Contestatie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare

Comentarii

0

Judecătoria CARACAL Sentinţă civilă nr. 253 din data de 13.02.2017

Prin cererea înregistrată la data de 3.11.2016 pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr. ……/207/2016, contestatorul P.T.C. a formulat în contradictoriu cu intimata SECAPITAL S.a.R.L. contestație la executare, solicitând ca împotriva formelor de executare silita întocmite in dosarul de executare silită nr. 155/2014 de catre BEJ Gulie Rodica, solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea executării silite și a tuturor actelor de executare realizate în cadrul dosarului de executare nr. 1211/E/2016 aflat spre soluționare la Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești A.I.E. și M.M., având in vedere că:

1. executarea silită a fost declanșată în lipsa unui titlu executoriu,

2. executarea silită a fost declanșată de o persoana juridică fără ca acesta sa faca dovada calității de titulara a dreptului de creanță pretins - Contractul de cesiune j1111/26.10.2011 nu se refera la contestator.

3. a intervenit prescripția dreptului de a solicita executarea silită în baza art.706 C.P.Civ.,

4. intimata nu are o creanță certă, lichidă si exigibilă împotriva subsemnatului potrivit art. 663 Cod Procedură Civilă și născută din titlul executoriu invocat contract de credit nr. 3046/01.10.2007

5. In măsura in care se va trece peste cele anterioare, solicita a se constata caracterul abuziv și implicit nulitatea absolută a clauzelor Contractului de Credit bancar nr. 3046/ 01.10.2007 prevăzute la art. 9 lit.b) privind comisionul de acordare credit, lit.c) privind comisionul de administrare, si lit. f) privind comisionul de urmărire riscuri, respectiv:

art. 9. pentru creditul pus la dispoziție banca percepe următoarele comisioane variabile in funcție de evoluția pieței financiar-bancare;

lit b) comision de acordare credit de 0,95%flat,

lit. c) comision de administrare de 16 ron lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat prevăzuta la pct.l;

lit. f) comision de urmărire riscuri de 73,60 RON lunar, reprezentând un procent de 0,23% din valoarea creditului contractat prevăzuta la pct.l , cu consecința scăderii sumelor achitate în baza clauzelor abuzive mai sus indicate din debitul rămas de executat.

Contestatorul a solicitat în baza art. 719 Cod procedura civila suspendarea executării silite realizate în cadrul dosarului de executare nr. 1211/E/2016 pana la soluționarea prezentei contestații la executare și întoarcerea executării silite realizate în cadrul dosarului de executare nr. 1211/E/2016, prin repunerea părților în situația anterioară conform art. 723 și următoarele Cod Procedură Civilă, respectiv obligarea intimatei la restituirea tuturor sumelor poprite ilegal până la finalizarea soluționării contestației.

Totodată , contestatorul a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 451 și următoarele Cod Procedură Civilă.

În fapt, se arata ca în anul 2007, contestatorul a încheiat un contract de credit bancar pentru nevoi personale cu B.C.R. pentru suma de 32.000 lei pe o perioada de 108 luni respectiv pana în anul 2015. La momentul încheierii contractului de credit, subsemnatul nu am avut posibilitatea negocierii niciunei clauze contractuale, contractual fiind unul de adeziune cu clauze preformulate, vagi, neclare .

Datorita problemelor financiare apărute la nivelul anului 2010, a ajuns sa acumuleze restante pe care dorind a le achita, a constatat că nu făcea altceva decât sa achite penalități fara a-i fi scăzute ratele efectiv restante.

Desi au existat numeroase demersuri la banca si încercări de a ajunge la zi, toate au fost fără efect, banca profitând de clauze abuzive inserate în contract a înțeles a -i percepe si imputa cu prioritate sume nejustificate.

Se arata ca incepând cu luna martie 2010 , contestatorul a încetat orice plată, iar după câteva luni a fost anunțat de banca că aceasta în baza prevederilor contractuale a declanșat scadent anticipat creditul. Niciodată nu i-a fost adus la cunoștința faptul ca banca a vândut creanța vreunei societăți și nu a primit niciodată vreun contract de cesiune.

Prin încheierea de ședință nr. 1482 din data de 28.09.2016 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul cu nr.4505/207/2016, fără cale de atac, a fost încuviințată cererea de executare silită având ca titlu contract de credit nr.3046 /01.10.2007. Astfel, i-a fost comunicată in data de 18.10.2016 de către Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești A.I.E. și M.M., somația emisa în cadrul dosarului de executare silită cu nr. 1211/E/2016.

Solicitând în scris biroului de executor a-i fi comunicata o copie a contractului de cesiune deținut de Secapital ( pretins creditor ), i-a fost comunicat Contractul de cesiune nr. j1111/26.10.2011, iar lecturându-l a constat ca nu apare in cuprinsul sau menționat ca cesiune contractul de credit nr. 3046/01.10.2007.

Mentionează contestatorul că nu înțelege cum a fost încuvințată executarea silita unui pretins creditor - respectiv unei persoane fără calitate procesuale, fără a fi titularul dreptului de creanța pretins.

1. cu privire la titlul ce a stat la baza declanșării executării silite Contractului de Credit bancar nr. 3046/ 01.10.2007, se solicită a fi avute în vedere faptul ca creditorul care solicită executarea silita acestui contract de credit este cesionar în urma încheierii unei cesiuni de creanță cu instituția de credit, iar executarea silita este lipsita de un titlu executoriu raportat la dispozițiile art. 120 din O.U.G. 99/2006, întrucât transferul creanței nu implicat și transmiterea valorii de titlu executoriu al contractului de credit.

În argumentarea acestei opinii, solicită a se reține dispozițiile art. 120 din O.U.G. 99/2006 contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală încheiate de instituțiile de credit constituie titluri executorii.

Opinează contestatorul că este greșit a interpreta că transferul creanței implică si transmiterea valorii sale de titlu executoriu, întrucât caracterul de titlu executoriu al creanței nu este un accesoriu al dreptului cedat, ci un atribut pe care legiuitorul 1-a prevăzut expres sau nu pentru acest contract în cazul contractelor de garanție reală și personală aferente contractului de credit a fost reglementat în mod expres caracterul de titlu executoriu. în cazul cesiunii de creanță nu a fost prevăzut în mod expres acest caracter.

Legiuitorul a înțeles să confere caracter de titlu executoriu contractului de credit în considerarea persoanei creditorului, respectiv a instituției de credit care acordă împrumutul bancar, titlul executoriu fiind raportat strict cu privire la obiectul său: debitul principal și accesoriile, precum și la subiectele sale: instituția bancară și debitorul.

Mai mult decât atât ceea ce s-a transferat prin contractul de cesiune este o creanță iar nu contractul de credit în sine, dacă partite ar fi transferat contractul în sine acest fapt putea fi realizat doar fată de o altă instituție de credit si nu față de o persoana juridica de genul celei care se pretinde creditor.

Dreptul la executare silită acordat instituțiilor de credit prin art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006 are un caracter intuitu personae, acordat tocmai în considerarea instituției bancare, raportat la particularitățile acestui tip de activitate, neputând fi transferat unei persoane care nu este instituție de credit ca în cazul de față SECAPITAL.

Contractul de credit este titlu executoriu exclusiv în ce privește raporturile juridice dintre împrumutător și împrumutat. In plus, caracter intuitu personae are și contractul de credit, banca încheind contractul numai cu persoana care îndeplinește anumite calități legate de solvabilitate.

Din moment ce contractul de cesiune nu reprezintă un titlu executoriu, nici dreptul de creanță al intimatei nu are un asemenea caracter, fiind necesară obținerea unui titlu executoriu împotriva subsemnatului pentru satisfacerea acestei creanțe. Așadar, cesionarul nu are la dispoziție decât acțiunea în răspundere contractuală, iar executarea silită în atare condiții nu poate fi primita.

Prin "dobândirea" creanței de către cesionarul ce nu deține calitatea de instituție de credit cu obiect de activitate principal creditarea, caracterul intuitu personae al contractului de credit nu se transmite și cesionarului neprofesionist în materie de ereditare, iar contractul de cesiune nu reprezintă titlu executoriu.

In raport de cele mai sus invocate, s-a solicitat a se constata faptul ca executare silita a fost declanșată împotriva sa, în temeiul unui înscris ce nu reprezintă titlu executoriu în favoarea SECAPITAL S.a.R.L.

2. În ceea ce privește prescripția dreptului de a solicita executarea silită în temeiul titlului invocat - Contract de credit bancar- solicită a se constata ca potrivit datei de la care am achitat ultima rata respectiv martie 2010 au trecut mai mult de 6 ani pana la data de 19.09.2016 - data formulării cererii de executare silită, respectiv a fost depășit termenul de prescripție de 3 ani.

Mai mult decât atât Contractul de cesiune a fost încheiat la data de 26.10.2011, iar pâna la data de 19.09.2016 au trecut 5 ani fara ca să existe vreo cauza de intrerupere sau suspendare a cursului prescripției, ce ar putea invocată în favoarea pretinsului creditor.

Deci la data de 26.10.2011 , s-a născut dreptul pretinsei creditoare de a cere executarea silită, de la acest moment începând să curgă termenul de prescripție întrucât la momentul la care s-a născut dreptul de a cere executarea silită ne aflam sub imperiul Decretului nr. 167 din 10 aprilie 1958, care la art. 6 prevede ca "Dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executoriu se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani" și ale art. 7, potrivit căruia: "Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită".

Interpretând sistematic dispozițiile legale înainte menționate cu starea de fapt incidență in cauză, rezultă că la data de 19.09.2016 , data formulării cererii de executare silită înregistrată în dosarul execuțional nr. 1211/2016 de către SECAP1TAL, dreptul de a cere executarea silită era deja prescris, acest drept născându-se în data de 26. 10.2011, deci în urmă cu 5 ani și stingându-se atât în raport cu banca BCR, cât și în raport cu orice succesor sau cesionar ai creanței.

Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. 3046/01.10.2007.

3. Intimata nu are o creanță certă, lichidă si exigibilă potrivit art. 663 Cod Procedură Civilă și născută din titlul executoriu invocat contract de credit nr. 3046/01.10.2007

Din înscrisurile ce i-au fost comunicate nu transpare existența unei creanțe ce ar îndeplini exigențele dispozițiilor art. 663 Cod Procedură Civilă, simplul fapt că înscrisul pus în executare - Contract de credit - este un titlu executoriu în virtutea unor dispoziții legale, aceasta nu conduce la concluzia că respectivul înscris atesta si existenta unei creanțe certe, lichide și exigibile.

Din economia acestor dispoziții legale, interpretându-le per a contrario, rezulta ca ori de cate ori exista îndoieli cu privire la creanța solicitata la plata, ea fiind contestata de debitor in ceea ce privește existenta si cuantumul valoric al acesteia, nu ne aflam in prezenta unei creanțe certe.

Or, pentru a se putea face aprecieri pertinente de către instanța de judecata ce a încuviințat executarea silită cu privire la caracterul cert al unei astfel de creanțe, s-ar fi impus sa se precizeze în clar suma restantă și cuantumul exact al întregii creanțe , aspecte ce nu se regăsesc în cuprinsul Somației neexistând o modalitate de calcul a sumelor datorate de subsemnatul respectiv determinarea cuantumului creanței.

Creanța nu este lichidă, câtă vreme contactul de credit nu conține clauze clare referitoare sumele restante, modalitatea de determinare a acestora, apreciem că obiectul creanței nu este determinat iar titlu executoriu nu conține elementele care permit stabilirea lui.

Creanța nu este scadentă, întrucât la momentul formulării prezentei, din actele ce miau fost comunicate de executor, nu reiese modalitatea în care pretinsa creditoare a ajuns la acel debit exorbitant, modalitatea de calcul a debitului restant, motiv pentru care ne rezervăm dreptul de a completa prezenta contestație la executare, ulterior, în momentul în care vom lua cunoștință de întregul dosar de executare silită.

4. In măsura in care instanța va trece peste cele mai sus invocate, solicită a analiza caracterul abuziv al clauzelor instituite în titlul executoriu- contractul de credit bancar și implicit nulitatea absolută a clauzelor Contractului de Credit bancar nr. 3046/ 01.10.2007 prevăzute la art. 9 lit.b) privind comisionul de acordare credit, lit.c) privind comisionul de administrare, si lit. f) privind comisionul de urmărire riscuri, cu consecința scăderii din debitul solicitat a fi executat sumele achitate in temeiul acestor clauze.

Pentru a vă pronunța asupra caracterului abuziv al acestor clauze rugam a fi avute în vedere următoarele:

Clauzele prevăzute la art.9 lit.b), lit.c) si lit. f din Contractul de Credit nr.3046 / 01.10.2007 au fost cuprinse invariabile în contractul de credit preformulate, lipsindu-le caracterul de clauze negociate atrăgând astfel încălcarea dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive în contractele încheiate între profesioniști și consumatori

Potrivit dispozițiilor art. 4.3 teza finală "Dacă un profesionist pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens".

În contract nu există o justificare dară a serviciilor prestate pentru comisioanele percepute în cuprinsul contractului, neputând face dovada aducerii la cunoștință în momentul contractării a destinației fiecărui comision în parte.

Însă nicio clauză a convenției nu prevede condițiile în care sumele depuse cu titlu de comision de risc pot fi reținute și nici ce se întâmplă cu aceste sume în cazul în care riscul au se produce până la ajungerea contractului la termen ori în cazul rambursării anticipate a creditului, ceea ce înseamnă că nu s-a prevăzut în contract o obligație corelativă a băncii.

Comisionul de administrare perceput la valoarea inițială a creditului, perceput lunar și pe toată durata creditului, conduce la plata unei sume ce nu este corelată cu valoarea soldului rămas de achitat.

Este evident faptul că aceste clauze privind comisionul de administrare si cel de risc creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul subsemnatului și contrar bunei- credinței.

În aprecierea caracterului abuziv al clauzei trebuie determinată atitudinea subiectivă a comerciantului, respectiv dacă inserarea clauzei are la bază intenția acestuia de a-și crea un avantaj ca urmare a unei poziții speciale în care s-ar fi aflat la momentul încheierii contractului. Or în prezenta speță este lesne de observat faptul că această clauza a comisionului de administrare într-un cuantum nejustificat și disproporționat a creat un avantaj material nejustificat băncii în raport cu serviciul pretins a fi prestat.

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, în condițiile în care funcția și destinația comisionului de risc nu au fost evidențiate în contractul de credit, este abuzivă clauza prin care se reglementează dreptul băncii de a percepe acest comision, întrucât, într-o astfel de situație, orice consumator se află într-o poziție dezavantajată față de bancă, fiind în imposibilitate reală de a negocia acest comision (Decizia nr. 1393 din 2 aprilie 2013 promințată în recurs de Secția a II~a civilă a Înaltei Curți de Casație si Justiție având ca obiect constatare nulitate absolută a clauzelor privind comisionul de risc).

5. Pentru a se pronunța asupra solicitării subsemnatului de a suspenda executarea silita pana la soluționarea prezentei contestații rugam sa se aiba in vedere următoarele argumente:

În primul rând solicită a fi avut în vedere că pretinsa creditoare este o societate în LUXEMBURG, iar în cerere de executare silită se menționează faptul că sumele rezultate din executarea silită vor fi virate în contai bancar al KRUK România SRL.

Astfel întoarcerea executării silite este imposibil de realizat.

Cu privire la întoarcerea executării silite realizate în cadrul Dosarului de executare nr. 181/EX/2015, prin repunerea părților în situația anterioară conform art. 722 și următoarele Cod Procedură Civilă, respectiv obligarea intimatei la restituirea tuturor sumelor poprite ilegal până la finalizarea soluționării contestației.

Se mai menționează ca la data formulării prezentei nu au fost reținute sume prin poprire.

În drept, se invocă disp. art. 712, art.713 alin.2, art. 722, art, 718 Cod procedura civila art 51 din Lege 93/2009, art. 1 alin. 3 Legea nr. 193/2000.

În dovedire, s-au solicitat probele cu înscrisuri, expertiză specialitatea financiar-bancar si orice alte probe utile soluționării cauzei, fiind depuse somația comunicată, contractul de credit, încheierea de încuviințare a executării, cererea de executare silita, contractul de cesiune, fluturas de salariu , împuternicire avocațiala, taxa judiciară de timbru.

La data de 25.11.2016, intimata SECAPITAL S.a.R.L. a depus întâmpinare la contestația la executare, solicitand respingerea acesteia, arătând în fapt că între BCR in calitate de cedent si SECAPITAL S.a.R.L. , in calitate de cesionar a fost incheiat contractul de cesiune de creanțe, prin care s-a cesionat portofoliul de creanțe neperformante, intre care se regăsește si cea rezultata din contractul de credit, incheiat intre BCR si P.T.C. in calitate de împrumutat.

In conformitate cu contractul de mandat incheiat intre Secapital S.a.R.L. si KRUK ROMÂNIA SRL, cea din urma este împuternicita pentru a executa toate procedurile de colectare in vederea recuperării debitelor cesionate.

Cesiunea de creanță este o modalitate de transmitere a obligațiilor în formă convențională, prin care un creditor (cedent) transmite o creanță a sa unei alte persoane (cesionar), debitorul creanței fiind obligat față de cesionar, odată cu îndeplinirea formalităților de opozabilitate a acestei operațiuni, fără a i se cere consimțământul.

Prin cesiune de creanța se intelege ca cesionarului SECAPITAL S.a.R.L. i se transfera toate drepturile pe care cedentul BCR le are in legătura cu creanța cedata, inclusiv drepturile de garanție pentru toate celelalte accesorii ale creanței cedate. Dobânzile si alte venituri aferente creanței, devenite scadente, dar neincasate de cedent se cuvin cesionarului, cu incepere de la data cesiunii.

Cesiunea de creanța a devenit opozabila odată cu inregistrarea in Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare.

Condițiile contractului de credit au fost clare si fara echivoc, fapt pentru care contestatorii au citit si au inteles drepturile si obligațiile sale si a fost de acord cu acestea, semnând contractul de credit bancar.

Având in vedere ca debitorul P.T.C. nu si-a respectat obligațiile in acest sens, in conformitate cu prevederile contractuale, creditul acordat fiind scadentat anticipat.

Nedorindu-se rezolvarea situației pe cale amiabila, a fost inregistrat dosarul de executare silita pe rolul SCPEJ A. I. și M. M..

Prin cererea de executare silita depusa de către SECAPITAL S.a.R.L., Judecătoria Caracal verificând legalitatea documentelor depuse încuviințează executarea silita reprezentând contractul de credit nr. 3046 din data de 01.10.2007.

Se arata ca SCPEJ A. I. și M. M. a efectuat in mod legal toate actele de executare in dosarul pe care il instrumentează, in temeiul unui titlu executoriu legal, valabil.

Intimata a invocat excepția netimbrarii acțiunii, întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 148 alin. 6 NCPC, cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează. Aceste dispoziții legale sunt completate de prevederile art. 197 NCPC, care instituie regula conform căreia, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii.

Netimbrarea sau timbrarea insuficienta atrage anularea cererii de chemare in judecata.

Mai mult decât atat, contestatorul din prezenta cauza a solicitat si suspendarea executării silite pana la soluționarea definitiva a prezentului dosar, astfel incat, in conformitate cu dispozițiile art. 719 NCPC, acestuia ii revine obligația de a achita o cauțiune calculata la valoarea obiectului contestației.

Fata de aceste aspecte, s-a solicitat admiterea excepției netimbrării si anularea cererii formulate de către reclamant, in cazul in care nu au fost respectate dispozițiile legale, privind timbrarea cererii de chemare in judecata, iar la dosarul cauzei nu se regăsește la primul termen de judecata dovada taxei judiciare de timbru datorate de către reclamanta, achitata la valoarea pretențiilor solicitate, sau dovada insuficientei timbrări.

Intimatul a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare, solicitand verificarea de către instanța de judecata a incadrarii in termenul de formulare a contestației la executare prin verificarea datei comunicării somației de plata emisa de către SCPEJ A. I. și M.M. către contestator, deoarece intre termenul de comunicare si termenul in care a fost introdusa contestația la executare, suntem in situația in care exista o formulare tardiva a contestației la executare si a decăderii din dreptul de a mai invoca aceasta procedura. Instanța de judecata poate verifica acest aspect al tardivității pe baza documentelor justificative.

Intimatul a invocat excepția lipsei calității de reprezentant, întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 83 alin. 1 teza 1 NCPC "In fata primei instanțe, precum si in apel, persoanele fizice pot fi reprezentate de către avocat sau mandatar." Aceste dispoziții se coroborează cu cele ale art. 85 NCPC, care prevăd la alin. 3 faptul ca " imputernicirea de a reprezenta o persoana fizica data unui avocat se dovedește prin inscris potrivit legilor de organizare si exercitare a profesiei."

In prezenta cauza, se arata ca intimatei nu i s-a comunicat dovada calității de reprezentant a reclamantei in persoana doamnei avocat S.M.D. prin imputernicirea avocațiala pe care aveau obligația sa o emită si sa o depună o data cu cererea de chemare in judecata.

Fata de acest aspect, solicita admiterea prezentei excepții si pe cale de consecința, respingerea contestației la executare pentru nedovedirea calității de reprezentant a reclamantei, in cazul in care pana la primul termen de judecata, la dosarul cauzei nu se regăsește imputernicirea avocațiala in original, semnata de ambele parti.

Intimatul a invocat excepția inadmisibilitatii cererii privind capătul de cerere referitor la prescripția extinctiva, arătând ca contestația la executare reprezintă mijlocul procedural specific prin intermediul căruia oricare dintre parti sau terțele persoane interesate pot obține desființarea masurilor ilegale de execuatre silita. Aceasta reprezintă un mijloc procedural special, prin care se poate obține anularea sau indepartarea actelor de executare indeplinita fara respectarea dispozițiilor legale.

Astfel, având in vedere faptul ca prin intermediul contestației la executare pot fi anulate/indepartate doar actele de executare nelegale, care prezintă vicii din punct de vedere procedural, sau o executare silita demarata fara respectarea prevederilor legale, iar prin contestația la executare formulata nu se arata nicio incalcare a legii, motivele invocate fiind lipsite de temei legal, va rugam a respinge ca nelegala si neîntemeiata contestația la executare ce face obiectul prezentului dosar.

Prescripția poate fi opusa pe cale de excepție, de apărare, formulata de cel in folosul căruia curge prescripția, iar excepția de prescripție constituie o excepție de drept material substanțial, iar nu de drept procesual, deoarece are ca obiect un drept subiectiv civil (dreptul material la acțiune) si nu un drept procedural născut in timpul procesului.

Art. 713 alin. (2) NCPC, sub titulatura "condiții de admisibilitate" stabilește motive de inadmisibilitate a contestației la executare si fixează limite procedurale in utilizarea acestei proceduri, dupa cum urmează: "In cazul in care executarea silita se face in temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca, se pot invoca in contestația la executare si motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu, numai daca legea nu prevede in legătura cu acel titlu executoriu o cale procesuala specifica pentru desființarea lui" .

Contestația la executare este mijlocul procedural specific, prin intermediul căruia oricare dintre parti, sau terțe persoane interesate, pot obține anularea sau indepartarea unor acte de executare silita ilegale.

In ceea ce privește invocarea prescripției prin intermediul unei contestații la executare trebuie sa avem in vedere art. 2513 NCC care prevede: "prescripția poate fi opusa numai in prima instanța, prin întâmpinare sau, in lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecata la care părțile sunt legal citate."

Potrivit art. 205 alin. 2 lit. b NCPC, intampinarea trebuie sa cuprindă "excepțiile de procedura ce paratul ridica la cererea reclamantului..." in consecința, paratul este cel care, prin intampinare, are posibilitatea sa invoce excepțiile de procedura privitoare la cererea reclamantului.

Așadar prescripția extinctiva nu poate fi invocate prin intermediul unei contestații la executare deoarece natura juridica a unei contestații este aceea a unei veritabile cereri de chemare in judecata si contravine aplicării art. 2513 NCC prin care se statuteaza ca prescripția poate fi opusa numai prin întâmpinare. Chiar si interpretarea literara a textului limitează invocarea prescripției prin întâmpinare prin introducerea cuvântului numai.

Contestatoarea care o invoca este reclamanta, deci nu poate invoca excepții direct pe calea cererii de chemare in judecata ci poate invoca incidente procedurale de executare cu efecte directe asupra validității executării sau respectiv asupra dreptului material in sine. Astfel invocarea unei excepții pe calea cererii de chemare in judecata este inadmisibila.

Prescripția extinctiva poate fi invocata pe cale principala, prin formularea unei acțiuni in constatare, ori de cate ori exista interesul clarificării, pe cale judecătoreasca, a unei situații incerte.

În acest caz, constatarea prescripției in cadrul unei contestații la executare este inadmisibila deoarece debitorii au la dispoziție in acest scop o alta posibilitate, respectiv acțiunea in constatare.

5. In ceea ce privește motivul invocat de către contestator cu privire la constatarea clauzelor abuzive, s-a invocat inadmisibilitatea analizării acestora pe calea contestației la executare, si in subsidiar nelegalitatea si netemeinicia acestor afirmații, față de dispozițiile art. 712 alin. 1 NCPC.

Astfel, posibilitatea invocării, in cadrul unei contestații la executare, a unor apărări de fond impotriva titlului executoriu este permisa de legiuitor numai daca legea nu prevede in acest scop, o alta cale de atac.

Constatarea unor clauze abuzive in cadrul unei contestații la executare este inadmisibila deoarece legiuitorul prevede in acest scop o alta cale de atac, in baza unei legi special, distincte.

Legea speciala este Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianți si consumatori in temeiul căreia un consumator se poate plânge de un pretins caracter abuziv al vreunei clauze dintr-un contract de credit de consum in derulare pe doua cai: fie printr-o plângere la Autoritatea Naționala pentru Protecția Consumatorilor (ANPC), prin organele teritoriale ale acesteia, si care sesizata, in baza controlului pe care l-ar fi efectuat, ar fi sesizat instanța competenta asupra clauzei abuzive. Instanța soluționând sesizarea putea dispune anularea parțiala sau totala a clauzei si masuri de intrare in legalitate; fie direct prin plângere adresata instanței de judecata de către consumator, iar instanța, ca urmare a soluționării, ar fi dispus masuri in consecința.

Mai mult decât atat, condițiile contractului de credit bancar au fost clare si fara echivoc, fapt pentru care contestatoarea a citit si a inteles drepturile si obligațiile pe care le are si a fost de acord cu acestea, semnând fiecare pagina a contractului de credit bancar.

In contractul de credit bancar nu poate fi vorba despre clauze abuzive, ascunse si termeni meniți sa inducă in eroare care sa creeze in detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor, intrucat acestea sunt prevăzute in mod expres in contractul semnat de către contestator.

Faptul ca debitoarea se considera vătămata abia acum prin clauzele contractului de credit incheiat nu constituie un motiv întemeiat pentru prezenta contestație la executare, care prin definiție, poate fi exercitata numai in privința actelor de executare considerate a fi efectuate de debitor cu încălcarea prevederilor legii. Menționeză faptul ca, constatarea de către contestatoare a unor clauze ca fiind abuzive in cadrul contractului de credit si anularea acestora este inadmisibila intrucat la data promovării prezentei acțiuni, contractul de credit era reziliat ca urmare a neindeplinirii de către contestator a obligațiilor de plata stabilite in cadrul contractului si se afla in curs de executare silita.

Debitoarea a dat dovada de rea credința pe parcursul derulării contractului de credit, intrucat acesta nu si-a achitat obligațiile de plata prevăzute prin contract, astfel incat subscrisa a fost nevoita sa treacă la executarea silita a acestui contract.

Titlul executoriu in baza căruia s-a inceput procedura de executare silita, este incheiat in anul 2009 , iar pana in momentul inițierii executării silite, in anul 2016, adică pe parcursul derulării acestui contract, acesta nu a considerat clauzele ca fiind abuzive. Asa cum prevedea Legea 193/2000, consumatorii pot invoca, pe calea unei plângeri, caracterul abuziv al unor clauze din contractele de credit, doar pe parcursul derulării contractului, nu si dupa inițierea executării silite. Pana in momentul inițierii executării silite, contestatorul nu a considerat clauzele ca fiind abuzive iar dupa ce s-au inițiat procedurile de executare silita impotriva acestuia, acesta consideră că o parte din clauzele contractuale au devenit abuzive.

Se arata ca aceste clauze a fost agreate si asumate de către contestatoare, la momentul acordării creditului. Mai mult prin, semnarea contractului de credit, de către contestatoare, acesta si-a asumat contractul in forma in care este intocmit, exprimând libera voința a părtilor.

Conform art. 95 asa cum a fost modificat prin legea nr. 288/2010 pentru aprobarea OUG 50/2010, acest act normativ nu se aplica contractelor in curs de derulare la data intrării in vigoare a acestei ordonanțe de urgenta.

Daca ar fi existat o asemenea vătămare, debitoarea ar fi efectuat demersurile necesare soluționării clauzelor considerate a fi abuzive inca de acum cativa ani, chemând in judecata Banca si demonstrând in fata instanței, caracterul "abuziv" al clauzelor respective.

In ceea ce privește caracterul abuziv si ne-negociabil al clauzelor contractului, rugam instanța sa solicite contestatorului depunerea demersurilor scrise făcute de acesta la incheierea contractului de credit, demersuri privind negocierea clauzelor contractuale, insotite de refuzul băncii de a da curs negocierilor respective. In situația in care nu poate fi demonstrata efectuarea acestor demersuri, consideram ca semnarea contractului de credit de către contestator reprezintă acceptarea clauzelor contractuale si asumarea obligațiilor ce decurg din acestea.

Intimata arata ca niciunul dintre motivele invocate de contestator nu pot fi reținute de către instanța de judecata drept motive de anulare a executării silite sau a vreunui act de executare silita, atat executarea silita pornita impotriva acestuia, cat si toate actele de executare silita efectuate de BEJ respectând toate prevederile legale impuse de legiuitor.

De asemenea, contestatoarea nu indica si nu dovedește in niciun fel incalcarea legii in ceea ce privește procedura de executare silita pornita impotriva lui, o contestație la executare prin care se invoca simple motive ce tin de aprecierea sau conduita pe care acesta dorește a o avea subscrisa, fara a indica vreun temei legal, sunt de natura atat a șicana creditorul, cat si a incarca instanța de judecata cu "false" cauze de judecata.

Astfel, contestatoarea prin contestația formulata dorește sa se sustragă de la plata datoriei. Procedura de executare silita a inceput intrucat contestatorul nu a dorit in niciun fel sa¬și achite obligațiile asumate prin semnarea contractului de credit.

a) Clauzele privind comisioanele se refera la prețul contractului si nu pot fi modificate/eliminate de către instanța de judecata:

Conform art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000: "(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in măsura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj ușor inteligibil".

Legiuitorul național a preluat soluția din art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE care are o redactare aproape identica: "(2) Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, fata de serviciile sau de bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte, in măsura in care aceste clauze sunt exprimate in mod clar si inteligibil!"

Rațiunea pentru care cele doua norme juridice exclud din sfera clauzelor contractuale ce pot fi cercetate din perspectiva caracterului lor abuziv, clauzele care consacra obligațiile esențiale, tine de mecanismul acordului de voințe si de libertatea de voința a subiectelor de drept de a intra in raporturi contractuale pe baza unui consimțământ valabil exprimat.

De altfel, clauzele esențiale, precum cele privind obiectul contractului si prețul, sunt cele care determina natura contractului, diferentiindu-l de alte tipuri de contracte asemănătoare, iar ingerința unei terțe persoane sau a instanței asupra conținutului lor încalcă libertatea contractuala a pârtilor. De aceea, legea considera ca este suficient ca respectivele clauze care consacra obligațiile esențiale sa fie "exprimate": "intr-un limbai ușor inteligibil" - legea naționala, "in mod clar si inteligibil" - directiva comunitara.

Or, clauzele privind comisioanele pe care reclamantul le pretinde ca fiind abuzive sunt astfel de clauze esențiale ale Contractului de credit, care privesc prețul acestui împrumut si nu pot forma obiectul controlului instituit de Legea nr. 193/2000. Clauzele contestate au o redactare clara si inteligibila, fara utilizarea unor termeni ambivalenti sau echivoci. Mai mult chiar, cuprind cifre exprimate matematic, in modul cel mai simplu si concis, pentru clarificarea exacta a comisioanelor percepute de banca. Alături de dobânda, comisioanele reprezintă costuri ale creditului, fiind parte integranta a obligațiilor asumata de imprumutat pentru a li se pune la dispoziție sumele de bani imprumutate.

De altfel, Directiva 2008/48/CE stabilește in art. 3 litera g) si i), ca dobânda anuala efectiva ("DAE") reprezintă costul total al creditului care este format din "toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele si orice alt tip de costuri pe care trebuie sa le suporte consumatorul in legătura cu contractul de credit si care sunt cunoscute de creditor".

Nu exista, deci, vreun dubiu asupra includerii comisioanelor, alături de dobânda, in prețul contractului analizat (cum cere Directiva), respectiv ca ele se "asociază" obiectului contractului si "cu produsele si serviciile oferite la schimb" (cum cere legea naționala).

A interpreta prevederile Legii 193/2000 ca pe un drept al judecătorului de a reașeza raporturile contractuale dintre parti, prin recalcularea prețului contractului, ar avea drept consecința lipsirea voinței exprimate a pârtilor de orice esența. Prin asemenea valențe, contractul ar deveni un vehicul utilitar folosit in scopuri generale, respectiv reducerea eforturilor si costurilor generale.

Imposibilitatea analizării clauzelor referitoare la prețul contractului din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 193/2000 a fost reținuta si de înalta Curte de Casație si Justiție intr-o speța similara": "Pe de alta parte, clauzele referitoare la dobânda sunt elemente care determina costul total al creditului si impreuna cu marja de profit a băncii formează prețul contractului, iar aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu pot privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, fata de serviciile sau de bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte măsura in care aceste clauze sunt exprimate in mod clar si inteligibil - asa cum rezulta in cauza in acest sens fiind dispozițiile Legii nr. 193/2000 (art. 4 alin.6) care au transpus Directiva nr. 93/13/CEE."

b) Neindeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr. 193/2000 pentru ca o clauza sa poată fi considerata abuziva:

Respingerea acțiunii se impune si ca urmare a faptului ca in speța nu sunt indeplinite condițiile cumulative pentru ca o clauza sa fie considerata abuziva in sensul dispozițiilor art. 4 din Legea 193/2000, respectiv:

a) clauza sa nu fi fost negociata;

b) clauza sa fie contrara bunei-credinte;

c) clauza sa dea naștere unui dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor, in detrimentul consumatorului;

c) Toate clauzele contractuale au fost negociate sau ar fi putut fi negociate de către un consumator diligent:

Potrivit art. 4 alin. 2 din Legea nr. 193/2000: "O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv."

In aprecierea îndeplinirii acestei condiții, instanța trebuie sa ia in considerare existenta unui minim de diligenta din partea consumatorului, atat pentru a intelege dispozițiile contractuale pe care intenționează sa si le asume, cat si pentru a încerca influențarea acestora.

Doctrina a trasat limitele obligației pozitive de transparenta si a obligației negative de a nu prevedea clauze abuzive, iar instituțiile de creditare prezintă publicului diferite pachete/opțiuni de creditare, consumatorii fiind liberi sa opteze pentru un pachet sau altul.

Contractele de Credit incheiate cu clienții sunt circumstantiate in funcție exclusiv de alegerile acestora, banca neputand face altceva decât sa prezinte clienților sai opțiunile existente. Instituțiile de credit nu se pot substitui voinței cocontractantilor lor si nu pot iniția negocieri in vederea obținerii de către aceștia a unor condiții de creditare mai bune. întotdeauna părțile la un contract vor avea interese economice contrare, depinzând de voința fiecăreia dintre parti sa isi apere cat mai bine aceste interese si sa negocieze un pret in favoarea sa.

Or, imprumutata a avut intotdeauna posibilitatea de a negocia prețul contractului, lucru care de altfel s-a si întâmplat, având in vedere prevederile contractului semnat. Pe de alta parte, banca nu avea nici posibilitatea si nici interesul de a forța clienții sa intre sau sa ramana parti intr-un contract cu care aceștia nu erau de acord.

Contestarea valabilității contractelor la 7 ani de la semnarea lor reprezintă dovada clara a faptului ca persoana imprumutata a inteles clauzele contractuale, a fost de acord cu nivelul inițial al dobânzii si comisioanelor. In caz contrar, aceasta ar fi putut refuza oferta făcuta sau ar fi putut lansa o contraoferta/cerere de acordare a unui alt nivel al costurilor, sau ar fi putut contesta valabilitatea contractului in termenul general de prescripție de 3 ani.

Faptul ca in general contractele de credit conțin si clauze standard, preformulate, nu duce la concluzia ca indiferent de situație, consumatorul nu a cunoscut condițiile de creditare, cat timp acestea au fost clar prevăzute in contract. La fel de eronata este si ipoteza ca in astfel de situații consumatorul nu poate influenta clauzele respective. Condițiile speciale ale convențiilor de creditare cuprind tocmai acele clauze care pot face obiectul negocierii dintre parti si care urmează a fi redactate exclusiv prin raportare la rezultatul negocierilor purtate.

Aceasta cu atat mai mult cu cat nimic nu oprește consumatorul sa inițieze negocieri cu ofertantul, care poate fi dispus la adaptarea condițiilor in funcție de cerințele consumatorului, fiind permanent sub presiunea concurentei cu ceilalți operatori de pe piața.

Oricând clienții nemulțumiți ai unei banei pot apela la o refinantare a creditului din partea unei societăți concurente. In materia contractelor de credit, simpla existenta a unei piețe concurentiale bancare, si implicit a unui număr diversificat de produse bancare face sa se prezume implicit si absolut existenta negocierii cu privire la clauzele referitoare la prețul contractului de credit. Aceasta prezumție este cu atat mai puternica cu cat creste gradul de pregătire intelectuala si experiența bancara si de afaceri a consumatorului.

Prin urmare, chiar daca am presupune prin absurd ca acele clauze referitoare la pret nu au fost negociate, totuși, nici Directiva CEE 93/13 si nici legea interna nu inlatura obligația consumatorului de a da dovada de o minima diligenta in momentul semnării contractului, intrucat protecția oferita nu poate fi absoluta, iar convenirea prețului presupune si o apreciere subiectiva, in funcție de nevoia economica concreta a consumatorului, nevoie pe care numai acesta singur o poate determina.

In plus, astfel cum rezulta din prevederile contractului de credit, clauzele referitoare la dobânda si comisioane au fost clar exprimate, persoana imprumutata având la dispoziție toate elementele necesare pentru a-si contura un consimțământ valabil si informat.

Soluțiile practice ale Curții de Casație din Franța au dat naștere la afirmații conform cărora: "transparenta de cristal" nu trebuie sa se transforme intr-o "transparenta de șicana. Comerciantul, desi obligat sa ofere protecție consumatorilor, nu poate sa se substituie cocontractantului sau in analiza aprecierii oportunității contractării si chiar a negocierii.

Or, in speța, reclamanta nu a susținut niciodată lipsa utilității contractului de credit, in condițiile in care a obținut prin acest contract sume de bani care-i erau necesare pentru indeplinirea unui obiectiv de finanțare de care era interesata. Reclamanta invoca dispozițiile Legii nr. 193/2000 nu ca urmare a unui dezechilibru contractual (care ar fi putut fi remediat pe alte cai), ci profita de prevederile acestei legi in vederea evitării consecințelor atrase de propriile fapte culpabile in fata Subscrisei-ca si creditor al sau, precum si in vederea evitării oricărei răspunderi pentru neexecutarea contractului de credit.

Ca atare, in lipsa indicării unei surse reale a dezechilibrului contractual invocat, ne rezumam la a arata instanței faptul ca atat dobânda, cat si comisioanele au fost stipulate in deplina concordanta cu dispozițiile legale in vigoare la momentul incheierii contractului, asa cum de altfel este si firesc din perspectiva regulilor de aplicare a legii civile in timp.

f) Comisionul de administrare si cel de urmărire riscuri sunt percepute in mod legal si

corect:

Asa cum este si firesc, costurile activității de creditare, ca activitate financiar-bancara cu un caracter complex si care se prelungește pe o perioada de timp indelungata, cuprinde si alte elemente in afara de dobânda (aceasta reprezentând numai echivalentul lipsei de folosința a capitalului).

Pentru banei, activitatea de creditare presupune punerea in mișcare a unui mecanism complex, care da naștere unor costuri de natura extrem de variata, depinzând atat de factori interni, cat si de o serie de factori externi. Pentru a-si asigura resursele financiare necesare, instituțiile de credit instituie o serie de comisioane menite a compensa o parte din costurile activității de creditare, precum costurile de administrare a creditelor acordate si cele de punere la adăpost in privința riscului de neplata a creditului.

Comisioanele sunt recunoscute a face parte din costul total al creditului, reprezentând un element al prețului contractului, prevăzut atat de legislația interna (inclusiv de OUG 50/2010), cat si de cea europeana, si care cad in mod uzual in sarcina imprumutatului.

In ceea ce privește cuantumul comisioanelor, si acesta se stabilește pe baza convenției pârtilor, in funcție de aprecierea acestora. Prin semnarea contractului de credit, contestatoarea si-a asumat obligația de a suporta si comisioanele contractuale, in cuantumul prevăzut in contract, neexistand nicio dispoziție legala care sa interzică perceperea acestor comisioane sau care sa permită instanței sa modifice cuantumul lor, pentru rațiunile arătate anterior in intampinare. Comisionul de urmărire riscuri este stabilit in cuantum lunar matematic exprimat in mod clar, clauzele contractuale fiind sub acest aspect cat se poate de clare.

Rațiunea economica care justifica solicitarea comisionului de risc este existenta riscului de credit, un element de care Banca este obligata sa tina cont si sa încerce sa il acopere. Prin dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. g) din Normele Băncii Naționale Romane (BNR) nr. 17 din 18 decembrie 2003, riscul de credit este definit ca fiind "riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizarii profiturilor preconizate, ca urmare a neindeplinirii de către clienți a obligațiilor contractuale constând in rambursarea creditului si a costurilor aferente acestuia".

Riscul de credit este asumat in urma analizei económico-financiare a solicitantului de credit si a solidității garanțiilor - reale sau personale - pe care acesta le prezintă, in momentul in care se acorda un credit, o banca este nevoita sa analizeze riscurile pe care le poate avea prin acordarea acestuia.

Astfel, principala activitate pe care o are o banca, in momentul si ulterior acordării unui credit este aceea de a administra posibilele riscuri pe care le-ar putea intalni pana la recuperarea sumelor acordate. De asemenea, in tot acest timp, banca are obligația raportării periodice a situației creditului la Centrala Riscurilor Bancare, in funcție de gradul de risc in care se incadreaza acel credit la fiecare moment de raportare. In consecința, perceperea acestui comision se face pentru acoperirea acestor servicii prestate de banca. Asa fiind, justețea perceperii acestui comision nu poate fi contestata, ea fiind de altfel recunoscuta inclusiv de ANPC.

Răspunsurile noastre la excepțiile invocate de către debitor:

1. Referitor la solicitarea contestatoarei de "anulare a actelor de executare silita efectuate in dosarul executional nr.1211/2016", se arăta instanței faptul ca executarea silita insesi, cat si toate actele de executare ce au fost intocmite de către executorul judecătoresc au respectat toate regulile de fond si de forma impuse de dispozițiile Codului de procedura civila, si au fost dispuse in conformitate cu prevederile legii.

Mai mult decât atat, aplicarea de către instanța de judecata a unei masuri de natura anularii executării silite insesi, a tuturor formelor de executare, sau a unui act de executare este condiționata de dovedirea de către reclamant a incalcarii dispozițiilor legale aplicabile in materia executării silite, condiție ce nu este indeplinita in prezenta cauza.

Simplul fapt al invocării unor "motive" lipsite de suport real nu sunt de natura a proba existenta unor vicii de procedura care sa ii fi prejudiciat pe contestatorul.

Executarea silita însăși, cat si toate actele de executare ce au fost intocmite de către executorul judecătoresc au respectat toate regulile de fond si de forma impuse de dispozițiile Codului de procedura civila,motiv pentru care anularea acestora este lipsita de temei legal.

Intimata arata faptul ca niciunul dintre motivele invocate de contestator nu pot fi reținute de către instanța de judecata drept motive de anulare a executării silite sau a vreunui act de executare silita, atat executarea silita pornita impotriva acestuia, cat si toate actele de executare silita efectuate de SCPEJ A.I. si M. M. respectând toate prevederile legale impuse de legiuitor.

De asemenea, contestatoarea nu indica si nu dovedește in niciun fel încălcarea legii in ceea ce privește procedura de executare silita pornita împotriva lui, o contestație la executare prin care se invoca simple motive ce tin de aprecierea sau conduita pe care acesta o dorește a o avea subscrisa, fara a indica vreun temei legal, sunt de natura atat a șicana creditorul.

Astfel, contestatorul prin contestația formulata dorește sa se sustragă de la plata datoriei. Procedura de executare silita a inceput intrucat contestatorii nu au dorit in niciun fel sa-si achite obligațiile asumate prin semnarea contractului de credit.

2. In ceea ce privește constatarea ca abuziva a acelor clauze care se refera la comisioanele prevăzute in contractul de credit, facem următoarele precizări:

Comisionul de acordare credit menționat din Condițiile generale de creditare aferente contractului a fost stipulat in Contract in conformitate cu legislația in vigoare la data încheierii acestuia, cheltuiala aferenta întocmirii documentației de credit, ce cade in sarcina împrumutatului, astfel incat nu poată fi invocat caracterul abuziv al unei astfel de clauze intrucat aceste costuri nu ar fi fost făcute de către banca daca reclamantul nu ar fi solicitat acordarea unui împrumut.

Comisionul de administrare cont stipulat chiar si de OUG nr. 50/2010 la Art. 36 alin. 1 si Art. 14 lit. k republicata, prevede ca acest tip de comision se percepe in cazul "unuia sau mai multor conturi care înregistrează atat operațiuni de plata, cat si trageri din credit, cu excepția cazului in care deschiderea unui cont este opționala, împreuna cu costurile pentru utilizarea unui mijloc de plata atat pentru operațiuni de plata, cat si pentru trageri din credit, orice alte costuri rezultând din contractul de credit, precum si condițiile in care aceste costuri pot fi modificate", astfel incat existenta lui in cadrul contractului arata ca nu se poate invoca existenta unei clauze abuzive in acest sens.

Comisionul de urmărire riscuri prevăzut in contract si perceput de banca are drept scop asigurarea impotriva riscului de neplata la scadenta a ratelor convenite, risc care sa si produs intrucat creditul a fost declarat scadent anticipat ca urmare a neachitarii la scadenta a ratelor. Scopul perceperii unui astfel de comision este cu atat mai justificat cu cat creditul contractat nu a fost garantat cu nicio garanție personala si/sau reala, singura garanție fiind reprezentata de stipularea acestui tip de comision.

In ceea ce privește toate aceste comisioane care sunt prevăzute in Contractul de credit si pentru care reclamanta solicita constatarea lor ca abuziva, învederam Onoratei instanțe ca pentru a fi abuzive aceste clauze reclamanta trebuie sa dovedească lipsa de negociere a acelei clauze, dezechilibrul contractual precum si încălcarea principiului bunei-credînte, ori aceste 3 condiții nu sunt indeplinite, in sensul ca reclamanta face afirmații fara sa le probeze.

In niciuna din argumentările sale, reclamanta nu arata si nu dovedește faptul ca acele clauze invocate de el ca abuzive au condus la imposibilitatea achitării ratelor convenite cu banca.

De asemenea, nu arata faptul ca nu au fost negociate cu banca intrucat, acestea au fost semnate de către client, iar conform mențiunilor de la finalul acestora, reiese ca a declarat faptul ca a citit, inteles si i s-au explicat clauzele contractuale pe care si le insuseste in totalitate, de aici decurgând si faptul ca banca a acționat in spiritul bunei credințe la incheierea contractului de credit, informandu-l pe reclamant asupra conținutului contractului.

Totodată, menționarea in cadrul textului contractului a contravalorii si procentului din creditul acordat a comisioanelor, arata faptul ca banca a acționat cu transparenta la acordarea creditului, si in spiritul Legii nr. 193/2000 privind Clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianți si consumatori, pentru înțelegerea întinderii obligațiilor ce ii reveneau reclamantului conform contractului de credit, clauzele privind comisioanele invocate fiind exprimate fara echivoc si intr-o maniera clara, conform cerințelor impuse de Art. 1 din legea anterior amintita.

In combaterea susținerilor reclamantei privind perceperea acestor comisioane, facem precizarea ca actualul creditor al creanței deținute impotriva acestuia nu percepe niciun fel de comision, nici cele pentru care reclamantul solicita constatarea ca abuziva si nici celelalte menționate in cadrul contractului de credit.

In ceea ce privește rata dobânzii pe care reclamanta o contesta ca fiind abuziva facem mențiunea ca aceasta clauza face parte din prețul contractului si este exprimata in mod clar si inteligibil, in cauza fiind incidente dispozițiile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000.

Dincolo de orice dubiu este faptul ca reclamanta a acceptat ca nivel minim si obligatoriu de pornire al dobânzii cuantumul prevăzut inițial in contractul de credit, cunoscând totodată ca exista posibilitatea ca pe perioada derulării contractului dobânda sa sufere modificări cauzate de factori obiectivi legați de evoluția pieței financiare.

Astfel, atâta vreme cat rata dobânzii face parte din prețul contractului si este stipulata in contract in mod clar, instanța va constata ca in cauza sunt incidente dispozițiile art. 4 alin (6) din Legea nr. 193/2000, care exclud posibilitatea instanței de a analiza caracterul abuziv al dispozițiilor din Contractul de credit.

Asa cum s-a arătat si anterior, reclamanta nu face dovada concreta a existentei dezechilibrului intre drepturile si obligațiile contractuale, astfel incat instanța sa fie in măsura sa aprecieze caracterul abuziv al clauzei referitoare la valoarea ratei dobânzii prevăzuta in contractul de credit.

3. Referitor la invocarea de către contestator a lipsei calității de creditor a intimatei, s-a solicitat sa constate ca prin contractul de credit bancar pentru persoane fizice incheiat intre debitorul contestator in calitate de împrumutat, si BCR în calitate de creditor, s-au stabilit anumite drepturi si obligații intre partile semnatare, iar una dintre obligațiile prevăzute in condițiile generale ale contractelor de credit este: "Daca, in termen de 30 de zile de la data scadentei, imprumutatul si/ sau coplatitorii/ garanții nu achita rata totala de rambursat, întregul credit si toate celelalte obligații asumate prin semnarea prezentului contract devin exigibile, iar banca este îndreptățită sa procedeze la recuperarea creanțelor sale pe calea executării silite prin valorificarea garanțiilor asigurătorii sau a oricăror alte bunuri aflate in proprietatea imprumutatului si/sau coplatitorilor/garanțiilor."

Având in vedere ca cedentul a depus toate diligentele pentru a recupera sumele datorate de către debitorul contestator, iar acestea au rămas fara rezultat, a inteles sa cesioneze creanțele către SECAPITAL SARL, iar administratorul patrimoniului cesionat cat si reprezentantul legal al creditorului este KRUK România S.R.L.

Prin contractul de cesiune de creanțe, Banca in calitate de cedent, a cesionat, transmis si vândut către SECAPITAL SARL un portofoliu de creanțe pe care cedentul le deținea pana la acel moment impotriva debitorului sau printre care se afla si creanța deținuta impotriva debitorului contestator, impreuna cu toate drepturile principale si accesorii pe care legea si contractul de credit le ofereau creditorului inițial.

Potrivit legislației in vigoare, cesiunea de creanțe este un act juridic civil, cu titlu oneros sau gratuit, prin care o persoana, numita cedent, transmite o creanța unei alte persoane, numita cesionar, aceasta dobândind astfel dreptul de a incasa creanța de la debitor, numit si debitorul cedat. Aducem in sprijinul celor de mai sus si Decizia nr. 2852/10.10.2006 a înaltei Curți de Casație si Justiție in care instanța a apreciat ca "Cesiunea de creanța este o modalitate de transmitere a obligațiilor in forma convenționala, prin care un creditor - numit cedent -transmite o creanța a sa unei alte persoane - numit cesionar - debitorul creanței fiind obligat fata de cesionar odată cu indeplinirea formalităților de opozabilitate a acestei operațiuni, fara a i se cere consimțământul."

Totodată, in conformitate cu prevederile din condițiile generale la contractul de credit solicitat, agreat si semnat de către debitorul contestator in calitate de imprumutat "Banca poate cesiona unui tert drepturile si obligațiile sale din prezentul contract" astfel consideram ca atat cesionarul cat si cedentul nu au încălcat nicio clauza contractuala, iar cesiunea consideram ca a acoperit toate cerințele Legii si prin acest contract de cesiune nu au fost încălcate drepturile debitorului.

Astfel, prin insasi contractul de credit al cărui beneficiar a fost debitoarea contestatoare in calitate de imprumutata, acesta si-a dat acordul cu privire la cesiunea drepturilor si obligațiilor ce reies din contractul de credit.

Cesiunea de creanța se incheie valabil prin simplul acord de voința al pârtilor, consimțământul debitorului cedat nefiind cerut, deoarece nu este parte in contractul de cesiune, contractul fiind valabil incheiat prin simpla remitere a titlului astfel cum rezulta si din dispozițiile art. 1391 cod civil potrivit cărora "la strămutarea unei creanțe ... predarea intre cedent si cesionar se face prin remiterea titlului";.

Efectul cesiunii de creanța intre parti este transferul dreptului de creanța din patrimoniul cedentului in patrimoniul cesionarul.

Chiar daca contractul de cesiune depus la dosar nu este insotit de anexa 1 menționata sau de procesul - verbal de predare - primire, inscrisuri de care se face vorbire in contract, transferul de creanțe dintre banca si contestator poate fi probat prin copia contractului de cesiune existenta, la care se adaugă mențiunile din extrasul din Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobilare in care se face referire si la debitorul cedat din cauza de fata, conchizandu-se ca aparenta posesiei legitime a titlului executoriu invocat a fost dovedita.

Cesiunea de creanța a fost notificata astfel cum este prevăzut de art. 1393 Cod Civil, societatea noastră trimițând către debitorul contestator notificări privind incheierea contractului de cesiune intre parti folosind inscrisuri ce vor fi anexate prezentei.

Mai mult de atat, cesiunea de creanțe a fost inscrisa in Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare in conformitate cu dispozițiile Titlului VI - "Regimul juridic al garanțiilor reale mobiliare" - din LEGEA nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice, cesiunea drepturilor fiind definitiva si irevocabila.

Conform notificării cesiunii de creanțe, atașata prezentei in copie certificata conform cu originalul, deținând dovada de comunicare, a fost adus la cunoștința debitorului cedat faptul ca - "actualul creditor, are toata puterea si autoritatea de a emite notificări in atenția dvs., care vor fi obligatorii pentru dumneavoastră, si nu va solicita nici o aprobare, confirmare, de instruire sau de orice alta natura din partea cedentului sau al oricărei alte persoane" intrucat Cedentul a cedat Cesionarul _creanta deținuta împotriva sa impreuna cu toate drepturile prezente si viitoare, dobânzile si beneficiile rezultate din contractul scadent anticipat, efect al nerespectarii clauzelor acestuia de către debitor.

Intimata a încercat recuperarea creanței pe cale amiabila, prin contactarea telefonica a acestuia si transmiterea de notificări, contestatorul, neintelegand sa achite debitul datorat, împotriva acestora a fost demarata procedura de executare silita in vederea recuperării creanței datorate de către debitor.

4. Dreptul intimatei de a cere executarea silita a contestatorului nu este prescris, intrucat, fata de susținerile contestatorului, cu privire la intervenirea presupusei prescripții, ae arata ca aceasta se afla intr-o absoluta eroare cu privire la termenul de la care incepe sa curgă aceasta prescripție.

Astfel, contractul de credit nr. 3046 intervenit intre contestator in calitate de împrumutat si banca in calitate de creditor inițial, a fost încheiat in data de 01.10.2007, iar în anul 2010 contestatorul a mai efectuat o ultima plata parțiala voluntara către banca- care a întrerupt cursul prescripției extinctive.

In data de 25.10.2011, a avut loc cesiunea de creanța dintre banca in calitate de cedent si subscrisa in calitate de cesionar.

Ca urmare a intervenirii acestei cesiuni, contestatorul a fost notificat contrar susținerilor contestatorului, parata din prezenta cauza, a incercat in nenumărate rânduri soluționarea pe cale amiabila a diferendului creat, de la acel moment, dovada facand adresele si notificările trimise in acest sens.

Toate aceste notificări au intrerupt cursul prescripției extinctive.

Cesiunea de creanța realizata de către intimată a fost înregistrata in Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare, fapt care intrerupe prescripția extinctiva, potrivit dovezilor atașate la dosar, fiind transmisa calitatea de creditoare a persoanei împrumutate, intrucat este considerat a fi un tert fata de contractul de cesiune, debitorul cedat poate sa ignore acest contract pana in momentul îndeplinirii formalităților prevăzute de art. 1579 NCC.

Cesiunea fata de debitorul cedat incepe sa-si producă efecte din momentul in care cesiunea ii devine opozabila, si anume de la data notificării efectuate prin executorul judecătoresc sau de la data acceptării făcute de debitorul cedat prin act autentic sau act sub semnătura privata. Astfel, debitorul cedat poate plați in mod valabil cedentului, conform art. 1578 NCC.

Din momentul in care au fost indeplinite formalitățile notificării sau acceptării, debitorul cedat devine debitorul cesionarului.

Toate precizările de mai sus conduc la concluzia ca, in realitate, lipsa notificării sau a acceptării cesiunii de creanța de către debitorul cedat nu are nicio influenta asupra validității acestei operațiuni juridice, iar, in ceea ce privește opozabilitatea, trebuie analizata exclusiv din perspectiva subiectului/subiecților de drept cărora li se poate realiza plata in mod valabil, dar si a celorlalte modalități de stingere a creanței cedate in raporturile cu cedentul sau/si cesionarul.

Practic, in cazul in care debitorul cedat nu a realizat vreun act susceptibil a conduce la stingerea creanței ce a format obiectul cesiunii, acesta nu se poate prevala de inopozabilitatea acestei operațiuni pentru a paraliza procedura de executare silita declanșata de cesionarul devenit creditor.

In acest fel, nu s-ar justifica existenta unui interes legitim in derularea unui astfel de demers si ar constitui o valorificare a conduitei sale culpabile de a nu executa de bunăvoie obligația pe care si-a asumat-o fata de creditorul inițial.

In alta ordine de idei, cesiunile drepturilor de creanța indeplinesc condiția de publicitate din momentul înscrierii avizului de garanție in Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare, in cauza, fiind realizata aceasta formalitate, potrivit înscrisurilor depuse la dosar.

Creditoarea a formulat cerere de încuviințare, cerere care a fost admisa la data de 26.09.2016 de către Judecătoria Caracal in dosarul nr. 4505/207/2016 - fapt care a întrerupt prescripția extinctiva.

In data de 10.08.2016 dosarul a fost predat la SCPEJ A. I. SI M. M. , in vederea recuperării, pe calea procedurii executării silite a creanței datorate de către contestatorul subscrisei creditoare - fapt care a întrerup prescripția extinctiva. Ca urmare a predării acestui dosar executional la SCPEJ A. I. SI M.M. executorul judecătoresc a efectuat constant toate demersurile necesare recuperării creanței, motiv pentru care nu se poate lua in considerare o potențiala prescripție.

Prin urmare, in conformitate cu dispozițiile art. 709 alin. 1 NCPC coroborat cu dispozițiile art. 2537 NCC, cursul prescripției a fost interupt de nenumărate ori pe parcursul perioadei 2010-2016 atat de plata voluntara a contestatorului cat si actele prin care aceasta a fost pusa in intarziere. Termenul de presciptie ar fi început sa curgă de la data declarării scadentei anticipate a contractului, numai daca de la acel moment nu ar fi intervenit diverse situații prevăzute in mod explicit de legea in vigoare, care sa intrerupa aceasta prescripție.

Fata de aceste aspect, s-a solicitat respingerea excepției invocate de către contestatoare ca nefondata.

5. Cu privire la pretinsa pierdere a calității de titlu executoriu a Contractului de credit dupa momentul cesiunii, intimata a mentionat ca prin art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările si completările ulterioare, a caracterului executoriu al contractelor de credit, încheiate de o instituție de credit, este impusa pentru a permite executarea silita a unei obligații (creanțe), iar nu a unui inscris, acesta fiind doar materializarea izvorului obligației respective. In consecința, caracterul executoriu este asociat cu creanța, iar nu cu inscrisul ca atare si, atat timp cat legiuitorul a acordat contractelor de credit caracterul de titluri executorii, creanța insasi a devenit una executorie, astfel incat atributul executorialitatii nu se constituie intr-un aspect de drept procesual, asa cum a susținut titularul sesizării, ci a devenit o calitate a creanței, care se transmite prin cesiune.

Totodată, art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările si completările ulterioare, nu a conferit contractelor de credit trăsătura de titlu executoriu in considerarea persoanelor semnatare ale unor asemenea contracte, ci a naturii respectivelor convenții.

In susținerea tezei afirmative, principalul argument ar fi art. 1396 Cod Civil din 1864, care stabilea ca vinderea sau cesionarea unei creanțe cuprinde accesoriile creanței, precum cauțiunea, privilegiul si ipoteca (art. 1568 NCPC); cu alte cuvinte, se apreciază de cei ce imbratiseaza acest punct de vedere ca odată cu creanța, se cesionează si caracterul de titlu executoriu.

6. In ce privește capătul de cerere referitor la intoarcerea executării silite, se invocă disp. art. 723 din NCPC. Aceasta procedura este doar la indemana celui interesat. Așadar, chiar in situația in care este formulata pe cale principala o cerere de intoarcere a executării, instanța este obligata sa verifice daca sunt indeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii, respectiv daca persoana care formulează cererea este indreptatita la restabilirea situației anterioare.

Din sintagma "cel interesat" care poate solicita restabilirea situației anterioare executării, rezulta o alta condiție ce trebuie indeplinita pentru restituirea bunurilor si anume ca plata efectuata in cadrul executării silite sa nu fi fost datorata.

Daca este sa analizam condițiile plații nedatorate, o condiție esențiala ce nu este indeplinita in cauza este aceea ca datoria in vederea căreia s-a făcut plata sa nu existe, din punct de vedere juridic, in raporturile dintre solvens si accipiens.

Nu poate face obiectul restituirii un bun (respectiv sume de bani) care erau datorate si nu au fost plătite ca urmare a relei-credinte si comportamentului culpabil ale debitorului. In caz contrar, ar insemna ca o simpla cerere de intoarcere a executării sa duca doar la analiza formala a cerinței desființării titlului executoriu, iar daca aceasta cerința este indeplinita sa se procedeze la admiterea cererii.

Aceasta ar presupune de fapt ca procedura intoarcerii executării este una necontencioasa, ceea ce legiuitorul nu a urmărit. Rațiunea instituției intoarcerii executării silite este reprezentata de protejarea intereselor persoanelor care nu au calitatea de debitor in cadrul unui raport juridic obligational si impotriva cărora s-a pornit executarea silita cu nerespectarea cerințelor legale.

In situația in care o persoana are calitatea de debitor, iar creditorul sau a obținut un titlu executoriu care i-a dat dreptul sa pornească executarea silita si sa isi recupereze sumele datorate, chiar daca titlul executoriu este ulterior desființat, debitorul nu poate fi repus automat in situația anterioara pe acest simplu motiv.

Înainte de demararea procedurii executării silite, intimata a încercat in nenumărate rânduri recuperarea creanței izvorâte din contractul de credit pe cale amiabila, prin intermediul notificărilor si contactării telefonice a debitorilor.

Având in vedere ca debitor contestator nu si-au respectat obligațiile in acest sens, in conformitate cu prevederile contractuale, creditul acordat acestora a devenit scadent anticipat, rezultând astfel o creanța certa, lichida si exigibila.

In drept, se invocă dispozițiile art. 205 NCPC, Legea nr. 193/2000, orice alte dispoziții menționate in cadrul intampinarii.

La întâmpinare, au fost anexate înscrisuri.

În cauza a fost înaintat la solicitarea instantei, în copie, de catre Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești A. I.-E. și M.M., dosarului de executare silită cu nr. 1211/E/2016.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. 1 Cod. pr.civ, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, iar în cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în functie de efectele pe care acestea le produc, conform alin. 1 al aceluiași articol.

Astfel, cu privire la excepția lipsei calității de mandatului de reprezentare al societății intimate de catre Kruk România SRL, apărătorul intimatei avocata P. C. a învederat instanței ca intimata SECAPITAL S.A.R.L. a împuternicit apărătorul să o reprezinte cu puteri depline in fața instantei.

Prin urmare, instanța constata ca în cauză sunt indeplinite disp. art. 84 Cpc privind reprezentarea convențională a persoanelor juridice in instanță, astfel că excepția invocata este neîntemeiată.

Cu privire la excepțiile netimbrării, tardivității contestației la executare, lipsei calității de reprezentant, inadmisibilității cererii privind capătul de cerere referitor la prescripția extinctivă, invocate de intimată prin întâmpinare, instanța reține că acestea sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:

Instanța constata ca la dosar ( filele 50, 133) ) exista dovada achitarii taxei judiciare in cuantum de 1000 lei aferentă contestatiei la executare și 50 lei aferente cererii de suspendare provizorii a executării, astfel că cererea de chemare in judecata este legal timbrată în conformitate cu disp. OUG nr. 13/2013.

Cu privire la excepția tardivității contestației la executare, instanța constata ca aceasta este formulata in termenul legal de 15 zile prev. de art. 715 Cpc, având in vedere dovada de comunicare ( f. 15,16) înaintată de BEJ A. I. E. și M.M. - Craiova.

Cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant,, instanța reține ca aceasta a fost acoperită în ședința publică din 09.01.2017, când împuternicirea avocatiala a fost semnata de contestator în prezenta apărătorului ales, avocat S. M. D..

Cu privire la excepția inadmisibilității cererii privind capătul de cerere referitor la prescripția extinctivă, instanța reține că aceasta este neîntemeiată, avand in vedere faptul ca prin intermediul contestației la executare pot fi anulate/indepartate doar actele de executare nelegale, care prezintă vicii din punct de vedere procedural, sau o executare silita demarata fara respectarea prevederilor legale, iar prin contestația la executare formulata nu se arata nicio incalcare a legii, motivele invocate fiind lipsite de temei legal .

Însă, în speță contestatorul a invocat prescripția dreptului material la acțiune ca o excepție de drept material substanțial, iar nu de drept procesual, deoarece are ca obiect un drept subiectiv civil ,dreptul material la acțiune si nu un drept procedural născut in timpul procesului.

Prin încheierea din 21.11.2016 a fost admisă cererea de suspendare provizorie a executării silite pornita in dosarul de executare nr. 1211/E/2016 de BEJ A. I. E. și M.M. - Craiova, până la solutionarea cererii de suspendare a executării silite formulate in cadrul dosarului nr. 5371/207/2016 al Judecătoriei Caracal.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției prescripției dreptului de a solicita executarea silită, instanța reține următoarele:

În data de 01.10.2007 contestatorul P.T.C. a încheiat cu BCR S.A. - Sucursala Giurgiu contractul de credit nr. 3046, pentru suma de 32000 lei, contractul având o durată de 108 luni.

Contestatorul și-a asumat obligația de a rambursa creditul în 108 de rate lunare, ultima dintre acestea având scadența la data de 29.09.2016, însă, așa cum rezultă din ordinele de încasare atașate prezentei, contestatorul a rambursat parțial creditul accesat, ultima rată fiind plătită la începutul anului 2010.

În prezent contestatorul este executat silit, pentru suma totală de 40095,14 lei, în temeiul contractului de credit nr. 3046/01.10.2007, încheiat cu BCR S.A. cesionat către Secapital SARL prin contractul de cesiune nr. J1111/26.10.2011.

Prin încheierea nr. 1482 pronunțată în data de 28.09.2016 de către Judecătoria Caracal în dosarul nr. 4505/207/2016, instanța a încuviințat executarea silita a titlului executoriu a Contractul de Credit nr. 3046/01.10.2007, pentru recuperarea sumei de 40095,14 lei reprezentând credit nerambursat, la care se adaugă cheltuieli de executare în sumă de 5051,42 lei, conform somației emisa de executorul judecatoresc la data de 13.10.2016.

Art. 6 din Decretul nr.167/10.04.1958 privitor la prescripția extinctivă prevede că "Dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani";, iar această prevedere a fost preluată și de Noul Cod de procedură civilă, art. 705 alin. 1, potrivit căruia: "Dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani.";

Conform art.7 din același decret, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită, iar dacă debitorul este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge într-o prescripție distinctă, articolele 13 și 16 din Decret prevăzând cazurile și condițiile în care cursul prescripției extinctive este suspendat sau întrerupt.

Având în vedere că de la data ultimei plăți din luna martie 2010 până la data de 19.09.2016, când la cererea creditorului SECAPITAL S.a.R.L prin reprezentantul său legal Kruk România S.R.L. București, a fost deschis dosarul execuțional nr. 1211/E/2016, urmărirea silită fiind declanșată în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 3046/01.10.2007 emis de BCR S.A., creditoarea nu a întreprins niciun demers care să ducă la întreruperea cursului prescripției, urmează să se constate că dreptul creditoarei de a cere executarea silită este prescris.

În cauză executarea silită a fost pornită la data de 19.09.2016, sub imperiul noului Cod de procedură civilă, formându-se dosarul nr. 1211/E/2016 al B.E.J. A. I. E. și M.M.- Craiova, situație în care, potrivit dispozițiilor art. 24 din N.C.P.C., dispozițiile legii noi de procedură se aplică proceselor și executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.

Potrivit art. 2.516 N. C. civ, prescripția dreptului de a obține executarea silită a unei hotărâri judecătorești sau arbitrale ori a altui titlu executoriu este supusă dispozițiilor Codului de procedură civilă, afară de cazul în care acestea din urmă ar fi neîndestulătoare.

Totodată, cum Legea nr. 76/24.05.2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă nu cuprinde dispoziții tranzitorii cu privire la instituția prescripției dreptului de a cere executarea silită, iar procesul civil în întregul său se soluționează unitar, fiind inadmisibil a se face un melanj de legi, instanța a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 705 alin.1 teza 1 N. C. pr.civ., potrivit cărora dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.

Conform alin.2 al textului de lege anterior menționat, termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită.

În raport de aceste prevederi legale, s-a constatat că dreptul de a cere executarea silită s-a născut la data achitării de către contestator a ultimei rate, respectiv în martie 2010 și, chiar dacă scopul reglementării prescripției este sancționarea pasivității creditorului, dispozițiile art. 707-708 N.C.pr.civ., nu permit o probă contrară, în sensul încercării creditorului de a-și realiza creanța, într-un alt mod decât cele prevăzute expres prin reglementarea cauzelor de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripției.

De asemenea, nu se poate reține că în speță, ar fi incidente dispozițiile art. 708 alin.1 pct.1 N.C.pr.civ., referitoare la întreruperea cursului prescripției prin recunoașterea, în orice mod, a datoriei, iar cursul prescripției se întrerupe fie ca urmare a manifestării univoce a creditorului de a realiza executarea silită, fie ca urmare a manifestării univoce a debitorului în sensul recunoașterii creanței.

În conformitate cu prevederile art. 706 alin. 2 C.pr.civ. "Prescripția stinge dreptul de a obține executarea silită și orice titlu executoriu își pierde puterea executorie";, iar în concluzie, odată cu împlinirea termenului de prescripție, titlul executoriu și-a pierdut puterea executorie, iar creditoarea și-a pierdut dreptul de a cere executarea silită a contestatorului în baza contractului de credit nr. 3046/01.10.2007, emis de BCR S.A.

Cum, potrivit art. 631 alin. 1 C.pr.civ. executarea silită se poate face numai în temeiul unui titlu executoriu și în dosarul execuțional nr. 1211/E/2016 executarea silită a început în baza unui titlu care nu avea putere executorie, instanța a constatat că titlul executoriu a fost desființat și potrivit art. 642 C.pr.civ. "Dacă s-a desființat titlu executoriu, toate actele de executare în baza acestuia sunt desființate de drept";.

De asemenea, potrivit art. 703 C.pr.civ. "Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage nulitatea actului nelegal, precum și a actelor de executare subsecvente";.

Întrucât contestatorul a efectuat ultima plată în luna martie 2010, de la această dată cu siguranță s-a născut dreptul la acțiune privind executarea silită în favoarea creditoarei, aceasta având drepturi dar și obligația de a sesiza organele competente pentru executarea obligațiilor.

Constatându-se că potrivit dovezilor de la dosar sesizarea s-a făcut la data de 19.09.2016, respectiv după expirarea termenului de trei ani de la momentul în care s-a născut dreptul creditoarei pentru a solicita executarea silită, se va admite contestația la executare silită formulată de contestatorul P.T.C., în contradictoriu cu intimata Secapital S.a.R.L., prin reprezentant legal Kruk România S.R.L. București, și în consecință se va constata că în cauză a intervenit prescripția dreptului de a solicita executarea silită în dosarul de executare nr. 1211/E/2016 al BEJ A. I. E. și M.M. - Craiova.

Pe cale de consecință, instanța va dispune anularea formelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 1211/E/2016 al BEJ A. I. E. și M.M. - Craiova.

Potrivit art. 723 Cpc referitor la dreptul la întoarcerea executării, în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia iar cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.

Cu privire la modalitatea de restabilire, potrivit disp. art. 724 Cpc în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau însăși executarea silită, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării.

Având în vedere dispozițiile legale mai sus mentionate, instanța va dispune întoarcerea executării silite realizate în cadrul dosarului de executare nr. 1211/E/2016 al BEJ A. I. E. și M.M. - Craiova și va repune părțile în situația anterioară, respectiv prin obligarea intimatei la restituirea tuturor sumelor poprite de la începutul executării până la finalizarea soluționării contestației.

Potrivit art. 451 și 453 C.pr.civ. va fi obligata intimata la plata sumei de 3.129, 20 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu avocat și c/valoare copii xerox dosar executare, către contestator.

Postat 02.03.2017

← Admisibilitatea apelului declarat pentru un inculpat decedat în...		Cerere. Jurisprudență Cereri →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Contestaţie la executare . Jurisprudență Contestaţie la executare Acţiune în pretenţii Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare Contestatie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare Contestatie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare Fond funciar. Jurisprudență Fondul funciar Contestatie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare