Contract de ipotecă. Mandat special. Condiţii de valabilitate
| Comentarii |
|
Decretul nr. 31/1954, art. 35 şi art. 36 C. civ., art. 1532, art. 1533, art. 1536, art. 1772
Delegaţia dată consilierului său juridic, de către conducerea băncii, pentru încheierea unui contract de ipotecă, constituie un mandat special valabil, în condiţiile art. 35 alin. (1) şi (2), art. 36 din Decretul nr. 31/1954,
art. 1532 şi art. 1533 C. civ., deoarece art. 1536 C. civ. nu prevede în cazul acestui mandat forma autentică ad validitatem.
C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 5411 din 7 noiembrie 2000
(P.R., nr. 4/2001, p. 94-95)
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 4965 din 18 octombrie 1999, a admis acţiunea reclamantelor şi a constatat nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 775 din 17 aprilie 1996 de Biroul Notarului Public I.C., cu motivarea că, la autentificarea actului, delegatul pârâtei nu a avut un mandat special.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin decizia civilă nr. 1407 din 12 mai 2000, a respins apelul declarat de pârâtă.
Recursul pârâtei este fondat.
Din actele dosarului rezultă că, prin contractul de ipotecă, autentificat la Biroul Notarului Public I.C. din Bucureşti sub nr. 775 din 17 aprilie 1996, reclamantele au garantat cu ipotecă imobilul proprietatea lor din Buşteni, Str. Ştefan cel Mare, nr. 6.
La autentificarea contractului cele două garante au fost prezente şi au semnat personal, iar pârâta a fost reprezentată de consilierul juridic cu delegaţia nr. 09-10-01898 din 17 aprilie 1996 şi a semnat în numele pârâtei.
Instanţele de fond şi apel au considerat că contractul de ipotecă este lovit de nulitate în condiţiile art. 1772 şi art. 1536 C. civ., deoarece reprezentantul pârâtei nu a avut un mandat special autentic să reprezinte pe pârâtă la autentificarea contractului. Soluţia este greşită, deoarece prevederile art. 1772 C. civ. au fost respectate, în sensul că ipoteca a fost constituită printr-un act autentificat, iar art. 1536 din acelaşi cod se referă la mandatul special pe care trebuie să-l aibă mandatarul care acceptă înfiinţarea unei ipoteci asupra imobilului proprietatea mandantului său şi nu la persoana care, în numele creditorului, acceptă garantarea plăţii unui debit prin constituirea unei ipoteci. în orice caz, chiar trecând peste aceste considerente, trebuie reţinut că dispoziţiile legale citate nu prevăd că mandatul special trebuie să fie ad validatatem în formă autentică, cum au susţinut reclamanţii şi au reţinut instanţele în speţa de faţă.
în aceste condiţii, delegaţia dată de conducerea pârâtei consilierului său juridic să o reprezinte la încheierea contractului de ipotecă, constituie un mandat special valabil în sensul prevederilor art. 35 alin. (1) şi (2) şi art. 36 din Decretul nr. 31/1954 şi art. 1532 şi art. 1533 C. civ. şi trebuie să-şi producă toate efectele, iar pârâta nu a susţinut niciodată că împuternicitul său nu a executat în mod corespunzător mandatul primit şi, de altfel, nici nu avea nici un motiv, deoarece prin actul semnat de împuternicitul său a dobândit un
drept real de ipotecă asupra imobilului reclamanţilor şi contractul de ipotecă trebuie menţinut fiind legal încheiat.
Pentru considerentele arătate s-a constatat că recursul este întemeiat, a fost admis şi, în urma casării deciziei atacate, sentinţa instanţei de fond a fost schimbată, în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor.
| ← Imobil ipotecat înstrăinat. Acţiune în constatarea... | Ipotecă convenţională. Nulitate absolută pentru fraudă.... → |
|---|
