Deschiderea procedurii adopţiei. Interesul superior al copilului
| Comentarii |
|
Interesul superior al minorului este acela de a beneficia de o creştere şi educare în condiţiile unui mediu familial bazat pe afecţiune, sprijin material şi moral, interes care nu poate fi realizat în familia naturală, chiar în lipsa consimţământului părinţilor naturali la adopţie, acesta fiind considerat abuziv prin prisma art. 13 din Legea nr. 273/2004, dat fiind că mama este suferindă de tulburări psihice, atitudinea acesteia punând în pericol integritatea corporală şi viaţa minorei, iar tatăl şi-a declinat faptic responsabilitatea în ceea ce priveşte creşterea minorei, doar declarativ afirmând că doreşte reintegrarea acesteia. Cum părinţii naturali nu se pot îngriji de copil, iar rudele din familiile extinse ale părinţilor nu pot să-şi asume responsabilitatea creşterii şi educării copilului, reiese că singura opţiune este deschiderea procedurii adopţiei.
C.A. Cluj, s. I civ., dec. nr. 7/RA din 22 octombrie 2010
Prin sentinţa civilă nr. 105/10.08.2010, pronunţată de Tribunalul Cluj, s-a admis cererea formulată de petenta D.G.A.S.P.C. Cluj în contradictoriu cu intimaţii S.A., M.V., C.J. Cluj şi, în consecinţă, s-a încuviinţat deschiderea procedurii adopţiei interne privind pe minora S.A., născută la data de 06.05.2008, în municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj, fiica lui S.A. şi M.V., în lipsa acordului părinţilor naturali la deschiderea procedurii. S-a dispus identificarea, în termen de l an, de către D.G.A.S.P.C. a unei persoane sau familii de adopţie corespunzătoare pentru copil. S-a dispus suspendarea exerciţiului drepturilor şi obligaţiilor părinteşti ale părinţilor S.A. şi M.V. S-a dispus exercitarea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti faţă de copil pe durata suspendării de către Consiliul judeţean Cluj.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimatul S.A. Recursul declarat nu este fondat.
Recurentul arată că nu este de acord ca minora S.A. să fie dată spre adopţie la o altă familie; în calitate de tată, ar dori să ia minora acasă, el având condiţii de creştere, fiind posesorul unei case compuse din trei
camere. îşi ia angajamentul să o crească în condiţii normale, să se ocupe
de minoră, fiind de acord cu verificarea la domiciliu în vederea constatării celor de mai sus.
Curtea reţine că recursul nu poate fi admis, deoarece din actele dosarului, inclusiv din referatul de situaţie din data de 13.10.2010, depus în recurs, reiese că recurentul nu are condiţii de creştere şi educare pentru copil, situaţia familială fiind neschimbată faţă de data întocmirii referatului de situaţie de la fondul cauzei; postul de poliţie, medicul curant psihiatru al mamei, precum şi persoanele din comunitate nu recomandă reintegrarea minorei în familie, dat fiind comportamentul agresiv al tatălui, boala psihică a mamei, oscilaţia acesteia între concubin şi tatăl copilului, faptul că nu sunt oameni gospodari, iar locuinţa nu este întreţinută corespunzător. De asemenea, din acelaşi referat de situaţie reiese că nu există certitudinea că mama ia tratamentul prescris de către medicul psihiatru, aceasta afirmând că a uitat medicamentele la stână, ceea ce a însemnat că cel puţin două doze nu au fost luate. Mai apoi, nu şi-au îndeplinit obligaţiile cu privire la locuinţă, pe care şi le asumaseră la ultima întâlnire cu reprezentanţii direcţiei.
Având în vedere că este o certitudine că A. a fost abuzată fizic de către mamă cel puţin de două ori, o dată la vârsta de 2 luni şi apoi la vârsta de 5 luni, şi că, urmare a omisiunii luării tratamentului medicamentos, este oricând posibil un nou episod de abuz fizic, reiese că nu este deloc în interesul copilului ca acesta să fie reintegrat în familia sa naturală, mai ales că tatăl copilului, fiind cioban, este mai mult timp plecat şi nu se poate ocupa efectiv de copil. Trebuie avut în vedere că mama a fost internată la secţia de psihiatrie, pavilionul V, prezentând următorul tablou psihopatologic: halucinaţii auditive, ideaţie delirantă de interpretare, de relaţie, de persecuţie, iritabilitate, heteroagresivitate fizică faţă de fiică şi soţ, aversiune afectivă faţă de fiică şi soţ, impulsivitate şi insomnii mixte, iar diagnosticul din biletul de ieşire al mamei din spital cu nr. (...)/27.10.2008 este „tulburare psihotică acută poliformă cu simptome de schizofrenie”.
Tatăl a recunoscut că el, ca bărbat, nu este capabil să-şi îngrijească copilul sugar, mai ales că lucrează ca îngrijitor de animale şi este plecat toată ziua cu oile. Situaţia de la fond a tatălui nu s-a schimbat în faţa instanţei de recurs, acesta doar a afirmat că doreşte să aibă grijă de copil, dar, având în vedere că acesta are tot ocupaţia de cioban şi că este în continuare plecat, apare ca fiind evident că nu se poate îngriji de copil şi că acesta ar rămâne cu mama, care este sub tratament medicamentos, pe care, uneori, omite să îl ia, ceea ce dă naştere posibilităţii reiterării episoadelor psihotice şi a manifestărilor violente. Cum părinţii naturali
nu se pot îngriji de copil, iar rudele din familiile extinse ale părinţilor nu pot să-şi asume responsabilitatea creşterii şi educării copilului, reiese că singura opţiune este deschiderea procedurii adopţiei. Rezultă că grija şi afecţiunea faţă de minoră a părinţilor naturali au rămas doar la nivel declarativ.
Interesul superior al minorului este acela de a beneficia de o creştere şi educare în condiţiile unui mediu familial bazat pe afecţiune, sprijin material şi moral, interes care nu poate fi realizat în familia naturală, chiar în lipsa consimţământului părinţilor naturali la adopţie, acesta fiind considerat abuziv prin prisma art. 13 din Legea nr. 273/2004, dat fiind că mama este suferindă de tulburări psihice, atitudinea acesteia punând în pericol integritatea corporală şi viaţa minorei, iar tatăl şi-a declinat faptic responsabilitatea în ceea ce priveşte creşterea minorei, doar declarativ afirmând că doreşte reintegrarea acesteia. Minora este instituţionalizată, părinţii nefiind în contact cu aceasta şi manifestându-şi interesul, din acest punct de vedere, doar la nivel declarativ.
Cum în speţa de faţă a reieşit că nu este posibilă şi nici recomandabilă, pentru chiar existenţa şi integritatea fizică a copilului, reintegrarea acestuia în familie, având în vedere şi interesul superior al minorului, instanţa de fond a apreciat în mod corect că în speţă se impune deschiderea procedurii adopţiei interne.
Notă. Deşi hotărârea este pronunţată anterior intrării în vigoare a noului cod civil şi anterior modificărilor aduse Legii nr. 273/2004 prin Legea nr. 71/2011, Legea nr. 233/2011 şi Legea nr. 76/2012, considerentele instanţei se menţin după intrarea în vigoare a noului Cod civil, respectiv a Legii nr. 273/2004, republicată în M. Of. nr. 259 din 19 aprilie 2012, în forma actuală.
Jurisprudenţă C.E.D.O. 1. Importanţa de a prevala interesele copilului faţă de cele ale părinţilor este sporită în cazul unei relaţii care are la bază adopţia, deoarece adopţia înseamnă „găsirea unei familii pentru un copil, iar nu a unui copil pentru o familie” (C.E.D.O., Frette c. Franţei, 26 februarie 2002)
| ← Deschiderea procedurii adopţiei. Imposibilitatea redării... | Suplinirea consimţământului părintelui la adopţie → |
|---|
