Acţiune în stabilirea paternităţii introdusă după împlinirea termenului de un an. Dorinţa pârâtului de a deveni tatăl copilului. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
Acordul pârâtului exprimat în cadrul interogatoriului de a se stabili în persoana sa paternitatea copilului din afara căsătoriei nu echivalează cu o declaraţie de recunoaştere de paternitate, care să înlăture efectele prescripţiei extinctive.
Trib. Suprem, Secţia civilă, decizia nr. 950 din 12 mai 1977
Prin sentinţa civilă nr. 2339 din 30 martie 1976, Judecătoria Ploieşti a admis acţiunea introdusă la 5 ianuarie 1976 de N.I.O., în calitate de mamă a minorei R.M., născuta la 25 iulie 1974, împotriva pârâtului C.I., a declarat pe pârât tată al copilei şi a dispus ca minora să-i poarte numele. Totodată, instanţa l-a obligat pe pârât să plătească, drept pensie de întreţinere pentru minoră, suma de 300 lei, începând cu data introducerii acţiunii şi până la majoratul acesteia, precum şi 950 lei cheltuieli de judecată.
Recursul declarat de pârât împotriva acestei hotărâri a fost admis de Tribunalul judeţean Prahova, Secţia civilă, care, prin decizia nr. 1153 din 16 iulie 1976, a casat sentinţa primei instanţe, cu reţinere, în vederea completării probatoriilor.
Acelaşi tribunal, prin decizia nr. 1615 din 12 octombrie 1976, a admis acţiunea, a constatat că pârâtul este tatăl minorei R.M., născută la 25 iulie 1974, a dispus ca aceasta să poarte numele tatălui şi,
totodată, l-a obligat pe pârât şi la plata unei pensii de întreţinere de 200 lei lunar.
Prin recursul extraordinar declarat de procurorul general, deciziilc tribunalului judeţean au fost criticate ca fiind vădit netemeinice şi date cu încălcarea esenţială a legii, deoarece instanţa, numai prin nesocotirea dispoziţiilor art. 60 C. fam., a considerat ca fiind introdusă în termen acţiunea pentru stabilirea paternităţii.
Critica făcută prin recursul extraordinar este fondată, ea fiind deopotrivă valabilă şi pentru hotărârea judecătoriei.
In conformitate cu art. 59 şi art. 60 C. fam., copilul din afara căsătoriei are dreptul de a cere ca, pe calc judecătorească şi în condiţiile arătate în lege, să se stabilească paternitatea sa.
In principiu, drepturile nepatrimoniale, inseparabile de persoana omului, cum sunt dreptul la nume, la domiciliu etc., sunt drepturi perpetue şi neprescriptibile. De la acest principiu legiuitorul a făcut însă unele excepţii, printre care şi aceea prevăzută în art. 60 C. fam., dispunând că dreptul la acţiune în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei, deşi este un drept strict personal, se prescrie printr-un termen de 1 an după distincţiile şi în condiţiile arătate în acele dispoziţii.
Pe de altă parte, deşi art. 18 din Decretul nr. 167/1958 se află înscris într-o lege, carc reglementează prescripţia cxtinctivă în materia drepturilor patrimoniale, el cuprinde un principiu de ordin general în materie de prescripţie, şi anume acela că instanţele sunt obligate să analizeze din oficiu chestiunea prescripţiei dreptului la acţiune.
In speţă, din actcle dosarului rezultă că minora, a cărci paternitate se solicită a fi stabilită, s-a născut la 25 iulie 1974, iar ccrerca de chemare în judecată a pârâtului C.I. a fost înregistrată la Judecătoria Ploieşti la 5 ianuarie 1976, deci peste termenul de un an prevăzut de art. 60 C. fam.
In răspunsurile sale la interogatoriu, pârâtul nu a recunoscut că a avut relaţii intime cu reclamanta sau că este tatăl minorei, însă, la întrebarea dacă este de acord să se stabilească în persoana sa paternitatea minorei, a răspuns afirmativ.
Un atare răspuns al pârâtului neechivalând cu o declaraţie de recunoaştere a copilului născut de reclamantă în afara căsătorici, carc să facă inoperantă prescripţia acţiunii în stabilirea paternităţii, problema tardivităţii introducerii ccrerii era hotărâtoare în rezolvarea pricinii.
Astfel fiind, instanţele trebuiau ca, din oficiu, să constate că acţiunea introdusă de reclamanta la 5 ianuarie 1976 era prescrisă în raport de data naşterii copilului (25 iulie 1974) şi să o respingă ca atare. Procedând contrar, au pronunţat o soluţie vădit netemeinică şi cu încălcarea esenţială a legii.
în consecinţă, recursul extraordinar fiind fondat, a fost admis şi s-au modificat hotărârile pronunţate în cauză, în sensul respingerii acţiunii pentru cercetarea paternităţii.
| ← Acţiune în stabilirea paternităţii. întreruperea cursului... | Renunţarea mamei la acţiunea în stabilirea paternităţii.... → |
|---|
