Dare în plată. Jurisprudență Contracte
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Decizie nr. 1067 din data de 13.12.2016
OBIECT: Prin sentința civilă nr. 4317/22.06.2016 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 7876/180/2016 s-a respins contestația privind pe contestator R.B.S.SA în contradictoriu cu intimat E.C. și a fost obligată contestatoarea la plata către intimată a sumei de 500 lei cu titlu de onorariu avocat.
Soluția primei instanțe a avut la bază următoarele considerente:
"Între intimata E.C. și A.A.B.R. SA a fost încheiat contractul de credit nr. 2276/17.08.2007, având ca obiect acordarea unui împrumut in cuantum de 30.000 euro, pentru achiziționarea, in scop locativ, a unui imobil situat în Bacau .
Pentru garantarea creditului s-a încheiat contractul de ipoteca nr. 578/2007, avand ca obiect constituirea de catre B.D. si E.C., în calitate de debitori ipotecari a unei ipoteci asupra imobilului achizitionat in cote de ¼ - B.D. și ¾ - E.C.
Ulterior A.A.B.R. SA și-a schimbat denumirea în R.B.R. SA după care a fuzionat cu R.B.S., care la rândul său a cesionat creanța către contestatoarea U.B.
Prin notificarea ce face obiectul prezentei contestații, E.C. a informat banca, în temeiul art. 5 din Legea nr. 77/2016, cu privire la intenția de a da în plată imobilul, prin transmiterea dreptului de proprietate asupra acestuia, în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul părților.
Potrivit art. 3 din Legea 77/2016, privind legea dării în plată, " Prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părțile contractului de credit nu ajung la un alt acord";.
Potrivit art. 4 din Legea 77/2016, privind legea dării în plată, "(1) Pentru stingerea creanței izvorând dintr-un contract de credit și a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții:
a) creditorul și consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislația specială;
b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depășea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către B.N.R. în ziua încheierii contractului de credit;
c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puțin un imobil având destinația de locuință;
d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracțiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.
(2) În situația în care executarea obligațiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri, în vederea aplicării procedurii prevăzute de prezenta lege debitorul va oferi în plată toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului";.
Potrivit art. 5 din Legea 77/2016, privind legea dării în plată, "(1) În vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind și condițiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4.
(2) Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă și stabilirea unui interval orar, în două zile diferite, în care reprezentantul legal sau convențional al instituției de credit să se prezinte la un notar public propus de debitor în vederea încheierii actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului, principal, dobânzi, penalități, izvorând din contractul de credit ipotecar, în conformitate cu dispozițiile prezentei legi.
(3) Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere, perioadă în care se suspendă orice plată către creditor, precum și orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia";.
În speță, instanța constată că sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile pentru stingerea creanței izvorând dintr-un contract de credit și a accesoriilor sale, reglementate de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 77/2016, situație necontestată de părți.
De asemenea, din dispozițiile art. 3 coroborate cu cele ale art. 5 alin 2 din aceeași lege, rezultă că notificarea transmisă creditorului de către consumator reprezintă exteriorizarea manifestării de voință a acestuia de a renunța la proprietate, însă transmiterea dreptului de proprietate se efectuează în fața notarului. Astfel, actul de dispoziție (care impune prezenta tuturor coproprietarilor) se încheie în fața notarului public, fiind astfel irelevant dacă notificarea a fost sau nu semnată de toți coproprietarii imobilului in condițiile in care aceștia ratifica notificarea anterior expediată; notificarea efectuată de unul dintre coproprietari profitându-le tuturor.
Fața de aceste considerente, constatând că notificarea prevăzută de art. 5 din lege a fost făcută de consumatorul coproprietar, instanța consideră că procedura a fost respectată și, în consecință va respinge contestația.";
CALEA DE ATAC EXERCITATĂ: Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatorul, solicitând să se constate că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a procedurii reglementate de Legea 77/2016, repunerea părților în situația anterioară prin ridicarea măsurii suspendării prevăzute de articolul 6 alineat 1.
În motivarea cererii de apel s-a indicat că notificarea nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de articolul 4 din Legea 77/2016, debitorul neputând să remită un bun de care nu dispune în totalitate, aceasta deținând doar o cotă parte din imobil. S-a precizat faptul că între părți s-a încheiat contractul de credit ipotecar și garanție reală mobiliară nr. 2276/17.08.2007 având ca obiect acordarea unui împrumut de 30.000 Euro pentru achiziționarea în scop locativ a imobilului situat în Bacău, iar pentru garantarea restituirii creditului s-a încheiat un contract de ipotecă având ca obiect constituirea de către B.D. și E.C. a unei ipoteci de prim rang asupra imobilului, imobil cumpărat de B.D. și E.C. în cote de ¼, respectiv ¾.
Apelanta a invocat dispozițiile articolului 1469 Cod civil, darea în plată reprezentând o novație prin schimbarea obiectului obligației, darea în plată fiind o excepție de la regula executării în natură a acesteia, fiind o varietate a plății. A mai precizat că darea în plată realizează un act translativ de proprietate, banca trebuind să accepte transferul proprietății.
APĂRĂRILE INTIMATEI:
Prin întâmpinarea formulată intimata a solicitat respingerea cererii de apel, din analiza dispozițiilor articolului 3 coroborate cu articolul 5 alineat 2 din Legea 77/2016 rezultând că notificarea transmisă reprezintă exteriorizarea manifestării de voință a consumatorului de a renunța la proprietate, transmiterea dreptului de proprietate efectuându-se în fața notarului. S-a subliniat faptul că doar intimata E.C. are calitatea de consumator, iar anterior începerii procedurii de executare silită a solicitat în mod expres ca executarea silită să se facă asupra bunului imobil, fiind realizat de altfel un raport de licitație și intervenind licitația publică.
ANALIZA INSTANȚEI:
Analizând cererea de apel prin prisma motivelor invocate, a apărărilor formulate de intimată și a probelor administrate, instanța reține că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Tribunalul reține faptul că între părți s-au stabilit raporturi juridice ca urmare a încheierii contractului de credit ipotecar și garanție reală mobiliară nr 2276/2007 având ca obiect acordarea cu titlu de împrumut a sumei de 30.000 Euro, pentru achiziționarea imobilului situat în Bacău, creanța fiind cesionată în favoarea R.B.S.S la data de 30.04.2014.
Prin cererea înregistrată sub nr 122/16.05.2016 (fila 10 dosar fond) doamna E.C. a notificat instituția bancară cu privire la intenția de stingere a debitului izvorât din contractul de credit nr. 2276/2007 prin darea în plată a imobilului situat în Bacău.
Tribunalul mai reține faptul că dreptul de proprietate asupra bunului care face obiectul notificării de dare în plată aparține doamnei E.C. în cotă de ¾, și domnului B.D., în cotă de ¼, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 577/17.08.2007 (fila 25).
Potrivit dispozițiilor articolului 3 din Legea 77/2016
"Prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părțile contractului de credit nu ajung la un alt acord.";
iar potrivit dispozițiilor articolului 5 alineat 1
"În vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind și condițiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4.";
Din analiza textelor de lege rezultă faptul că notificarea transmisă de consumator reprezintă o declarație unilaterală de stingere a datoriei, prin transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil ipotecat, instituția dării în plată aplicându-se raporturilor juridice dintre consumator și instituțiile de credit născute din contracte de credit având ca obiect acordarea unui împrumut care nu depășește suma de 250.000 Euro, cu scopul de a achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință sau, indiferent de scopul pentru care a fost încheiat contractul, creanța este garantată cu cel puțin un imobil având destinația de locuință.
Trimiterea cuprinsă în articolul 3 la dispozițiile Legii 287/2009 nu determină inadmisibilitatea cererii, întrucât contractele de credit încheiate anterior datei de 1.10.2011 nu sunt excluse din domeniul de aplicare a legii, trimiterea având ca scop sublinierea derogării de la reglementarea de drept comun a instituției dării în plată a imobilelor ipotecate și nu o limitare a domeniului de aplicare a legii.
Tribunalul apreciază faptul că actul juridic încheiat între părți este supus reglementării instituției dării în plată astfel cum este aceasta definită de Legea 77/2016 dar notificarea nu respectă toate cerințele legale pentru stingerea debitului, respectiv nu respectă condiția consimțământului coproprietarului. Notificarea are natura juridică a unui act unilateral care dă naștere unei obligații de a face în sarcina debitorului, respectiv obligația de perfectare a actului translativ de proprietate, actul trebuind să respecte condițiile de valabilitate referitoare la capacitate, consimțământ, obiect și cauză, fiind vorba de o promisiunea de a contracta și nu de o simplă ofertă de contract. Textul articolului 4 din lege care definește condițiile de admisibilitate nu instituie în mod expres condițiile enumerate anterior, norma nederogând de la regulile generale de încheiere a actului juridic civil, definite de Codul civil, prevăzând doar domeniul de aplicare a instituției dării în plată.
Instanța de apel apreciază că notificarea transmisă nu este valabilă întrucât deși consumatorul are în patrimoniu dreptul de proprietate asupra imobilului respectiv doar în cotă de ¾ a emis promisiunea de contractare cu privire la bun în integralitate și nu doar cu privire la cota deținută, fără acordul coproprietarului. Deși coproprietarul nu are calitatea de consumator, nefiind parte în contractul de credit, instanța de apel apreciază că acordul acestuia reprezintă o condiție de fond care trebuie îndeplinită la data transmiterii notificării și nu doar la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, promisiunea de contractare trebuind să aparțină tuturor proprietarilor bunului și nu doar debitorului. Declarația de stingere a datoriei prin darea în plată a întregului imobil, fără consimțământul coproprietarului este inopozabilă acestuia din urmă, promisiunea de contractare neputând să producă niciunul din efectele speciale prevăzute de lege. În lipsa consimțământului coproprietarului raportul juridic specific promisiunii de contractare nu se poate forma în mod valabil, contestația instituției de credit fiind astfel întemeiată.
Faptul că s-a demarat procedura de executare a creanței prin urmărirea silită a imobilului nu constituie un argument pentru nerespectarea cerinței mai sus examinată, actul juridic civil trebuind să respecte condiția referitoare la consimțământ.
Față de natura juridică a notificării instanța de apel apreciază ca fiind fondate criticile apelantei referitoare la neîndeplinirea condiției privind consimțământul coproprietarului, motiv pentru care va admite apelul, va schimba sentința civilă apelată și va admite contestația formulată de instituția bancară. Ca urmare a admiterii contestației părțile vor fi puse în situația anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de prezenta lege, creditorul putând demara sau, după caz, relua orice procedură judiciară sau extrajudiciară atât împotriva debitorului.
| ← Măsurile asigurătorii sub forma popririi asigurătorii şi... | Clauze abuzive contract de depozit. Jurisprudență Contracte → |
|---|
