încetare acordul-cadru de prestare servicii de pază. invocare clauza de impreviziune. art. 1271 din noul cod civil. condiţii care trebuie îndeplinite.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia contencios administrativ Decizie nr. 3668 din data de 03.07.2017
Prin sentința nr. 1702 din data de 07 aprilie 2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 2864/63/2017 s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta X, în contradictoriu cu pârâta Y.
S-a dispus încetarea acordului-cadru de prestare a serviciilor de pază nr. CRR-DSI 1516/29.02.2016.
Împotriva sentinței nr. 1702 din data de 07 aprilie 2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 2864/63/2017, a declarat recurs pârâta Y, considerând-o nelegală.
I. În motivarea recursului, recurenta pârâtă a susținut că instanța de fond în mod nelegal a respins excepția inadmisibilității acțiunii raportat la contestarea Adresei nr. CRR DSI 1984/23.02.2017 emisă de Y, cu motivația că reclamanta nu a solicitat anularea acestui document.
II. De asemenea, a criticat hotărârea instanței de fond și sub aspectul că aceasta nu a analizat excepția neîndeplinirii plângerii prealabile, potrivit căreia reclamanta avea obligația instituită de art. 7 din Legea nr. 554/2004, de a îndeplini procedura prealabilă, în sensul solicitării anulării Adresei nr. CRR DSI 1984/23.02.2017, înainte de a se adresa instanței de judecată, excepție ce a fost invocată de instituția recurentă în strânsă legătură cu cea anterioară. Așadar, instanța de fond a omis să analizeze excepția invocată de Y, în susținerea căreia a menționat obligativitatea contestării acestui act în procedura prealabilă, prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
III.O altă critică a hotărârii instanței de fond se încadrează la art. 488 pct. 6 din NCPC.
Recurenta a apreciat că toate susținerile instanței de fond sunt neargumentate și nemotivate, aceasta interpretând în favoarea reclamantei o serie de prevederi legale, pe care le consideră că ar fi aplicabile în cazul de față. De asemenea, toate înscrisurile depuse ca probatoriu în dosar de către instituția recurentă au fost analizate superficial, fiind mai apoi înlăturate nemotivat de către instanța de fond. Totodată, niciuna dintre apărările y nu au fost înlăturate în mod argumentat, mai mult instanța de fond omițând să analizeze excepția neîndeplinirii plângerii prealabile.
IV. Recurenta a considerat că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 pct.8 din NCPC).
Recurenta a susținut că instanța de fond a ignorat prevederile referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, în ceea ce privește ajustarea prețului contractului.
V. A criticat hotărârea instanței de fond și în ceea ce privește concluzia acesteia referitoare la îndeplinirea condițiilor impreviziunii, prevăzute de art. 1271 alin. 3 Cod civilavând în vedere că, în cazul de față, în Acordul cadru de prestare servicii de pază la sediile aparținând Y nr. CRR DSI 1516/29.02.2016 nu este prevăzută nicio clauză de impreviziune, situație în care apreciază că sunt aplicabile prevederile art. 1271 alin. (1) C. civ. prevede că: "părțile sunt ținute să își execute obligațiile, chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă, fie datorită creșterii costurilor executării propriei obligații, fie datorită scăderii valorii contraprestației";.
În concluzie, recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și, în rejudecare, respingerea în totalitate ca netemeinică și nelegală a contestației formulate de către X.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 483 și art. 488 pct. 6 și pct. 8 din noul Cod procedură civilă.
Intimata reclamantă X a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Examinând recursul prin prisma motivelor formulate și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:
În motivarea căii de atac, recurenta pârâtă a susținut că sentința este nelegală și că sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 N.C.proc.civ.
Pentru a se reține incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 N.C.proc.civ., trebuie ca hotărârea atacată să nu cuprindă motivele pe care se întemeiază și inexistența acestora să împiedice exercitarea controlului judiciar, sau să cuprindă motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.
Textul art. 425 alin. 1 lit. b N.C.proc.civ. consacră principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate în fapt și în drept, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare potrivit art. 488 alin. 1 pct. 6 N.C.proc.civ., rolul acestui text fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiției și pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanțele superioare.
Obligația pe care o impune art. 6 paragraful 1 din Convenție instanțelor naționale de a-și motiva deciziile nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument (Hotărârea Perez, paragraful 81; Hotărârea Van der Hurk, paragraful 61; Hotărârea Ruiz Torija, paragraful 29; Decizia Jahnke și Lenoble împotriva Franței, Cererea nr. 40.490/98). Întinderea acestei obligații de motivare poate varia după natura deciziei și nu poate fi analizată decât în lumina circumstanțelor fiecărei spețe. (CEDO, decizia Driemond Bouw BV c. Olanda, 2 februarie 1999).
Judecătorul nu este obligat să răspundă în mod expres fiecărui argument invocat de părți, care nu mai putea fi considerat ca determinant pentru soluționarea litigiului, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit, prin raționamente logice.
Cum motivarea hotărârii nu impune ca judecătorul să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți, se constată că în cauză a fost îndeplinită cerința motivării prin prezentarea argumentelor decisive în soluționarea pricinii, din care rezultă în mod neechivoc examinarea excepțiilor și a dispozițiilor legale care au determinat soluția pronunțată, motivarea hotărârii recurate îndeplinind cerințele art. 425 alin. 1 lit. b din N.C.proc.civ., făcând posibilă exercitarea controlului judiciar.
Ca urmare, Curtea constată că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 N.C.proc.civ., argumentele aduse de recurenta pârâtă prin cererea de recurs la punctul III fiind nefondate.
Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 N.C.proc.civ., indicate de recurenta pârâtă în cererea de recurs: "Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material";.
În raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de demersul efectuat de reclamantă anterior introducerii acțiunii, criticile recurentei pârâte din cererea de recurs de la punctele I și II sunt neîntemeiate pentru următoarele motive:
Astfel, recurenta pârâtă susține că instanța de fond în mod nelegal a respins excepția inadmisibilității acțiunii raportat la contestarea adresei nr. CRR-DSI nr. 1984 din 23.02.2017, însă, așa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanței încetarea Acordului-Cadru de prestare servicii de pază nr. CRR-DSI nr. 1516/29.02.2016 pentru clauză de impreviziune, formulând contestație împotriva refuzului pârâtei de încetare a acestuia. Prin cererea aflată la fila 208 din dosarul de fond, reclamanta a indicat faptul că îndreaptă eroarea materială strecurată în petitul acțiunii în sensul că acțiunea este formulată împotriva răspunsului nr. CRR 864/02.02.2017.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, reclamanta a solicitat recurentei pârâte, înainte de a se adresa instanței de judecată, încetarea Acordului-cadru, îndeplinind astfel procedura prealabilă.
Curtea reține că reclamanta a solicitat pârâtei majorarea tarifului pentru serviciile de pază, însă recurenta pârâtă, prin adresa nr. 7984/12.12.2016 (fila 57 dosar fond), i-a comunicat faptul că tariful nu poate fi modificat, întrucât în documentația de atribuire, respectiv în fișa de date la punctul II. 4, subpunctul II 4.1. se precizează "Ajustarea prețului contractului - NU";, iar în acordul cadru de prestare servicii de pază la sediile aparținând Y nr. CRR DSI 1516/29.02.2016 la punctul 4.2 se precizează "prețul nu se modifică și nu se ajustează pe toată durata acordului cadru.";
Ulterior, reclamanta a solicitat încetarea Acordului cadru de prestare servicii de pază la sediile aparținând Y nr. CRR DSI 1516/29.02.2016, iar prin Adresa nr. CRR DSI 864/02.02.2017 (fila 59 dosar fond), recurenta pârâtă, ca autoritate contractantă, i-a comunicat faptul că nu este de acord cu încetarea acordului cadru și a solicitat reclamantei să transmită în scris dacă dorește denunțarea unilaterală a Acordului cadru, menționând că, în această situație sunt aplicabile prevederile punctului 11 "Sancțiuni pentru neîndeplinirea culpabilă a părților";, subpunctul 11.1 - "în cazul în care, din vina sa exclusivă, prestatorul nu reușește să-și execute obligațiile asumate prin contract, atunci achizitorul are dreptul de a deduce din prețul contractului, ca penalități, o sumă echivalentă cu o cotă procentuală de 0,02% pe zi din valoarea serviciilor rămase de prestat, până la îndeplinirea efectivă a obligației"; autoritatea contractantă va da curs acestei clauze din contract pentru acoperirea daunelor produse.
Împotriva acestei adrese cu nr. CRR nr. 864/02.02.2017 reclamanta a formulat plângere prealabilă, solicitând încetarea Acordului-cadru de prestare servicii (fila 61 dosar fond), la care recurenta pârâtă a răspuns prin adresa nr. 1984/23.02.2017 (fila 63 dosar fond), indicând în fapt și în drept motivele refuzului.
Criticile formulate de recurenta pârâtă la punctele IV și V din cererea de recurs se referă sub toate aspectele la încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, încadrându-se în motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. 1 pct. 8 din N.C.proc.civ.
De la început trebuie arătat că, dintre argumentele pe care recurenta pârâtă le-a prezentat la punctele IV și V, există unele care conduc la admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii și anume, cele referitoare la interpretarea greșită a dispozițiilor art. 1271 din Noul Cod Civil, astfel încât controlul judiciar în calea de atac va fi restrâns la acestea, în raport de temeinicia cărora nu se mai impune analizarea celorlalte argumente menționate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 N.C.proc.civ..
Curtea reține că între recurenta pârâtă Y, în calitate de promitent achizitor și reclamanta X, în calitate de promitent prestator, a fost încheiat Acordul-cadru de prestare servicii de pază la sediile aparținând promitentului-achizitor nr. CRR-DSI nr. 1516 din 29.02.2016, în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii (filele 13-15 dosar fond).
Durata acordului cadru a fost stabilită la 24 de luni începând cu data de 01.03.2016, încetând să își producă efecte la data de 29.02.2018, potrivit art. 3 pct. 3.1 din acord..
Obiectul acordului cadru este reprezentat de stabilirea elementelor/condițiilor esențiale care vor guverna contractele subsecvente de prestare servicii de pază ce urmează a fi atribuite în temeiul și pe durata derulării prezentului acord-cadru pentru mai multe obiective prevăzute la art. 2 pct. 2.2..
Prețul unitar al serviciilor a fost stabilit prin anexele 1-5 la acord, iar potrivit art. 4 pct. 4.2 din Acordul-cadru "prețul nu se modifică și nu se va ajusta pe toată durata acordului cadru.";
În documentația de atribuire, respectiv în Fișa de date la punctul II. 4, subpunctul II 4.1. se precizează "Ajustarea prețului contractului NU";.
La data depunerii ofertei în cadrul procedurii de atribuire a acordului, precum și la data încheierii acordului, respectiv 29.02.2016, era în vigoare Hotărârea de Guvern nr. 1091/2014 conform căreia salariul minim brut pe țară garantat în plată era stabilit la 1.050 lei lunar.
Prin Hotărârea de Guvern nr. 1017/2016 salariul minim brut pe țară garantat în plată a fost majorat la 1.250 lei lunar, și la data de 01.02.2017 prin Hotărârea de Guvern nr. 1/2017 salariul minim brut a fost majorat la 1450 lei lunar.
În speță, în conținutul Acordului-cadru de prestare servicii de pază la sediile aparținând Y nr. CRR DSI nr. 1516/29.02.2016 nu este prevăzută nicio clauză de impreviziune.
În cadrul procedurii de atribuire, reclamanta nu a cerut clarificări cu privire la tariful pentru serviciile de pază și nici nu a formulat contestații în cursul desfășurării acestei proceduri, fapt ce tinde să dovedească că aceasta și-a asumat riscul schimbării împrejurărilor ce pot interveni pe parcursul derulării contractului.
Potrivit art. 1.271 din Noul cod civil "Impreviziunea
(1) Părțile sunt ținute să își execute obligațiile, chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă, fie datorită creșterii costurilor executării propriei obligații, fie datorită scăderii valorii contraprestației.
(2) Cu toate acestea, dacă executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă datorită unei schimbări excepționale a împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea debitorului la executarea obligației, instanța poate să dispună: a) adaptarea contractului, pentru a distribui în mod echitabil între părți pierderile și beneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor; b) încetarea contractului, la momentul și în condițiile pe care le stabilește.
(3) Dispozițiile alin. (2) sunt aplicabile numai dacă: a) schimbarea împrejurărilor a intervenit după încheierea contractului; b) schimbarea împrejurărilor, precum și întinderea acesteia nu au fost și nici nu puteau fi avute în vedere de către debitor, în mod rezonabil, în momentul încheierii contractului; c) debitorul nu și-a asumat riscul schimbării împrejurărilor și nici nu putea fi în mod rezonabil considerat că și-ar fi asumat acest risc; d) debitorul a încercat, într-un termen rezonabil și cu bună-credință, negocierea adaptării rezonabile și echitabile a contractului";.
Așa cum rezultă din dispozițiile legale arătate, pentru a se putea invoca impreviziunea, trebuie îndeplinite anumite condiții.
În primul rând, trebuie să existe un dezechilibru major și evident între prestațiile pe care părțile le au de efectuat, adică acest dezechilibru să fie atât de pregnant, încât îl pune pe debitorul obligației respective într-o situație extrem de gravă, de dezavantajoasă, dacă și-ar îndeplini prestația.
Legea vorbește, după cum se poate observa, despre o obligație devenită excesiv de oneroasă, aceasta fiind singura ipoteză în care o parte poate invoca teoria impreviziunii. Legea precizează expres că o obligație devenită doar oneroasă (și nu excesiv de oneroasă) nu poate constitui temei pentru o parte în a invoca impreviziunea.
Acest eveniment trebuie să îndeplinească în mod cumulativ, pentru a putea fi acceptat ca izvor al unei situații de impreviziune, trei condiții:
- Să apară sau să devină cunoscut părții dezavantajate după încheierea contractului și, în mod rezonabil, să nu fi putut fi luat în considerare la momentul încheierii contractului; este important, pe de-o parte, ca izvorul acestui eveniment care atrage disproporționalitatea prestațiilor să se situeze după încheierea contractului și, pe de altă parte, acest eveniment să nu fie cunoscut de partea contractantă sau, așa cum prevede art. 1.271 alin. 3 lit. b din Noul Cod civil, schimbarea împrejurărilor, precum și întinderea acesteia nu au fost și nici nu puteau fi avute în vedere de către debitor, în mod rezonabil, în momentul încheierii contractului;
- Să se afle în afara controlului părții dezavantajate; dacă partea putea prevedea sau putea înlătura efectele acestui eveniment nu se mai poate invoca impreviziunea;
- Riscul evenimentelor să nu fi fost asumat de partea dezavantajată; asumarea oricăror riscuri este posibilă, în concret, fiind vorba despre o clauză contractuală prin care partea contractantă se obligă ferm și inechivoc să își execute obligațiile, indiferent de schimbările ce ar putea interveni pe parcursul derulării contractului, chiar dacă aceste schimbări ar afecta echilibrul contractual.
Cel de-al doilea element este impreviziunea propriu-zisă, adică dezechilibrul între prestații să se producă într-un mod cu totul neprevăzut, niciuna dintre părți neștiind ce se va întâmpla într-un viitor (prin definiție, îndepărtat) cu valoarea prestațiilor la care părțile s-au obligat. Dacă acest element al neprevăzutului nu există, nu putem vorbi despre aplicarea teoriei impreviziunii, partea aflată într-o situație defavorabilă neputând invoca regula rebus sic stantibus; așadar, într-o astfel de situație, dacă partea nu va executa contractul care a devenit extrem de oneros dintr-un motiv pe care însă l-a prevăzut, se va pune problema nerespectării culpabile a obligațiilor, ceea ce înseamnă cu totul altceva.
De asemenea, nu există situație de impreviziune atunci când executarea obligației a devenit imposibilă din cauza unui eveniment de forță majoră și nu ca urmare a devenirii extrem de oneroase a obligației; într-o astfel de situație vorbim, desigur, despre problema riscului contractual și nu despre situația de impreviziune.
Față de dispozițiile legale și împrejurările invocate de reclamantă pentru încetarea Acordului-cadru, Curtea constată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1271 alin. 3 din Noul Cod civil.
Motivația reclamantei referitoare la creșterea salariului minim brut pe țară garantat în plată nu se justifică în speța de față, întrucât creșterea salariului minim de-a lungul anilor este un fenomen care ține de esența vieții economice, iar părțile contractului, în lipsa unor clauze de indexare sau de revizuire, consimt să-și asume riscurile acestor fluctuații.
Modificarea salariului minim ține de măsurile adoptate de Guvern, în cadrul procesului legislativ și reprezintă o situație previzibilă, atâta timp cât actele normative au avut o anumită frecvență de-a lungul anilor. Această situație putea fi luată în considerare la momentul încheierii contractului, iar reclamanta putea prevedea și înlătura efectele modificării salariului minim.
De altfel, reclamanta și-a asumat riscul unui astfel de eveniment, întrucât prețul unitar al serviciilor a fost stabilit prin anexele 1-5 la acord, iar potrivit art. 4 pct. 4.2 din Acordul-cadru "prețul nu se modifică și nu se va ajusta pe toată durata acordului cadru.";
Curtea constată, contrar reținerilor instanței de fond, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute art. 1271 alin. 3 din Noul Codul civil, pentru a ne afla în prezența unei clauze de impreviziune și ca urmare, reclamanta nu poate solicita încetarea Acordului-cadru de prestare servicii de pază la sediile aparținând promitentului-achizitor cu nr. CRR-DSI nr. 1516 din 29.02.2016.
Pentru aceste considerente, Curtea a constatat că recursul este fondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. 2 și art. 498 alin. 1 N.C.proc.civ. raportat la art. 488 alin. 1 pct. 8 N.C.proc.civ., a admis recursul, a casat sentința și în rejudecarea cauzei, a respins acțiunea formulată ca nefondată.
| ← încetare de drept mandat consilier local. . Jurisprudență | Măsurile asigurătorii sub forma popririi asigurătorii şi... → |
|---|
