Eroare materială. Contestaţie cu privire la titlul executoriu. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 399, art. 2811
Conform art. 399 C. proc. civ., contestaţia la titlu se poate referi numai la înţelesul, întinderea şi aplicarea titlului executoriu şi se poate face dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811 C. proc. civ., ce se referă la posibilitatea de lămurire a dispozitivului hotărârii judecătoreşti în cazul în care sunt necesare precizări cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziţii potrivnice.
Indicarea greşită a datei la care a avut loc şedinţa publică sau a datei la care s-a pronunţat hotărârea judecătorească fiind o eroare materială, poate să fie remediată în urma formulării unei cereri de îndreptare a erorii materiale strecurate în cuprinsul hotărârii judecătoreşti, iar nu pe calea contestaţiei la titlu, nefiind vorba despre lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, aşa cum prevăd spre admisibilitate dispoziţiile art. 399 C. proc. civ.
Jud. sect. 3 Bucureşti, sentinţa civilă nr. 4065 din 19 mai 2004,
nepublicată
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 30 ianuarie 2004, contestatorul C.I. a chemat în judecată pe intimata C.F.T., cu
contestaţie la titlu, reprezentat de sentinţa civilă nr. 11259/2001, şi cu contestaţie la executare, prin care a solicitat anularea actelor de executare şi a executării înseşi ce face obiectul dosarului de executare nr. 312/2003, respectiv a somaţiei din data de 16 ianuarie 2004 şi a somaţiilor emise în dosarul de executare nr. 259/2003.
în motivarea contestaţiei la titlu, contestatorul a arătat că nu corespunde data soluţionării cauzei cu data pronunţării hotărârii, în sensul că ar fi fost vorba de o amânare a pronunţării de 11 luni, însă nu s-a făcut dovada existenţei încheierilor de amânare a pronunţării. în motivarea contestaţiei la executare, contestatorul a arătat că suma pe care a fost obligat să o plătească intimatei este nereală faţă de prejudiciul ce a constat în câteva pete pe plafonul sufrageriei şi un metru pătrat de parchet umflat, aceasta fiind stabilită cu „participarea” unui expert ce se pare că avea anumite interese. A mai arătat contestatorul că nu este vinovat de producerea pagubelor în apartamentul intimatei, ci lucrarea executată de constructor a fost necorespunzătoare şi a determinat pătrunderea apei pluviale în apartamentul său, producându-i prejudicii, şi apoi s-a scurs în apartamentul intimatei. în drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 399, art. 400 şi art. 404 C. proc. civ.
Prin serviciul registratură, intimata a depus, la data de 20 februarie 2004, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată şi nelegală, deoarece pe această cale se realizează apărări pe fondul dreptului, astfel încât contestaţia a fost promovată cu rea-credinţă şi, prin urmare, ar trebui să fie amendat contestatorul.
Prin sentinţa civilă nr. 2507 din 31 martie 2004, a fost respinsă contestaţia la executare cu privire la somaţia emisă la data de 20 octombrie 2003 în dosarul de executare nr. 259/2003 al B.E.J. C.S.A., respectiv în dosarul de executare silită al instanţei, având nr. 3302/2003, ca fiind tardiv formulată şi au fost disjunse capetele de cerere având ca obiect contestaţia la titlu şi contestaţia la executare formulată împotriva somaţiei emise în data de 16 ianuarie 2004 în dosarul de executare nr. 312/2003 al B.E.J. C.S.A., respectiv în dosarul de executare silită al instanţei, având nr. 4482/2003.
Instanţa reţine că, prin sentinţa civilă nr. 11259 din 12 noiembrie 2001, pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, a fost admisă acţiunea formulată de intimata din prezenta cauză, contestatorul fiind obligat la plata sumei de 24.262.856 lei, cu titlu de despăgubiri civile, să efectueze reparaţiile necesare terasei aferente imobilului proprietatea sa şi la plata sumei de
4.503.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. în dispozitivul acestei sentinţe s-a făcut menţiunea că a fost pronunţată în şedinţa publică din data de 12 octombrie 2002.
Conform art. 399 C. proc. civ., contestaţia la titlu se poate referi numai la înţelesul, întinderea şi aplicarea titlului executoriu şi se poate face dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811 C. proc. civ., ce se referă la posibi
litatea de lămurire a dispozitivului hotărârii judecătoreşti în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziţii potrivnice. Se constată că, în cauză, nu sunt aplicabile aceste prevederi, indicarea greşită a datei la care a avut loc şedinţa publică sau a datei la care s-a pronunţat hotărârea judecătorească fiind o eroare materială, ce poate să fie remediată în urma formulării unei cereri de îndreptare a erorii materiale strecurate în cuprinsul hotărârii judecătoreşti, iar nu pe calea contestaţiei la titlu, nefiind vorba despre lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii.
Prin încheierea pronunţată în camera de consiliu la data de 17 noiembrie 2003, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a încuviinţat executarea silită asupra imobilului proprietatea contestatorului, situat în Bucureşti, sector 3, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 11259/2001, pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, decizia civilă nr. 1678/2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, şi de procesul-verbal întocmit de executor la data de 17 noiembrie 2003, până la concurenţa sumei de 30.765.865 lei şi 4.188.500 lei, cheltuieli de executare. în baza acestei încheieri s-a pornit executarea silită, executorul judecătoresc emiţând pe adresa contestatorului somaţia de plată la data de 16 ianuarie 2004.
Contestatorul nu a dovedit existenţa unor motive temeinice care să reprezinte impedimente la executarea silită, iar susţinerile referitoare la condiţiile obiective de executare a lucrărilor, astfel cum au fost menţionate în cuprinsul contestaţiei la executare, vizează însuşi fondul litigiului ce a fost soluţionat în mod irevocabil. Prin urmare, reiterarea acestor motive pe această cale este inutilă, câtă vreme aceste motive au putut fi invocate în căile de atac ce s-au promovat împotriva hotărârii judecătoreşti, care ulterior a fost învestită cu formulă executorie.
Faţă de aceste considerente, instanţa a respins contestaţia la titlu, ca inadmisibilă, şi contestaţia la executare, ca neîntemeiată.
| ← Hotărâre judecătorească. Contestaţie cu privire la titlul... | Imobil. Adjudecare. Proprietate devălmaşă. Contestaţie la... → |
|---|
