Decizie similară: Jud. sect. 3 Bucureşti, sentinţa civilă nr. 5821 din 26 iulie 2004
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, reclamanta SC C.O.S.T. SA a chemat în judecată pe pârâta I.R.G.-A.G.C., solicitând ca, în contradictoriu cu aceasta şi cu terţul poprit SC RAIFFEISEN BANK SA, să se dispună, pe calea ordonanţei preşedinţiale, suspendarea provizorie a executării silite a hotărârii arbitrale nr. 88 din 14 aprilie 2004, pronunţate de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional, până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite, formulate în cadrul contestaţiei la executare înregistrate pe rolul acestei instanţe, fără cheltuieli de judecată.
în motivarea cererii sale, reclamanta a arătat, în esenţă, că în cauză sunt întrunite condiţiile art. 581 C. proc. civ., în sensul că măsura este vremelnică, respectiv până la soluţionarea cererii de suspendare în cadrul contestaţiei la executare, este urgentă, deoarece prin înfiinţarea popririi a fost blocată întreaga activitate a societăţii, iar prin menţinerea ei se poate ajunge la consecinţe dezastruoase, şi producerea prejudiciului este iminentă, pentru aceleaşi motive care justifică urgenţa. în plus, instanţa nu prejudecă fondul, iar aparenţa dreptului este în favoarea sa, pe de o parte, deoarece executarea este efectuată de un executor care nu are competenţă teritorială, iar pe de altă parte, deoarece poprirea a fost înfiinţată fără ca debitoarea să fie informată. în
plus, împotriva titlului executoriu s-a formulat acţiune în anulare, ceea ce face posibil ca hotărârea să fie anulată şi actele de executare să fie desfiinţate. Mai mult, contractul care a stat la baza pronunţării hotărârii este, de asemenea, atacat cu acţiune în anulare. în drept, art. 403 alin. (4), art. 581, art. 373 şi art. 454 C. proc. civ.
în susţinerea cererii sale, reclamanta a depus la dosar adresa de înştiinţare a înfiinţării popririi, cererea de chemare în judecată pentru anularea contractului de prestări servicii nr. 28030 din 10 noiembrie 1995, acţiunea în anularea hotărârii arbitrale nr. 88 din 14 aprilie 2004, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a municipiului Bucureşti, adresa nr. 4840 din 16 iulie 2004, emisă de Raiffeisen Bank.
Judecătoria reţine următoarele:
în fapt, prin hotărârea arbitrală nr. 88 din 14 aprilie 2004, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a municipiului Bucureşti, reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei suma de 697.602 dolari SUA, preţ prestări servicii, şi 26.776 dolari SUA, cheltuieli de arbitraj. Cum debitoarea nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată, creditoarea a solicitat B.E.J. S.N. punerea în executare silită a titlului executoriu, prin înfiinţarea popririi. împotriva acestei hotărâri, reclamanta-debitoare a formulat acţiune în anulare. De asemenea, reclamanta a solicitat în instanţă şi anularea contractului de prestări servicii nr. 28030 din 10 noiembrie 1995, încheiat de părţi. împotriva executării silite, reclamanta a formulat contestaţie la executare, în cadrul căreia a solicitat şi suspendarea executării silite. Această stare de fapt rezultă din înscrisurile depuse de reclamantă la dosar, precum şi din înscrisurile din dosarul nr. 9255/2004 şi dosarul de executare silită nr. 3393/2004, ataşate la prezentul dosar.
în drept, instanţa reţine că, potrivit art. 403 C. proc. civ., până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel. (...) în cazuri urgente, preşedintele instanţei poate dispune suspendarea provizorie a executării pe cale de ordonanţă preşedinţială, pînă la soluţionarea de către instanţă a cererii de suspendare prevăzute de prezentul articol.
Din cererea de chemare în judecată rezultă că reclamanta solicită pe calea ordonanţei preşedinţiale, în baza art. 581 C. proc. civ., raportat la art. 403 alin. (4) C. proc. civ., suspendarea executării silite, deoarece prin înfiinţarea popririi a fost blocată întreaga sa activitate, se creează astfel un prejudiciu iminent, executarea este efectuată de un executor necompetent teritorial, poprirea a fost înfiinţată fără ca debitoarea să fie informată şi împotriva titlului executoriu şi a contractului care a stat la baza pronunţării hotărârii s-a formulat acţiune în anulare. Judecătoria
constată că nici unul dintre aceste argumente nu constituie un motiv temeinic pentru a dispune suspendarea executării silite.
Potrivit art. 581 C. proc. civ., instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Faptul că activitatea societăţii a fost blocată prin înfiinţarea popririi şi i se creează astfel un prejudiciu, situaţie care de altfel îi este imputabilă prin neonorarea obligaţiilor rezultate din titlul executoriu, nu îndeplineşte condiţia cerută de art. 581 C. proc. civ., în sensul ca prejudiciul să fie imposibil de recuperat. Chiar şi în situaţia în care titlul va fi anulat, codul de procedură civilă cuprinde dispoziţii exprese în legătură cu întoarcerea executării.
Potrivit art. 453 C. proc. civ., poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit. în cazul de faţă, terţul poprit are sediul în Bucureşti, sectorul 3, iar executorul îşi are biroul în raza municipiului Bucureşti, astfel că, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 188/2000, este competent să efectueze executarea silită. Susţinerea reclamantei-debitoare, în sensul că sediul terţului poprit s-ar afla în Târgovişte, este eronată. Referitor la înştiinţarea debitorului în legătură cu înfiinţarea popririi, aceasta este o obligaţie a executorului judecătoresc, potrivit art. 454 alin. (1) C. proc. civ. Neînştiinţarea debitorului nu conduce însă la anularea executării silite, ci doar la prorogarea termenului în care debitorul poate să formuleze contestaţie la executare. în fine, atacarea titlului executoriu şi a unui înscris care a stat la baza pronunţării hotărârii arbitrale nu reprezintă un motiv de suspendare, hotărârea arbitrală fiind executorie, potrivit art. 367 şi urm. C. proc. civ.
Faţă de aceste argumente, judecătoria a constatat că cererea este neîntemeiată şi a fost respinsă.
| ← Hotărâre arbitrată. Suspendarea provizorie a executării... | Hotărârea judecătorească irevocabilă. Titlu executoriu → |
|---|
