Contract de credit bancar. Apartament neipotecat de debitori pentru garantarea creditului şi înstrăinat cu act autentic unei terţe persoane. Acţiune pauliană introdusă de creditorul neipotecar. Admisibilitate
| Comentarii |
|
C. civ., art. 975
Creditorii pot în numele lor personal să atace actele viclene făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor.
Printr-o astfel de acţiune poate fi cerută desfiinţarea oricărui act juridic, cu titlu oneros ori gratuit, prin care debitorul micşorează gajul general al creditorilor.
Pentru ca o astfel de acţiune să poată fi admisă se impune ca, creanţa celui care exercită acţiunea pauliană să fie certă, lichidă şi exigibilă, actul respectiv ar fi fost încheiat în frauda drepturilor creditorului, adică să-i fi creat acestuia din urmă un prejudiciu, să existe o fraudă din partea debitorului şi să se fi dovedit complicitatea terţului dobânditor.
C.A. Suceava, decizia civilă nr. 255 din 3 iulie 1998 (C.A.S.B.J. 1997-1998, p. 60-61)
Prin acţiunea introdusă la 23 septembrie 1996, reclamanta S.C. BANKCOOP S.A. Botoşani a chemat în judecată pe pârâţii N.A., N.L., M.T. şi M.I. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună revocarea contractului de vânzare-cumpărare intervenit între primii doi pârâţi în calitate de vânzători şi ceilalţi doi pârâţi în calitate de cumpărători, contract autentificat sub nr. 1273 din 23 martie 1996.
în motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâţii N.A. şi N.L. sunt debitorii reclamantei, ca urmare a unui contract de credit în baza căreia datorează 162.107.447 lei, apartamentul înstrăinat fiind adus drept garanţie pentru creditul acordat.
A mai arătat reclamanta că înstrăinarea apartamentului cu tot cu bunurile mobile din el s-a făcut în dauna ei, cumpărătorii cunoscând faptul că vânzătorii sunt urmăriţi pentru neplata ratelor scadente din cadrul împrumutului.
în dovedirea acţiunii, reclamanta a depus la dosar copia contractului de vânzare - cumpărare, copia contractului de credit şi a solicitat interogatoriul pârâţilor.
Prin sentinţa civilă nr. 3226 din 14 mai 1997 a Judecătoriei Botoşani, s-a admis acţiunea faţă de pârâţii N.A., N.L. şi M.F., a dispus revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1273 din 29 martie 1996 şi a respins acţiunea faţă de pârâtul M.I.
în motivarea sentinţei, s-a arătat că pârâţii sunt debitorii reclamantei în baza unui contract de credit bancar, datorie care se ridică la suma de 162.107.447 lei la data introducerii acţiunii, situaţie în care pârâţii, pentru a-şi mări starea de insolvabilitate au înstrăinat imobilul proprietatea lor, cu care au garantat împrumutul luat de la reclamantă.
Faptul că pârâţii şi-au mărit starea de insolvabilitate rezultă din preţul derizoriu cu care au înstrăinat apartamentul şi bunurile mobile din acesta.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii N.A. şi N.L. cu motivarea că apartamentul înstrăinat nu face obiectul ipotecii, că nu s-a precizat în hotărârea instanţei de fond în ce constă prejudiciul produs reclamantei creditoare, că preţul cu care s-a vândut apartamentul nu a fost derizoriu, ci un preţ echitabil faţă de valoarea pieţii. De asemeni, cei doi pârâţi au mai arătat că nu s-a făcut dovada complicităţii la fraudă a cumpărătorilor apartamentului.
Tribunalul Botoşani, prin decizia civilă nr. 1046 din 19 noiembrie 1997 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâţii N.A. şi N.L.
împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs pârâţii N.A. şi N.L. care reiterând motivele din apel au susţinut în esenţă că apartamentul vândut nu face obiectul ipotecii impunându-se respingerea acţiunii şi că în condiţiile în care se apreciază că acţiunea pauliană este admisibilă, în mod greşit s-a respins acţiunea faţă de M.I.
Investită cu judecarea recursului, Curtea de Apel Suceava l-a admis şi a casat parţial decizia instanţei de apel şi sentinţa judecătoriei în sensul că a admis acţiunea reclamantei BANKCOOP SA şi faţă de pârâtul M.I.
Pentru a pronunţa acesta soluţie, instanţa de recurs a reţinut că potrivit art. 30 din Codul familiei, bunurile devin comune dacă sunt dobândite în timpul căsătoriei, fără a deosebi dacă în actul de achiziţie au fost trecuţi ambii soţi sau numai unul din ei.
în speţă, deşi contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat de recurenţi numai cu M.T., la acea dată aceasta era căsătorită cu M.I. iar apartamentul ce făcea obiectul cumpărării a devenit bun comun.
| ← Contract de împrumut bancar. Garanţie ipotecară.... | Contract credit bancar. Ipotecă. Formă autentică. Nulitate... → |
|---|
