Garanţiile speciale ale executării obligaţiilor. Ipotecă. Efectele ipotecii faţă de terţii dobânditori ai imobilului
| Comentarii |
|
C. civ., art. 1108 alin. (2), art. 1790, art. 1794, art. 1795-1797
Ipoteca este o garanţie reală accesorie, fără deposedarea proprietarului de imobilul ipotecat, care permite creditorului să urmărească bunul în mâinile oricui s-ar afla, pentru a-şi realiza, cu preferinţă, creanţa.
Plata creanţei de către dobănditorul bunului ipotecat este prevăzută de lege ca o posibilitate a acestuia de a elibera bunul de ipotecă, pentru a evita urmărirea lui, şi nu ca o obligaţie.
C.A. Iaşi, decizia civilă nr. 1255 din 7 iunie 2000
Ipoteca este o garanţie reală accesorie, fără deposedarea proprietarului de imobilul ipotecat, care permite creditorului să urmărească bunul în mâinile oricui s-ar afla, pentru a-şi realiza, cu preferinţă, creanţa.
Ipoteca prezintă, pentru proprietarul imobilului, avantajul că păstrând folosinţa bunului, poate exercita toate atributele dreptului de proprietate. El poate administra bunul, îi poate culege fructele şi îl poate înstrăina.
în privinţa creditorului, ipoteca naşte dreptul de preferinţă şi pe cel de urmărire, acesta putând să urmărească bunul în mâinile oricui s-ar afla el. Creditorul ipotecar nu dobândeşte şi dreptul de a pretinde ca terţul dobânditor al bunului ipotecat să fie obligat solidar cu debitorul la plata creanţei, cum s-a cerut în prezenta cauză.
Potrivit art. 1790 C. civ., creditorul poate doar să urmărească bunul deţinut de terţul dobânditor, iar în caz de urmărire, acesta - terţul - poate adopta mai multe atitudini:
- poate să îi opună creditorului urmăritor excepţiile bazate pe inexistenţa sau stingerea obligaţiei garantate, pe nulitatea actului de ipotecă sau a inscripţiei ipotecare, pe prescripţie sau excepţia de garanţie, în condiţiile art. 1794 C. civ.;
- poate delăsa imobilul după procedura stabilită prin art. 1795-1797 C. civ.;
- are posibilitatea să recurgă la purgă;
- poate accepta ca urmărirea să îşi continue cursul prin vânzarea bunului;
- are posibilitatea să facă plata creanţei, subrogându-se în drepturile creditorului ipotecar în condiţiile art. 1108 alin. (2) C. civ.
Plata creanţei de către dobânditorul bunului ipotecat este prevăzută de lege ca o posibilitate a acestuia de a elibera bunul de ipotecă, pentru a evita urmărirea lui, şi nu ca o obligaţie.
Prin urmare, în speţă, cererea reclamanţilor privind obligarea pârâtei, care a cumpărat imobilul de la debitor, la plata creanţei garantată cu ipotecă, se impune a fi respinsă, deoarece cumpărarea de către pârâtă a apartamentului cu care s-a garantat suma împrumutată, nu constituie temei al extinderii efectelor contractului de împrumut, în sensul naşterii obligaţiei dobânditorului cu titlu particular la restituirea sumei împrumutate de vânzători.
| ← Ipotecă convenţională. Contestaţie la executare. Suspendarea... | Ipotecă convenţională. Formă. Constituire → |
|---|
