Hotărâre judecătorească. Contestaţie cu privire la titlul executoriu. Inadmisibilitate. Ordonanţă a parchetului de blocare a conturilor. Contestaţie la executare propriu-zisă
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 399
1. Din interpretarea per a contrario a art. 399 alin. (3) C. proc. civ. rezultă că, dacă executarea se face în baza unei hotărâri judecătoreşti, nu se pot invoca în cadrul contestaţiei la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, o asemenea contestaţie la titlu urmând să fie respinsă ca inadmisibilă.
2. întrucât contestatoarea a solicitat anularea formelor de executare, ca urmare a aşa-zisei nevalabilităţi a titlului executoriu, ca efect accesoriu al contestaţiei la titlu, având în vedere că instanţa nu poate să analizeze valabilitatea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, contestaţia la executare urmează a fi respinsă, neîncadrându-se în dispoziţiile art. 399 alin. (2) C. proc civ.
3. Blocarea conturilor debitoarei, ca urmare a emiterii unei ordonanţe în cadrul unui proces penal, nu conduce la anularea adresei de înfiinţare a popririi sau a executării silite înseşi şi nici nu împiedică înfiinţarea popririi, ci doar împiedică plata de către terţul poprit către creditor a sumei indisponibile până la finalizarea cercetărilor penale.
Jud. sect. 3 Bucureşti, sentinţa civilă nr. 4095 din 20 mai 2004,
nepublicată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti sub nr. 5010/2004, după declinarea competenţei în favoarea acestei instanţe, dispusă prin sentinţa civilă nr. 1494/2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, contestatoarea SC S.I. SA a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC Q.A.M. SA-F.N.A., pe calea contestaţiei la executare, să se dispună anularea formelor de executare silită efectuate în dosarul de executare silită nr. 1122/2003 al B.E.J. C.M, desfiinţarea sentinţei civile nr. 15738/2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, iar până la soluţionarea contestaţiei, suspendarea executării silite, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea cererii sale, contestatoarea a arătat, în esenţă, că între părţi a existat un litigiu finalizat prin sentinţa civilă nr. 15738 din 13 decembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, şi decizia comercială nr. 1003 din 5 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin care SC S.I. SA a fost obligată să achite SC Q.A.M. SA-F.N.A. suma de 906.298.436 lei, reprezentând comision de administrare şi cheltuieli de judecată. Aceste hotărâri stau la baza executării silite care se contestă prin prezenta cerere.
Arată contestatoarea că executorul judecătoresc nu a respectat prevederile ordonanţei nr. 260/P/2000 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, înfiinţând poprire aspra conturilor SC S.I. SA, deşi acestea erau sechestrate de către organul de urmărire penală în vederea recuperării pagubelor produse de infracţiuni, în cauza totală a investitorilor F.N.I. în baza Codului de procedură penală, art. 167, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin ordonanţa nr. 260/P/2000 a dispus identificarea tuturor conturilor SC S.I. SA-F.N.I. şi poprirea sumei existente în acestea la dispoziţia Inspectoratului General al Poliţiei, Direcţia Cercetări Penale, identificarea şi sechestrarea tuturor valorilor mobiliare şi imobiliare aparţinând SC S.I. SA-F.N.I. Măsurile asigurătorii luate în cursul procesului penal, ce fac obiectul dosarului nr. 18518/2000 al Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, sunt menţinute şi în prezent, iar obiectul rechizitoriului nr. 108/P/2003 în curs de cercetare la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Sentinţa civilă nr. 16738/2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, a avut la bază o expertiză contabilă efectuată de expert contabil T.A., în dosarul nr. 11925/2001, la care SC S.I. SA a făcut obiecţiuni, întrucât prin raportul de expertiză a stabilit valoarea activului mediu net lunar a fondului şi, în consecinţă, nu s-a determinat comisionul de administrare cuvenit SC
S.I. SA, care făcea obiectul cauzei şi, de asemenea, prin obiecţiunile depuse, a precizat că experta nu cunoştea piaţa de capital, a prezentat concluzii total eronate, susţinând faptul că, pentru perioada ianuarie-aprilie 2000, SC S.I. SA nu trebuia să încaseze comision de administrare în sumă de 483.026.900 lei. Totodată, a solicitat instanţei recuzarea expertei, întrucât în timpul
desfăşurării procesului a fost numită expert-parte în dosarul nr. 442/2002 al Curţii de Apel Bucureşti, în care SC Q.A.M. SA-FNA, în calitate de reclamant, a solicitat obligarea SC S.I. SA la plata sumei de 20.315.000.000 lei, acţiune care a fost respinsă de Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 36 din 17 martie 2003.
In prezent, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin ordonanţa nr. 108/P/2003, a dispus efectuarea expertizei financiar-contabile în legătură cu administrarea F.N.A. de către SC S.I. SA. Expertiza avea următoarele obiective: să se arate modul în care a fost executat contractul de administrare din 15 decembrie 1998 dintre F.N.A. şi SC S.I. SA; care a fost numărul şi valoarea reală a unităţii de fond deţinute de F.N.A., comparativ cu cele raportate de conducerea SC S.I. SA şi C.N.V.M. în perioada de referinţă; care este situaţia tranzacţiilor efectuate de F.N.A., prin SC S.I. SA, în perioada de referinţă; care a fost destinaţia reală a sumelor de bani care au intrat în patrimoniul F.N.A. Experţii contabili desemnaţi au întocmit raportul de expertiză contabilă judiciară, raport care stă la baza rechizitoriului nr. 654/P/2003 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ce face în prezent obiectul dosarului penal nr. 5653/2003, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a Il-a penală. Prin raportul de expertiză s-a stabilit modul de executare a contractului de administrare a F.N.A., din care rezultă sumele încasate de SC. S.I. SA, reprezentând comision de administrare, sume ce s-au achitat de F.N.A. A solicitat unui expert contabil actualizarea comisionului de administrare al SC. S.I. SA, în contractul cu F.N.A., având la bază activul net stabilit prin expertiza contabilă judiciară, în dosarul nr. 108/P/2003 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, actualizat în funcţie de rata preţurilor de consum, şi a rezultat că suma datorată este de doar 483.026.983 lei, cu titlu de comision de administrare. Prin urmare, eronat s-a stabilit că această sumă a fost încasată nelegal, fără aceste cheltuieli, fondul neputând să funcţioneze.
în consecinţă, se solicită desfiinţarea sentinţei civile nr. 15738/2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, prin care au fost obligaţi, în mod eronat, la plata comisionului de administrare şi cheltuieli de judecată, în sumă totală de 906.298.436 lei, şi anularea formelor de executare. în susţinerea cererii, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri. S-au depus la dosar următoarele înscrisuri: adresa nr. 1122/2003 emisă de B.E.J.; ordonanţa nr. 260/P/2000 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; extras din ordonanţa nr. 108/P/2003 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; extras din raportul de expertiză contabilă judiciară în dosar nr. 644/P/2003; nota expertului privind actualizarea comisionului de administrare al SC S.I. SA, în contract cu F.N.A. Intimata, legal citată, s-a prezentat în faţa instanţei, însă nu a depus întâmpinare. în concluziile asupra fondului, s-a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
Judecătoria reţine următoarele:
în fapt, prin sentinţa civilă nr. 15738 din 13 decembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, definitivă şi irevocabilă, prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 1003 din 5 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, contestatoarea-debitoare SC S.I. SA a fost obligată la plata sumei totale de 483.052.288 lei către intimata-creditoare SC Q.A.M. SA-F.N.A.
Prin cererea de executare silită înregistrată la B.E.J. D.I. şi C., sub nr. 1122/2003, intimata a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu, prin înfiinţarea propririi asupra conturilor contestatoarei deschise la terţul poprit SC B.C.R. SA. Cererea executorului de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea din 27 octombrie 2003, pronunţată de această instanţă în dosarul de executare silită nr. 3957/2003. Ulterior pronunţării acestei încheieri, executorul judecătoresc a emis adresa de înfiinţare a popririi şi a înştiinţat debitoarea cu privire la măsura luată. Terţul poprit a confirmat că debitoarea are conturi deschise, însă a arătat că acestea sunt blocate în baza ordonanţei nr. 260/P/2000 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Această stare de fapt rezultă din înscrisurile depuse la dosar de către părţi şi din înscrisurile aflate în dosarul de executare silită, ataşat prezentului dosar.
în drept, judecătoria reţine că, potrivit cererii de chemare în judecată, acţiunea de faţă reprezintă atât o contestaţie la titlu, fiind îndreptată împotriva sentinţei civile nr. 15738 din 13 decembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, definitivă şi irevocabilă, cât şi o contestaţie la executare propriu-zisă, prin care se solicită anularea actelor de executare.
a) Asupra contestaţiei la titlu:
Potrivit art. 399 C. proc. civ., dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811 C. proc. civ., se poate face contestaţie în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu (...). în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Aceste dispoziţii legale stabilesc condiţiile admisibilităţii contestaţiei la titlu. Prin interpretarea per a contrario a art. 399 alin. (3) C. proc. civ., rezultă că, dacă executarea se face în baza unei hotărâri judecătoreşti, nu se pot invoca în cadrul contestaţiei la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu. Or, contestatoarea face tocmai apărări de fond împotriva sentinţei civile nr. 15738 din 13 decembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, atunci când solicită anularea acestui titlu în cadrul procesului civil de faţă. Cum legea interzice instanţei de soluţionare a contestaţiei la executare să se pronunţe asupra legalităţii şi temeiniciei unui asemenea titlu, contestaţia la titlu urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.
b) Asupra contestaţiei la executare propriu-zisă:
Potrivit art. 399 alin. (2) C. proc. civ., nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea însăşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal. în cazul de faţă, contestatoarea a solicitat anularea formelor de executare nu ca urmare a nerespectării dispoziţiilor privitoare la executarea silită însăşi sau la efectuarea unor acte de executare în sens contrar legii, ci ca urmare a aşa-zisei nevalabilităţi a titlului executoriu; astfel cum s-a arătat mai sus, instanţa nu poate să analizeze valabilitatea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, astfel că actele de executare sunt pe deplin valabile şi din acest punct de vedere.
Judecătoria subliniază că împrejurarea potrivit căreia conturile debitoarei sunt blocate ca urmare a emiterii unei ordonanţe în cadrul unui proces penal, nu conduce la anularea adresei de înfiinţare a popririi sau a executării silite înseşi şi nici nu împiedică înfiinţarea popririi. Ceea ce împiedică această ordonanţă este doar plata de către terţul poprit către creditor a sumei indisponibile până la finalizarea cercetărilor penale.
Faţă de aceste argumente, judecătoria a respins contestaţia la executare propriu-zisă, ca neîntemeiată.
| ← Decizie similară: Jud. sect 5 Bucureşti, sentinţa civilă nr.... | Eroare materială. Contestaţie cu privire la titlul executoriu.... → |
|---|
