Executare silită. Actualizarea creanţei de către executorul judecătoresc. Onorariu executor. Onorariu avocat Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 274, art. 3711, art. 399, art. 454 Legea nr. 188/2000, art. 7 lit. d)
1. Obligaţiile stabilite prin hotărârea unei instanţe se aduc la îndeplinire de bunăvoie, în caz contrar, organul de executare putând actualiza valoarea obligaţiei stabilite în bani.
2. Având în vedere că devalorizarea sumei la care a fost obligată contestatoarea îi este imputabilă, în condiţiile în care aceasta nu a executat
integral şi la scandenfă obligaţia stabilită în sarcina sa, creditoarea este îndreptăţită să obţină aplicarea indicelui de inflaţie asupra sumei datorate.
3. Nu se poate reţine că onorariul de executor este necuvenit, chiar dacă actele de executare silită întocmite de către executorul judecătoresc vizează o parte din creanţa datorată, reţinându-se că, în raport de prevederile art. 7 lit. d) din Legea nr. 188/200, executorul are ca atribuţie inclusiv recuperarea pe cale amiabilă a oricărei creanţe.
4. întrucât instanţa a apreciat că onorariul de avocat este nepotrivit de mare faţă de valoarea pricinii şi munca îndeplinită de avocat, în baza art. 274 C. proc. civ., a obligat contestatoarea la plata unei fracţiuni a respectivului onorariu, pe care, astfel, l-a redus.
Jud. sect. 3 Bucureşti, sentinţa civilă nr. 4116 din 20 mai 2004,
nepublicată
Notă: Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti (M. Of. nr. 559 din 10 noiembrie 2000) a fost modificată prin O.U.G. nr. 18/2001 (M. Of. nr. 64 din 6 februarie 2001), O.U.G. nr. 64/2001, aprobată prin Legea nr. 540/2001 (M. Of. nr. 233 din 9 mai 2001), cât şi prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti (M. Of. nr. 64 din 6 februarie 2001).
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 5 ianuarie 2004, contestatoarea SC A.Ţ.A. SA a chemat în judecată pe intimata SC I.H. SA şi terţul poprit B.I.Ţ, solicitând anularea formelor de executare din dosarul de executare nr. 233/2003 al B.E.J. C.S.A., executare silită încuviinţată prin încheierea nr. 3458 din 24 septembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
în motivarea contestaţiei, contestatoarea arată că, prin sentinţa civilă nr. 533 din 16 ianuarie 2003 a Tribunalului Bucureşti, a fost obligată la plata către SC B.C.F. SA a sumei de 632.488.400 lei, cu titlu de indemnizaţie de asigurare, 281.329.675 lei, cu titlu de dobândă legală, şi 5.800.000 lei, cheltuieli de judecată. Mai arată că la data de 19 septembrie 2003 a fost notificată de către intimată, prin executorul judecătoresc C.S.A., că, în urma convenţiei autentificate sub nr. 2329 din 9 iulie 2003 de notarul public N.D., s-au cesionat de către B.C.F. SA, în favoarea intimatei, toate drepturile de creanţă derivând din poliţa de asigurare nr. 6600371 din 24 noiembrie 1998, astfel că drepturile cuvenite acesteia, conform sentinţei civile nr. 533 din 16 ianuarie 2003, urmau a fi achitate intimatei, în calitate de cesionar. Ulterior, prin notificarea nr. 532 din 24 septembrie 2003, emisă de executorul judecătoresc C.S.A., intimata le-a comunicat copia titlului executoriu şi copia convenţiei încheiate cu SC B.C.F. SA. întrucât hotărârea era definitivă şi
irevocabilă, s-a dispus plata către creditoare a sumei de 919.618.075 lei cu
O.P. nr. 8289 din 1 octombrie 2003. La data de 15 decembrie 2003, executorul judecătoresc le-a comunicat luarea măsurii popririi asupra conturilor acesteia, deschise la B.C.R., pentru suma de 75.408.682 lei, reprezentând actualizarea debitului, la care se adaugă 108.800.350 lei, cheltuieli ocazionate de executarea silită. Aşadar, au achitat suma la care au fost obligaţi prin sentinţa civilă, iar onorariul de executor este necuvenit, întrucât hotărârea s-a executat de bunăvoie. Contestaţia este întemeiată, în drept, pe dispoziţiile art. 399 C. proc. civ.
La cerere s-au ataşat următoarele înscrisuri, în copie: notificarea nr. 521 din 19 septembrie 2003 şi dovada de comunicare, convenţia nr. 2329 din 9 septembrie 2003, notificarea nr. 532 din 24 septembrie 2003, adresa din 1 octombrie 2003, referat de plată şi ordinul de plată, adresa cu privire la luarea măsurii popririi.
La data de 16 februarie 2004, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată şi obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată. în motivarea întâmpinării, intimata a arătat că debitoarea a făcut o plată parţială, întrucât de la data pronunţării hotărârii până la executarea silită s-a procedat la actualizarea creditului, operaţiune efectuată de către executorul judecătoresc în baza prevederilor art. 3712 C. proc. civ. Astfel că a rămas de achitat o diferenţă de 75.408.682 lei. De asemenea, a mai arătat că executorul judecătoresc a efectuat actele de executare necesare înainte de plata parţială şi le continuă până la epuizarea datoriei, astfel că onorariul său este cuvenit. în drept, întâmpinarea se întemeiază pe dispoziţiile art. 3711 şi imn. C. proc. civ.
La data de 18 martie 2004, B.E.J. C.S.A. a formulat cerere de intervenţie în interesul intimatei, prin care a solicitat admiterea cererii de intervenţie şi respingerea contestaţiei la executare, ca neîntemeiată. La termenul din 15 aprilie 2004, instanţa a admis în principiu cererea de intervenţie formulată. Contestatoarea a solicitat şi administrat proba cu înscrisuri, iar intimata şi intervenientul au solicitat şi administrat proba cu înscrisuri şi interogatoriu. La dosarul cauzei s-au depus toate actele din dosarul de executare, în copie.
Instanţa a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 5333 din 16 ianuarie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, contestatoarea a fost obligată la plata sumei de 919.618.075 ei, reprezentând indemnizaţie de asigurare actualizată, dobânda legală şi cheltuieli de judecată către SC B.C.F. SA. La data de 9 iulie 2003, prin convenţia nr. 2329, această bancă a cesionat către intimată toate drepturile cuvenite conform sentinţei mai sus menţionate. întrucât debitoarea nu a executat de bunăvoie creanţa sa, intimata s-a adresat intervenientului cu o cerere de executare silită, la data de 30 iulie 2003, achitând cu această ocazie onorariu de executor în sumă de 108.744.350 lei, cu ordin de plată.
Urmare a acestei cereri, B.E.J. a întocmit dosarul de executare nr. 233/2003 şi toate actele de executare necesare (procesul-verbal privind cheltuielile de executare, a actualizat suma datorată, a solicitat instanţei încuviinţarea executării silite prin poprire, a notificat debitorului cesiunea de creanţă etc.). La data de 24 septembrie 2003, instanţa a încuviinţat executarea silită prin poprire a hotărârii judecătoreşti, iar la 1 octombrie 2003, intimata a achitat suma prevăzută în titlul executoriu, fără a achita sumele reprezentând actualizarea creanţei şi onorariul executorului judecătoresc.
Conform art. 3711 C. proc. civ., obligaţiile stabilite prin hotărârea unei instanţe se aduc la îndeplinire de bunăvoie, în caz contrar, obligaţia urmând să se aducă la îndeplinire prin executare silită, iar conform art. 3722 C. proc. civ., organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei stabilite în bani. Aşadar, devalorizarea sumei la care a fost obligată contestatoare îi este imputabilă acesteia, întrucât executarea, chiar parţială, nu s-a făcut de bunăvoie. Mai mult chiar, în cazul în care debitoarea îşi îndeplineşte obligaţia stabilită prin hotărâre judecătorească, dar cu întârziere, creditoarea este îndreptăţită să obţină aplicarea indicelui de inflaţie asupra sumei datorate.
Notificarea nr. 521 din 19 septembrie 2003, la care se referea contestatoarea în cerere, nu are rolul de a stabili valoarea debitului, ci de a-i notifica cesiunea de creanţă ce a avut loc prin încheierea convenţiei nr. 2329 din 9 iulie 2003. întrucât de la data când hotărârea judecătorească era definitivă şi executorie şi până la data plăţii au trecut mai mult de 8 luni, în mod corect, executorul judecătoresc a procedat la actualizarea debitului, în funcţie de rata inflaţiei în perioada ianuarie 2003 - septembrie 2003. în mod corect, poprirea s-a înfiinţat fară somaţie, aplicându-se dispoziţiile art. 454 C. proc. civ., astfel că apărările contestatoarei sunt neîntemeiate şi sub acest aspect.
Conform art. 3711 alin. (3) C. proc. civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit. Instanţa, astfel, nu va reţine nici apărarea contestatoarei în sensul că onorariul de executor este necuvenit, pe de o parte, pentru că executarea, chiar parţială, s-a făcut în urma unor acte de executare silită, întocmite de către biroul de executori judecătoreşti, iar pe de altă parte, în raport de prevederile art. 7 lit. d) din Legea nr. 188/2000, executorul are ca atribuţie chiar şi recuperarea pe cale amiabilă a oricărei creanţe. Mai mult, executarea a continuat pentru diferenţa neachitată.
Faţă de cele menţionate anterior, instanţa a respins contestaţia ca neîntemeiată, iar potrivit art. 49 şi urm. C. proc. civ., a admis cerere de intervenţie în interesul intimatei formulată de B.E.J. C.S.A.
în baza art. 274 C. proc. civ., a obligat contestatoarea la plata sumei de
5.000.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, reducând onorariul de avocat, deoarece este nepotrivit de mare faţă de valoarea pricinii şi munca îndeplinită de avocat.
Comentariu: Avem serioase rezerve faţă de modul de soluţionare a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, întrucât potrivit art. 30 din Legea nr. 51/1995, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2004 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, contractul dintre avocat şi clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de nici un organ al statului, iar în conformitate cu dispoziţiile Statutului profesiei de avocat, onorariul se stabileşte prin negociere.
In consecinţă, apreciem că instanţa nu este îndreptăţită să reducă cuantumul onorariului stabilit de avocat cu clientul său, soluţie adoptată şi de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin decizia nr. 1479 din 15 octombrie 1996.
Totodată, potrivit legii, se instituie o procedură şi o competenţă specială în materia reclamaţiilor şi contestaţiilor privind onorariile şi cheltuielile făcute în interesul clientului, ce se soluţionează de decanul baroului, decizia pronunţată putând fi atacată la consiliul baroului, a cărui soluţie este definitivă.
| ← Hotărârea judecătorească irevocabilă. Titlu executoriu | Contestaţie la executare. Cerere de suspendare a executării... → |
|---|
