Contract de credit. Garanţii imobiliare. Condiţii de validitate. Nulitate absolută. Cauze
| Comentarii |
|
C. civ., art. 948, art. 1772
Prevederile ari. 1772 C. civ. care consacră cerinţa formei autentice ad validitatem pentru ipotecă nu pot fi interpretate în sensul unei disocieri între contractul de ipotecă şi cel de garanţie, întrucât ipoteca convenţională este tot o garanţie imobiliară.
C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 225 din 22 ianuarie 2002
(B.J. - Baza de date)
Reclamanţii au chemat în judecată pe pârâtă - societate bancară solicitând instanţei să constate nulitatea contractului de ipotecă fără număr, anexă la primul contract şi a contractului de ipotecă autentificat.
Tribunalul Alba a respins acţiunea reclamanţilor, cu motivarea că societatea reclamantă nu justifică un interes legitim în promovarea acţiunii iar contractul de ipotecă este legal încheiat, proprietarii imobilului în speţă fiind, la data încheierii lui, numai semnatarii contractului.
Apelul declarat de reclamanţi a fost admis, reţinându-se că, la data semnării actului adiţional la contractul de credit, coproprietarii de carte funciară ai imobilului cu care s-a garantat creditul erau semnatarii contractului de garanţie, iar lipsa formei autentice nu atrage nulitatea acestuia, art. 1772 C. civ. condiţionând înscrierea ipotecii de existenţa actului autentic.
In ceea ce priveşte excepţia prescripţiei executării creanţei, raportat la data acordării creditului, acţiunile de constatare a valabilităţii şi cuantumul actualizat al creanţei au întrerupt cursul prescripţiei, beneficiul acesteia ne-maiputând fi invocat.
Recursul declarat de reclamanţi este fondat întrucât, printr-o decizie a Curţii de Apel Alba-Iulia, anterioară deciziei aceleaşi instanţe atacată prin acest recurs, s-a constatat nulitatea încheierii de înscriere a dreptului de ipotecă convenţională, considerându-se că acest contract de garanţie imobiliară este lovit de nulitate în sensul art. 1772 C. civ.
Intr-adevăr, prin decizia supusă recursului s-a dat o interpretare greşită prevederilor art. 1772 C. civ., forma autentică fiind o condiţie de validitate a însuşi contractului de ipotecă, disocierea dintre acesta şi contractul de garanţie fiind fără suport juridic datorită faptului că ipoteca convenţională este tot o garanţie imobiliară.
Prin urmare, clauza inclusă în contractul de credit completat prin act adiţional între beneficiara creditului şi intimată, referitoare la această garanţie imobiliară, este nulă absolut, lipsindu-i obiectul, condiţie esenţială prevăzută de art. 948 C. civ. pentru validitatea convenţiilor dar şi consimţământul, respectivul contract nefiind semnat de garanţii recurenţi, nici în forma iniţială, nici în forma completată prin actul adiţional, parte integrantă din contract.
Aşadar, în mod justificat, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul declarat de reclamanţi, a casat decizia recurată, a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa, admiţând în parte acţiunea, prin urmare constatând nulitatea contractului de garanţie ipotecară şi nulitatea parţială a contractului de credit în privinţa clauzei care are ca obiect această garanţie imobiliară.
| ← Contestaţie Ia executare. Iniţierea de acţiuni pentru... | Contract de împrumut încheiat prin reprezentant. Ipotecă.... → |
|---|
