Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene. Condamnarea pârâtului în străinătate
| Comentarii |
|
- Directiva nr. 2004/38/CE: art. 27
Dreptul la liberă circulaţie nu este un drept absolut, însă, conform art. 21 din Directiva nr. 2004/38/CE, restricţionarea libertăţii de circulaţie şi de şedere a cetăţenilor Uniunii şi a membrilor lor de familie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranţă naţională sau sănătate publică.
(Secţia civilă, sentinţa nr. 320/F din 24 iulie 2009, nepublicată)
Prin acţiunea civilă înregistrată la această instanţă sub numărul de mai sus reclamanta DGP Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtul M.S.D., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie a pârâtului pe teritoriul Germaniei pe o perioadă de cel mult 3 ani.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine faptul că pârâtul a fost returnat din Germania la data de 15.06.2009 în baza Convenţiei încheiate la data de 24.09.1992, la Bucureşti, între Ministerul de Interne român şi Ministerul Federal de Interne din Republica Federală Germania cu privire la preluarea cetăţenilor români si germani.
Din cuprinsul înscrisului intitulat „declaraţie” dată de pârât în punctul de trecere al frontierei, rezultă că pârâtul a părăsit ţara la data de 15.06.2009 prin punctul de frontieră Borş.
La data de 13.12.2005 a fost arestat de autorităţile germane pentru săvârşirea infracţiunii de furt, fiind condamnat la pedeapsa de 6 închisoare, din care a executat 3 ani şi 6 luni.
în conformitate cu dispoziţiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, cu modificările şi completările ulterioare, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat, cu privire la statul de pe teritoriul căruia a fost returnată persoana.
Pârâtul se află în această situaţie, fiind returnat aşa cum s-a arătat, în baza Convenţiei încheiate la data de 24.09.1992, la Bucureşti, între Ministerul de Interne român şi Ministerul Federal de Interne din Republica Federală Germania.
Art. 38 din Legea nr. 248/2005 prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate pentru o perioadă de cel mult 3 ani, în cazul persoanelor readmise pe baza unui acord, însă odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, legea internă trebuie interpretată prin raportare la dreptul comunitar, care are prioritate.
O asemenea prioritate este stabilită prin art. 148 alin. 2 şi 4 din Constituţia României potrivit căruia prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării.
Conform dispoziţiilor art. 307 alin. 1 şi 2 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, statele au obligaţia de a lua toate măsurile pentru a asigura compatibilitatea dintre acest tratat şi convenţiile încheiate înainte de data aderării, care au generat drepturi şi obligaţii. Faţă de această prevedere, legislaţia comunitară este de imediată aplicare, iar legea română trebuie interpretată în raport cu norma comunitară.
Or, dreptul la libertatea de circulaţie pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de art. 18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost adoptată Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, din 29 aprilie 2004 privind libera circulaţie şi rezidenţă a cetăţenilor Uniunii Europene şi a membrilor de familie ai acestora pe teritoriul statelor membre, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 şi de abrogare a directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE şi 93/96/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 158 din 30 aprilie 2004.
Acest act normativ este cuprins în anexele protocolului de aderare, care cuprinde condiţiile admiterii în Uniunea Europeană şi care a devenit parte a tratatelor europene.
Potrivit legislaţiei europene în materie, dreptul la liberă circulaţie nu este un drept absolut, însă, conform art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE, restricţionarea libertăţii de circulaţie şi de şedere a cetăţenilor Uniunii şi a membrilor lor de familie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranţă naţională sau sănătate publică. în alin. 2, textul prevede că măsurile luate trebuie să respecte principiul proporţionalităţii şi să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Şi art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, aşa cum sunt garantate de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
Prin urmare, deşi calitatea de membru al UE nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulaţie a cetăţenilor săi, restrângerea trebuie supusă condiţiilor prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/CE, iar prevederile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislaţia comunitară, de imediată aplicare.
Pârâtul a fost returnat din Germania pe considerentul că în sarcina sa s-a reţinut comiterea unei infracţiuni de furt, faptă cu un grad sporit de pericol social.
Condamnarea pârâtului pentru comiterea unei infracţiuni este de natură să aducă atingere ordinii şi siguranţei publice, împrejurare ce justifică restrângerea exercitării dreptului pârâtului la libera circulaţie pe teritoriul german, în acord cu dispoziţiile art. 27 alin. 2 din Directiva 2004/38/CE, care prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporţionalităţii şi să se bazeze exclusiv pe conduita celui în cauză.
Măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie, dispusă în limitele prevăzute de Legea nr. 248/2005, este conformă nu numai cu reglementările comunitare, ci şi cu cele europene (art. 2 din Protocolul 4 adiţional la Convenţia europeană) care fac parte din dreptul nostru intern, precum şi cu Constituţia (art. 53).
Din punctul de vedere al aplicării art. 2 din Protocolul 4 adiţional la Convenţie, tribunalul constată că măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulaţie este prevăzută în cuprinsul unei legi accesibile şi previzibile (Legea nr. 248/2005), are un scop legitim (prevenirea săvârşirii de fapte penale, protecţia siguranţei publice, menţinere ordinii publice), iar necesitatea într-o societate democratică trebuie analizată de instanţa de judecată prin prisma raportului de proporţionalitate între scopul urmărit prin aplicarea limitării dreptului la liberă circulaţie şi mijloacele folosite pentru realizarea ui.Raportat la fapta reţinută în sarcina pârâtului - comiterea infracţiunii de furt, care a stat la baza returnării sale şi care implică o tulburare a ordinii şi siguranţei publice, la
faptul că pârâtul a fost condamnat de autorităţile germane la pedeapsa închisorii de 6 ani, măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulaţie apare ca necesară într-o societate democratică în scopul menţinerii ordinii şi siguranţei publice, a prevenirii săvârşirii de fapte penale.
La stabilirea duratei pentru care urmează a fi limitat dreptul fundamental la liberă circulaţie pe teritoriul Germaniei, sub forma restrângerii exercitării acestui drept, tribunalul va avea în vedere faptul că această măsură trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, fără a se aduce atingere însăşi existenţei dreptului.
Ţinând seama de principiul proporţionalităţii, de faptul că pârâtul a comis o infracţiune pe teritoriul statului german, pentru care a şi fost condamnat la pedeapsa de 6 ani, având în vedere pericolul concret al faptei comise, consecinţele negative asupra ordinii şi siguranţei publice, tribunalul apreciază că restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie a pârâtului pentru o perioadă de 3 ani pe teritoriul Germaniei este proporţională cu situaţia care a determinat-o.
în baza considerentelor exprimate şi a textelor legale invocate, tribunalul va admite acţiunea civilă formulată şi în consecinţă va dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie a pârâtului pentru o perioadă de 3 ani pe teritoriul Germaniei, începând cu data pronunţării hotărârii, 24 iulie 2009.
Măsura este executorie conform art. 39 alin. 6 din Legea nr. 248/2005, iar hotărârea se va comunica şi Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, serviciului public comunitar pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple (din cadrul Instituţiei Prefectului judeţului Bistriţa-Năsăud), competent să elibereze paşaportul simplu al pârâtului (judecător Frenţiu Gabriela Cristina).
CAPITOLUL IV. CONTRACTE
| ← Răspundere civilă delictuală. Plata rentei | Contract având ca obiect teren şi construcţie. Natură... → |
|---|
