Răspundere civilă delictuală. Plata rentei
| Comentarii |
|
- Cod procedură civilă: art. 312 alin. 1
în accidentul de circulaţie cauzat din vina pârâtului a reieşit nu doar vătămarea integrităţii corporale a reclamantei, dar şi moartea soţului acesteia, care la momentul respectiv era maior în Ministerul de Interne, astfel că în momentul actual, în mod justificat, reclamanta, în conformitate cu dispoziţiile legale incidente în materia pensiilor şi asigurărilor sociale, a optat pentru pensia de urmaş mai favorabilă acordată după soţul defunct, situaţie în care în mod judicios prima instanţă a majorat renta lunară de la suma ie 629 lei la suma de 779 lei, începând cu data formulării acţiunii 6 octombrie 2008 şi până la încetarea stării de nevoie, pentru că în situaţia în care nu ar fi decedat soţul
acesteia, în mod evident cuantumul pensiei obţinută de acesta prin acumularea stagiilor de cotizare în perioada scursă de la producerea accidentului rutier ar fi fost mai mare, iar astfel şi reclamanta ar fi beneficiat de o suină corespunzătoare, situaţie în care este îndreptăţită la acordarea sumei acordată de instanţa de fond.
(Secţia civilă, decizia nr. 269/R/2009, nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 318/2009 pronunţată de Judecătoria Beclean a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamanta B.C. împotriva pârâţilor G.R.M. şi SC A.V.I.G. SA Bucureşti - Sucursala Cluj şi în consecinţă s-a dispus majorarea rentei lunare stabilită prin sentinţa civilă nr. 170/2006 pronunţată de Judecătoria Beclean, în favoarea reclamantei de la suma de 629 lei la suma de 779 lei începând cu data de 6 octombrie 2008 şi până la încetarea stării de nevoie. Au fost obligaţi pârâţii la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 900 lei.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC A.V.I.G. şi reclamanta B.C.
Examinând în prealabil excepţia nelegalităţii cererii de recurs a pârâtei, excepţie invocată de reclamantă, tribunalul urmează a o respinge ca neîntemeiată, considerând că prin faptul neindicării în cererea de recurs formulată de societatea pârâtă recurentă a domiciliului celorlalte părţi, nu s-a încălcat dreptul de a apărare al acesteia într-o manieră suficient de gravă de natură a atrage nulitatea acestui act de procedură în condiţiile dispoziţiilor art. 105 alin. 2 C. pr. civ., nefiind cazul de o nulitate de ordine publică, şi aceasta pentru că vătămarea intereselor procesuale invocată de către reclamantă nu a fost atât de importantă întrucât de la data primirii cererii de recurs aceasta a avut la îndemână toate mijloacele procesuale pentru a-şi pregăti apărarea, aspect care de altfel s-a şi întâmplat în cauză.
Examinând pe fond hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, tribunalul constată că nu există temeiuri care să atragă casarea sau modificarea acesteia, motiv pentru care recursurile urmează a fi respinse potrivit argumentelor ce vor fi arătate în cele ce urmează.
1. în ce priveşte recursul declarat de pârâta SC A.V.I.G. pe motiv că prima instanţă în mod nelegal ar fi acordat suma de 779 lei reclamantei cu titlu de despăgubire, reprezentând rentă lunară, ca fiind jumătate din pensia de urmaş a soţului decedat, tribunalul constată din examinarea înscrisurilor de la dosarul cauzei faptul că sunt întrunite toate condiţiile cumulative ce atrag răspunderea civilă delictuală, respectiv existenţa unei fapte ilicite culpabil săvârşită de pârâtul G.M.R., un prejudiciu real determinat, legătura de cauzalitate între aceste elemente constitutive, precum şi existenţa răspunderii civile a asigurătorului în baza contractului de asigure de răspundere civilă obligatorie încheiat cu pârâtul intimat, respectiv a societăţii recurente.
Trebuie remarcat faptul că în accidentul de circulaţie cauzat din vina pârâtului a reieşit nu doar vătămarea integrităţii corporale a reclamantei, dar şi moartea soţului acesteia, care la momentul respectiv era maior în Ministerul de Interne, astfel că în momentul actual, în mod justificat, reclamanta, în conformitate cu dispoziţiile legale incidente în materia pensiilor şi asigurărilor sociale, a optat pentru pensia de urmaş mai favorabilă acordată după soţul defunct, situaţie în care în mod judicios prima instanţă a majorat renta lunară de la suma de 629 lei la suma de 779 lei, începând cu data formulării acţiunii 6 octombrie 2008 şi până la încetarea stării de nevoie, pentru că în
situaţia în care nu ar fi decedat soţul acesteia, în mod evident cuantumul pensiei obţinută de acesta prin acumularea stagiilor de cotizare în perioada scursă de la producerea accidentului rutier ar fi fost mai mare, iar astfel şi reclamanta ar fi beneficiat de o sumă corespunzătoare, situaţie în care este îndreptăţită la acordarea sumei acordată de instanţa de fond.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., tribunalul urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâta, deoarece în cauză prima instanţă în mod judicios a majorat renta lunară acordată reclamantei fiind întrunite în mod cumulativ toate condiţiile prevăzute de lege pentru răspunderea civilă delictuală după cum s-a reliefat anterior, inclusiv prejudiciul este riguros determinat.
2. în ce priveşte recursul declarat de reclamantă, prin care s-a solicitat modificarea sentinţei atacate în sensul precizării dispozitivului şi obligării în solidar a celor doi pârâţi la plata sumei de 779 lei rentă lunară în favoarea reclamantei, tribunalul urmează ca, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., să o respingă ca fiind rămasă fără obiect, şi aceasta întrucât ulterior pronunţării hotărârii atacate, reclamanta, pe lângă recursul formulat în acest dosar, a formulat şi o cerere pentru completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 318/2009 a Judecătoriei Beclean.
Această cerere a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 595/2009 a Judecătoriei Beclean, prin care s-a dispus completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 318/2009 având ca obiect majorare rentă lunară, în sensul că s-a stabilit ca obligaţia de plată a rentei lunare de 779 lei în favoarea reclamantei de la 6.10.2008 până la încetarea stării de nevoie, să se facă în solidar de către pârâţii G.R.M. şi SC A.V.I.G., aceasta din urmă în calitate de asigurător de răspundere civilă auto, în limitele contractului de asigurare. De fapt, acest lucru a fost şi susţinut de către reprezentanta reclamantei în şedinţa de judecată când s-a dezbătut recursurile formulate, situaţie în care fiind completat dispozitivul hotărârii atacate în sensul solicitat, nu se mai impune cercetarea pe fond a cererii de recurs formulată de reclamantă ce avea un obiect similar cu cel al cererii de completare a sentinţei atacate, ceea ce demonstrează că recursul nu mai are obiect.
în temeiul dispoziţiilor art. 274 C. pr. civ., va fi obligată recurenta-pârâtă, care se află în culpă procesuală prin respingerea recursului său, să plătească recurentei reclamante suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând parte din onorariul de avocat achitat potrivit chitanţei justificative depuse la dosar. Tribunalul a făcut aplicarea art. 274 alin. 3 C. pr. civ., în sensul că a acordat reclamantei, suma de 400 lei cheltuieli de judecată reprezentând parte din onorariu avocaţial în sumă totală de 600 lei, pentru că faţă de respingerea ca rămasă fără obiect a cererii de recurs formulată de aceasta, precum şi faţă de respingerea excepţiei nelegalităţii cererii de recurs declarată de societatea pârâtă, excepţie invocată de către reclamantă, nu se justifică acordarea în întregime a cheltuielilor de judecată realizate, fiind rezonabilă şi suficientă suma de 400 lei stabilită de către instanţa de recurs raportat la modul de soluţionare a cauzei. De asemenea, raportat la modul de soluţionare a recursului declarat de reclamantă nu se impunea şi obligarea intimatului pârât la plata cheltuielilor 3e judecată în recurs pentru că acesta nu se află în culpă procesuală (judecător Butea darius Lucian).
| ← Răspundere civilă delictuală. Condiţia ca prejudiciul | Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie pe... → |
|---|
