Ipotecă convenţională. Bunuri aflate în coproprietate
| Comentarii |
|
C. civ., art. 1656, art. 1772
O ipotecă convenţională nu poate fi constituită decât prin act autentic, nefiind necesar ca şi obligaţia garantată să fie constatată tot prin înscris autentic. Sancţiunea nerespectării acestei condiţii specifice a ipotecii este aceea a nulităţii absolute.
în situaţia imobilelor bunuri comune, pentru opozabilitatea contractului de ipotecă, acesta trebuie încheiat cu toţi coproprietarii sau doar asupra părţii care aparţine coproprietarului care s-a obligat, dar cu acordul celorlalţi coproprietari.
C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 536 din 9 octombrie 2001
(B.J. - bază de date)
Prin acţiunea formulată, reclamanta B.R.D. S.B. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea în solidar a pârâţilor la plata sumei de 13.665.140 lei, cu titlu de dobânzi restante pentru creditele acordate.
Tribunalul Buzău a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta SC D. SRL la plata sumei de 13.665.140 lei cu titlu de dobânzi legale, respingând acţiunea faţă de pârâtul H.N.
împotriva sentinţei Tribunalului Buzău, reclamanta a formulat apel, care a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi comercial.
împotriva deciziei curţii de apel a formulat recurs reclamanta, în temeiul art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că în cauză nu este îndeplinită nici una dintre condiţiile care să conducă la casarea deciziei recurate, conform art. 304 C. proc. civ.
Prin acţiunea ce a format obiectul dosarului, reclamanta B.R.D. a solicitat obligarea în solidar a pârâţilor SC D. SRL şi H.N. la plata sumei de 13.665.140 lei, dobânzi restante aferente creditului.
Soluţia instanţei prin care numai pârâta SC D. SRL a fost obligată la plata sumei de 13.665.140 lei este corectă.
Primul motiv de recurs invocat cu privire la efectele contractului de ipotecă asupra imobilului proprietatea pârâtului H.N. este nefondat, contractul fiind lovit de nulitate absolută, recurenta nefăcând dovada respectării dispoziţiilor art. 1772 C. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 1772 C. civ., constituirea ipotecii prin act autentic este o condiţie de valabilitate a cărei nerespectare este sancţionată cu nulitatea absolută, chiar dacă obligaţia garantată este constatată numai printr-un înscris sub semnătură privată.
Cum recurenta face vorbire de acestea, fără să facă dovada respectării acestor condiţii, contractul de ipotecă fiind întocmit sub forma unui înscris sub semnătură privată este lovit de nulitate absolută.
Susţinerile recurentei potrivit cărora contractul de ipotecă este un contract în formă autentică sunt simple afirmaţii întrucât acesta nu poartă ştampila de autentificare a notarului.
Mai mult decât atât, terenul ce face obiectul contractului de ipotecă nu putea fi adus în garanţie având în vedere că era proprietatea nu numai a pârâtului H.N., ci şi a lui N.Z.
Cum asupra imobilului din litigiu nu au fost înscrise în cartea funciară drepturile de ipotecă ale creditoarei B.R.D., rezultă că aceste drepturi nu îşi produc efectele specifice.
Şi a doua critică a recurentei este nefondată, în speţă nefiind aplicabile dispoziţiile art. 42 alin. (2) C. com. întrucât în cauză nu ne aflăm în prezenţa unei fidejusiuni, lipsind consimţământul intimatului în acest sens.
Fidejusiunea, potrivit art. 1656 C. civ., nu poate fi dedusă prin interpretarea unor acte, ci aceasta trebuie să fie expresă.
în mod corect a reţinut instanţa de apel că intimatul a înţeles să-şi dea consimţământul asupra garantării împrumutului cu o ipotecă asupra imobilului proprietatea sa, dar pentru care nu au fost respectate formele imperative prevăzute de lege.
Nici motivul de recurs prin care se susţine că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii referitoare la obligarea pârâţilor la plata dobânzilor ce curg de la data pronunţării hotărârii până la data achitării efective a datoriilor nu este întemeiat, întrucât reclamanta nu a stabilit un cuantum al acestora, care să fie supus regimului juridic al taxelor de timbru aferente.
Cum hotărârea instanţei de apel este temeinică şi legală, Curtea a respins recursul reclamantei ca nefondat.
| ← Creanţă bancară neperformantă. Contract de garanţie... | Contract de ipotecă. învestire cu formulă executorie → |
|---|
