Contract de ipotecă. învestire cu formulă executorie
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 376, art. 379
Lipsa oricărei referiri în contractul de ipotecă la izvorul obligaţional face imposibilă verificarea condiţiilor prevăzute de art. 379 C. proc. civ. necesare pornirii executării silite.
C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 4956 din 25 septembrie 2001
(B.J. - bază de date)
Prin încheierea din 31 octombrie 2000, pronunţată în dosarul nr. 3397/2000, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a respins cererea formulată de reclamantul SC S. SRL prin care solicită învestirea cu formulă executorie a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 2267 la 13 mai 1999 şi transcris în Registrul de publicitate imobiliară al Judecătoriei Constanţa sub nr. 5459 din 14 mai 1999.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, prin decizia nr. 374/COM/12 aprilie 2001, a respins apelul declarat de SC S. SRL, menţinând soluţia instanţei de fond şi motivarea acesteia.
împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs petiţionara SC S. SRL.
Curtea Supremă de Justiţie a considerat că recursul este nefondat.
Instanţa de fond a fost sesizată cu o cerere de învestire cu formulă executorie a contractului de ipotecă nr. 2267 din 13 mai 1999, fără ca această cerere să fie motivată în fapt şi în drept.
Din contractul de ipotecă anexat nu rezultă decât că constitutorii garantează suma de 700.000.000 lei acordată de SC S. SRL debitoarei SC G.D.G.
SRL pe termen de 24 luni, fără precizarea altor elemente de identificare a creanţei garantate.
Ipoteca este supusă principiului specializării atât asupra determinării imobilului afectat de garanţie, cât şi a determinării creanţei sub aspectul valorii.
Or, se constată că lipsa oricărei referiri la izvorul obligaţional în cuprinsul contractului de ipotecă face imposibilă verificarea condiţiilor prevăzute de art. 379 C. proc. civ. pentru pornirea executării silite, şi anume: existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, cerinţe la care face trimitere şi art. 66 din Legea nr. 36/1995 pentru organizarea notariatelor şi care prevede că actul autentificat de notarul public care constată o creanţă certă şi lichidă are putere de titlu executoriu de la data exigibilităţii acesteia. Chiar dacă referirile creditoarei pe parcursul procesului la contractele de leasing nu au fost infirmate de debitori, au fost contestate cuantumul şi exigibilitatea creanţei, asupra cărora nici recurenta nu este lămurită, în contractul de ipotecă precizân-du-se o sumă în lei, iar în motivele de recurs indicându-se o sumă în dolari, context în care decizia curţii de apel, de menţinere a sentinţei prin care s-a respins cererea de învestire cu formulă executorie este corectă, învestirea fiind, potrivit art. 376 C. proc. civ., condiţia declanşării executării contractului de ipotecă încheiat în formă autentică.
Aşa fiind, Curtea, constatând că decizia atacată nu se înscrie printre motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat, obligând recurenta, conform art. 274 C. proc. civ., la 8.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimaţi.
| ← Ipotecă convenţională. Bunuri aflate în coproprietate | înşelăciune. Inducere în eroare a unei persoane cu prilejul... → |
|---|
