înşelăciune. Inducere în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii unui contract
| Comentarii |
|
C. pen., art. 215
Obţinerea de către administrator a unui credit de la bancă în scopul declarat de a fi folosit pentru finanţarea activităţii societăţii comerciale şi folosirea banilor în alt scop, în lipsa oricărei activităţi comerciale reale a societăţii creditate, garantarea împrumutului prin ipotecarea unui imobil grevat de sarcini, cu ascunderea acestei situaţii, precum şi neres-tituirea în termen a creditului întrunesc trăsăturile caracteristice ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. (3) C. pen.
C.S.J., secţia penală, decizia nr. 3980 din 25 septembrie 2001
(B.J. — bază de date)
Prin sentinţa penală nr. 252 din 16 martie 1998 a Judecătoriei Tecuci, inculpata C.L. a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.
Totodată, inculpata a fost obligată să plătească despăgubiri părţii civile SC Bankoop SA în sumă de 19.126.597 de lei.
Instanţa a reţinut că, în anul 1993, inculpata a înfiinţat o societate comercială în numele căreia a cerut şi a obţinut în acelaşi an un credit de la Bankoop în sumă de 6.870.000 de lei. în cerere a menţionat că creditul îi este necesar prelucrării pieselor de turnătorie şi a garantat creditul cu un imobil despre care a afirmat că nu este afectat de sarcini; în realitate, imobilul îl avea în coproprietate cu o persoană care ipotecase partea ei din imobil pentru garantarea altui împrumut. Banii obţinuţi de la bancă au fost folosiţi de inculpată la jocuri de întrajutorare, iar societatea comercială pentru care obţinuse creditul exista numai scriptic, nedesfâşurând nici o activitate efectivă.
Tribunalul Galaţi, prin decizia penală nr. 478 din 1 aprilie 1999, a menţinut condamnarea inculpatei pentru infracţiunea de înşelăciune.
Curtea de Apel Galaţi, prin decizia penală nr. 1331/R din 25 octombrie 1999, a admis recursul declarat de procuror şi a schimbat încadrarea juridică din prevederile art. 215 alin. (2) şi (3) în cele ale art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.
în cauză s-a declarat recurs în anulare, cu motivarea că inculpata, deşi a obţinut creditul pentru procurarea de materii prime şi l-a folosit în alt scop, nu a avut intenţia să prejudicieze banca, de vreme ce în contractul de împrumut au fost instituite garanţii pentru rambursarea lui în rate, la data începerii urmăririi penale o parte din suma împrumutată fiind restituită, iar, ulterior, creditul a fost acoperit în întregime. Neexistând rea-credinţă relevantă sub aspect penal, se arată în motivare, fapta nu constituie infracţiunea de înşelăciune în convenţii prevăzută în art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., impunându-se, în consecinţă, achitarea inculpatei.
Recursul în anulare este nefondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpata a solicitat şi a obţinut creditul pentru finanţarea activităţii societăţii comerciale al cărei administrator era, că această societate nu a desfăşurat nici o activitate, fiind înfiinţată numai în scopul obţinerii de împrumuturi bancare şi folosirea acestora în vederea participării la jocuri de întrajutorare şi că a garantat împrumutul prin ipotecarea unui imobil despre care nu a arătat că este grevat de sarcini.
Pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. (3)
C. pen. este suficientă, sub aspectul laturii subiective, ştiinţa că făptuitorul săvârşeşte o acţiune de inducere în eroare sau de menţinere în eroare cu ocazia încheierii sau executării unui contract şi că, fără acea acţiune de amăgire, contractul nu putea fi încheiat sau executat.
Pentru ca această infracţiune să se consume, este necesar ca acţiunea de amăgire să determine pe cel amăgit să ia o dispoziţie patrimonială prin care s-a creat o situaţie de fapt păgubitoare acestuia.
în speţă paguba este reală, aşa cum au constatat instanţele, de vreme ce împrumutul primit în anul 1993 nu a fost restituit integral decât în anul 1999, în timpul judecării apelului.
Elementele infracţiunii pentru care inculpata a fost condamnată fiind întrunite atât sub aspect subiectiv, cât şi obiectiv, recursul în anulare a fost respins.
| ← Contract de ipotecă. învestire cu formulă executorie | Ipotecă convenţională. Specializarea ipotecii. Acordarea... → |
|---|
