezentate, a solicitat respingerea ca neîntemeiată și a solicitării formulate de contestator în ceea ce privește anularea formelor de executare întocmite de S.F.O. Mizil în dosarul de executare nr. 130333.

Referitor la solicitarea contestatorului privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, a solicitat instanței să observe că, potrivit art. 45 alin. 1, lit. f din OUG 80/2013 - privind taxele judiciare de timbru, în cazul în care se admite contestația la executare, la rămânerea definitivă a hotărârii și la cererea petiționarului, instanța urmează să dispună restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru, dreptul de a solicita restituirea putând fi exercitat în termen de 1 an de la data nașterii sale, astfel încât intimata nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru.

În concluzie, față de cele mai sus arătate, a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.

În drept, a invocat Legea 207/2015 privind Codul de Procedură Fiscală.

A solicitat proba cu acte și judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției potrivit art.223 alin.(3) din Noul Codul de procedură civilă.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Prin contestația la executare formulată de contestatorul C.F. în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale Din România S.A., prin Direcția Regională de Drmuri și Poduri București, a solicitat anularea formelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 130333/29/40/7/2016 în baza proceselor verbale de contravenție seria R.12, nr. de contravenție nr.0305349/15.05.2012, nr.0312693/15.05.2012 și nr.0303491/15.05.2012 emise de intimata invocând motive de nelegalitate a a celor trei titluri de creanță ce vizează lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, prescrierea dreptului intimatei de a aplica sancțiunea contravențională prin nerespectarea termenului de 30 de zile stabilit pentru comunicarea procesului verbale precum și abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau tariful de despăgubire conform prevederilor Legii nr.144/2012 (lege mai favorabilă) .

Totodată, contestatorul a invocat faptul că executarea silită declanșată în dosarul de executare nr. 130333/29/40/7/2016 s-a perimat față de dispozițiile art.696 alin.1 Cod proc civ.

Observând actele de executare silită și titlul executoriu atașate contestației, instanța a constatat faptul că în dosarul de executare nr. 130333/29/40/7/2016 nu are calitatea de creditor intimata CNADR S.A.- CESTRIN CNADR S.A.- CESTRIN întrucât executarea silită nu viza recuperarea tarifului de despăgubire ci a unor amenzi contravenționale în cuantum de 675 lei aplicate în temeiul celor trei procese verbale de contravenție seria R.12, nr.0305349/15.05.2012, nr.0312693/15.05.2012 și nr.0303491/15.05.2012 emise de intimată.

Fiind vorba despre executarea silită a unei creanțe bugetare în condițiile în care titlul executoriu și somația au fost emise de către A.N.A.F. - Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice Ploiesti - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova - Serviciul Fiscal Orășenesc Mizil, instanța față de dispozițiile art.262 alin.2 din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, a dispus citarea organului de executare reprezentat de A.N.A.F. - Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice Ploiesti - Administrația Județeană A Finanțelor Publice Prahova - Serviciul Fiscal Orășenesc Mizil.

Prin întâmpinarea formulată de către intimata CNADR S.A.- CESTRIN CNADR S.A.- CESTRIN a fost invocată excepția inadmisibilității contestatiei la executare în ceea ce privește motivele de nelegalitate și netemeinicie a titlurilor executorii reprezentate de procesele verbale de contravenție nr.0305349/15.05.2012, nr.0312693/15.05.2012 și nr.0303491/15.05.2012, având în vedere dispozițiile art.712 Cod proc civ rap. la art.37 din OG nr.2/2001.

În aceste condiții, instanța față de dispoz. art.248 Cod proc civ, a analizat cu prioritate excepția inadmisibilității contestației invocată de către intimată.

În dosarul de executare nr.130333/29/40/7/2016, a fost declanșată executarea silită de către intimata A.N.A.F. - Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice PloiestI - Administrația Județeană A Finanțelor Publice Prahova - Serviciul Fiscal Orășenesc Mizil, în vederea recuperării creanței în cuantum de 675 lei reprezentând amenzi contravenționale stabilite conform celor trei procese verbale de contravenție seria R.12 nr.0305349/15.05.2012, nr.0312693/15.05.2012 și nr.0303491/15.05.2012 emise de către intimata CNADR S.A.- CESTRIN CNADR S.A.- CESTRIN.

Conform art.152 alin.2 din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, colectarea creanțelor fiscale(în a căror categorie de includ și amenzile contravenționale) se face în temeiul unui titlu de creanță fiscală sau al unui titlu executoriu, după caz.

Potrivit dispozițiilor art.632 alin.2 cod proc.civ., constituie titlu executoriu pe lângă hotărârile judecătorești și orice alte înscrisuri care, potrivit legii pot fi puse în executare.

Conform dispozițiilor art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, procesul - verbal de contravenție necontestat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.

Potrivit înscrisurilor din dosarul de executare nr. 130333/29/40/7/2016, respectiv cele depuse la filele 63. 65 și 67 din dosarul instanței, a rezultat faptul că la data de 24.05.2012 , contestatorului i-au fost comunicate personal cele trei procese verbale prin scrisoare recomandată, iar acesta nu a depus dovada formulării unei plângeri contravenționale împotriva acestor procese verbale.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de contestator în sensul că procesul verbal nu portă semnătura agentului constatator, instanța subliniază faptul că în cadrul contestației la executare nu se verifică temeinicia și legalitatea procesului verbal deoarece există o cale specială în acest sens, respectiv plângerea reglementată prin dispoz. art.31 din OG nr.2/2001.

De altfel, are caracter inadmisibil invocarea, în cadrul contestației la executare, a nulității absolute a procesului verbal pentru nevalabilitatea semnăturii olografe a agentului constatator , prin raportare la dispozițiile art.713 alin.2 Cod proc civ.

Potrivit dispozițiilor art.713 alin.2 Cod proc civ, "în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu o cale procedurală specifică pentru desființarea lui";.

Cât privește apărările invocate de contestator referitor la intervenirea unei legi mai favorabile, în speță Legea nr. 144/2012, privind abrogarea dispozițiilor OG nr.15/2002 privind tariful de despăgubire, instanța nu le va analiza întrucât executarea silită declanșată împotriva contestatorului nu vizează tariful de despăgubire ci amenzile contravenționale aplicate prin cele trei procese verbal de constatare a contravenției.

Prin urmare, având în vedere că O.G. nr.2/2001 stabilește o cale procesuală specifică pentru desființarea procesului verbal, respectiv plângerea contravențională, iar contestatorul nu a făcut dovada exercitării acestei căi procesuale, instanța a apreciat că nu poate fi analizată nelegalitatea procesului verbal în cadrul contestației deoarece această situație ar genera un efect similar repunerii persoanei sancționate contravențional în termenul de a obține desființarea procesului verbal de contravenție , pe o altă cale procedurală decât cea prevăzută de lege și cu încălcarea termenelor instituite pentru introducerea acesteia.

Astfel instanța a respins contestația la executare în ceea ce privește nelegalitatea și netemeinicia titlurilor executorii reprezentate de procesele verbale de contravenție nr.0305349/15.05.2012, nr.0312693/15.05.2012 și nr.0303491/15.05.2012, formulată de contestatorul C.F. în contradictoriu cu intimatele Compania Națională De Autostrăzi Și Drumuri Naționale Din România S.A. - CESTRIN, cu și A.N.A.F. - Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice Ploiesti - Administrația Județeană A Finanțelor Publice Prahova - Serviciul Fiscal Orășenesc Mizil, ca inadmisibilă.

Referitor la cele două motive de netemeinicie și nelegalitate a actelor de executare silită privind prescrierea dreptului intimatei de a aplica sancțiunea contravențională prin nerespectarea termenului de 30 de zile stabilit pentru comunicarea procesului verbal și perimarea executării silite, instanța a respins contestația la executare ca neîntemeiată pentru următoarele argumente.

În ceea ce privește prescrierea dreptului intimatei de a aplica sancțiunea contravențională prin nerespectarea termenului de 30 de zile stabilit pentru comunicarea procesului verbale, instanța a reținut faptul că toate cele trei procese verbale de constatare a contravenției au fost comunicate într-un termen de aproximativ 60 de zile (cele trei contravenții au fost săvârșite de către contestator la data de 02.04.2012, 07.04.2012 și 21.04.2015 iar procesele verbale au fost comunicate la data de 24.05.2012), fiind astfel respectate dispozițiile art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001 - legea generală privind regimul juridic al contravențiilor - , aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei cu mențiunea că executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii conform art. 14 alin. 1.

De altfel, potrivit dispozițiilor deciziei 43/2016 a ICCJ privind dezlegarea unor chestiuni de drept în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 9 alin. (8) din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, s-a stabilit faptul termenul de "cel mult două luni"; nu reprezintă termen special de prescripție, în sensul art. 13 alin. (4) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor iar prin "data constatării contravenției"; se înțelege data întocmirii procesului-verbal de contravenție, în cauză cele trei procese verbale fiind întocmite la data de 15.05.2012 și comunicate contestatorului la data de 24.05.2012.

Referitor la perimarea executării silite declanșate în dosarul de executare nr.130333/29/40/7/2016, instanța a reținut faptul că procedura de executării silite este reglementată de legea specială, respectiv Legea 207/2015 - privind Codul de Procedura Fiscală, fiind vorba despre o creanță fiscală reprezentată de amenzi contravenționale, iar conform prevederilor art.227 al.(7) din Codul de Procedură Fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale nu se perimă.

← Cerere. Jurisprudență Cereri  Contestaţie la executare . Jurisprudență Contestaţie la executare →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare