Contract de garanţie imobiliară. Cerere de reactualizare a sumei garantate. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 304 C. com., art. 42 alin. (2)
Cererea de reactualizare a sumei garantate printr-un contract de garanţie imobiliară este inadmisibilă, deoarece garantul nu poate fi obligat la restituirea unei sume mai mari decât suma la care s-a obligat prin contractul de garanţie.
C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 2955 din 21 septembrie 1999
(B.J. - bază de date)
în speţă s-a reţinut că reclamanta a acordat unei societăţi comerciale un împrumut de 5.000.000 lei, cu obligaţia restituirii, cu dobânzile aferente, la termenele de rambursare stipulate.
Prin contractul de garanţie imobiliară încheiat între bancă şi proprietarul imobilului, respectiv pârâtul, restituirea creditului a fost garantată cu ipotecă asupra unui imobil.
Pârâtul, în calitate de proprietar al imobilului, s-a obligat la acoperirea creditului acordat societăţii debitoare, în limita sumei de 3.051.000 lei, reprezentând cota de 1/2 parte din imobilul ipotecat.
Tribunalul a obligat pe pârât să plătească suma de 5.000.000 lei credit şi 13.372.000 lei cu titlu de dobânzi în temeiul contractului de credit nr. 1139/1993.
Reclamanta a mai solicitat, la data de 7 aprilie 1998, să se actualizeze la rata inflaţiei suma de 3.051.000 lei, pentru care s-a ipotecat imobilul şi a se executa creanţa de 5.902.243 lei, reprezentând credit şi dobânzi calculate până la 11 decembrie 1997, precum şi dobânzile ce se vor calcula în continuare, cerere care i s-a respins.
Reclamanta a declarat apel.
Curtea de apel a respins apelul ca neîntemeiat.
In motivarea deciziei se arată că prin contractul de garanţie imobiliară pârâtul s-a obligat să garanteze numai suma împrumutată, deci creditul de 5 milioane lei acordat de reclamantă, şi că la data de 10 noiembrie 1997 debitoarea a achitat suma de 20 milioane lei, reprezentând rambursare credit şi dobânzi.
Reclamanta a declarat recurs.
în opinia reclamantei, prevederile art. 42 alin. (2) C. com., care instituie prezumţia de solidaritate contra fidejusorului chiar necomerciant, care garantează o obligaţie comercială, se aplică pârâtului.
Recursul este neîntemeiat.
Analizându-se susţinerile recurentei reclamate se constată că acestea nu sunt de natură a conduce la casarea hotărârii atacate în condiţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
în mod corect, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel, au respins pretenţiile reclamantei privind reactualizarea sumei la care pârâtul s-a obligat la restituirea unei sume mai mari decât cea la care s-a obligat prin contractul de garanţie, pe de o parte, pentru că în contract nu este prevăzută o clauză pentru reactualizarea sumei şi, pe de altă parte, creditul fusese recuperat.
în consecinţă, recursul fiind neîntemeiat, va fi respins.
| ← Contract de credit bancar. Ipotecă. întinderea răspunderii... | Contract de credit. Contract de garanţie imobiliară. Vicii de... → |
|---|
