Nulitate adopţie. Caracterul fictiv al adopţiei. Legea aplicabilă
| Comentarii |
|
1. Potrivit art. 49 al Legii nr. 71/2011, adopţiile încuviinţate înainte de intrarea în vigoare a Codului civil rămân supuse, în ceea ce priveşte validitatea lor, legii în vigoare la data când au fost încuviinţate. Actele juridice nule sunt supuse dispoziţiilor legii vechi, cauzele de nulitate fiind cele de la data încheierii adopţiei.
2. Martorii au relevat că adopţia a fost prilejuită de nevoia adoptatului de a dobândi un alt nume, identitate care să-i permită să se deplaseze în străinătate, în Germania, de unde anterior a fost expulzat, el fiind crescut exclusiv de către părinţii fireşti. în condiţiile expuse se poate concluziona că adopţia a fost una fictivă, neurmă-rindu-se în realitate scopul legitim pentru care a fost instituită instituţia adopţiei majorului, adică aceea de a legaliza raporturile de fapt statornicite între părţi în timpul minorităţii unei persoane, aparenţa transformându-se într-o veritabilă stare de drept, prin fixarea unor legături de rudenie.
Trib. Bistriţa-Năsăud, s. I civ., sent. nr. 60/CC din 14 iunie 2012,
nepublicată
Prin acţiunea formulată de reclamantul T.I. în contradictoriu cu pârâta T.E., s-a solicitat să se constate nulitatea adopţiei cu efecte depline a reclamantului de către pârâtă, dispusă prin sentinţa civilă nr. 3696/1996, să se dispună revenirea reclamantului la numele avut anterior încuviinţării adopţiei, acela de G., precum şi efectuarea menţiunilor corespunzătoare în actele de stare civilă.
Examinând lucrările dosarului, precum şi cele din dosarul nr. 3696/1996 acvirat, tribunalul apreciază că cererea introductivă este întemeiată. Prin sentinţacivilănr. 854/18.12.1996,pronunţată deTribunalul Bistriţa-Năsăud, definitivă şi irevocabilă prin neexercitarea căilor de atac, s-a admis cererea formulată de T.E. şi s-a încuviinţat adopţia cu toate efectele unei filiaţiuni fireşti a numitului G.I., născut la 22.09.1970, în localitatea M.I., de către adoptatoarea T.E., născută U., la data de 20.08.1948, în Bistriţa, adoptatul având acelaşi domiciliu cu cel al adoptatoarei. S-a mai dispus ca pe viitor adoptatul să poarte numele adoptatoarei, acela de T., precum şi efectuarea
menţiunilor corespunzătoare în actele de stare civilă. In considerente, s-a menţionat că, în susţinerea cererii, au fost depuse la dosar cazierele judiciare, adeverinţe medicale, certificatele de naştere ale adoptatoarei şi
adoptatului, declaraţii autentice ale celor două părţi şi s-a solicitat audierea de martori. Analizând actele şi lucrările dosarului ce au fost menţionate, precum şi declaraţiile martorilor, tribunalul a reţinut că reclamanta T.E. l-a crescut şi întreţinut pe pârât în gospodăria sa, de la vârsta de circa 10 ani, stabilindu-se între cei doi relaţiile specifice dintre părinţi şi copii. Martorii au mai relatat faptul că pârâtul face parte dintr-o familie numeroasă, având 12 fraţi şi, în aceste condiţii, reclamanta l-a luat la ea încă din perioada minorităţii, având condiţii pentru a-i asigura întreţinerea corespunzătoare. Având în vedere că la dosar au fost depuse toate actele prevăzute de art. 4 şi urm. din Legea nr. 11/1991, că s-a făcut dovada întreţinerii pârâtului de către reclamantă încă din perioada minorităţii până în prezent şi că în cauză există diferenţa de vârstă peste 18 ani prevăzută de art. 68 C. fam., s-a admis acţiunea ca fiind întemeiată, aşa cum a fost formulată în scris, potrivit dispoziţiilor art. 67 şi urm. C. fam. raportat la art. 4 şi urm. din Legea nr. 11/1990, republicată.
In cercetarea judecătorească a dosarului prezent s-a încuviinţat şi s-a administrat proba cu martori. Aceste persoane l-au cunoscut pe reclamant fie în perioada copilăriei, fie ulterior, când cel din urmă a devenit major, aflându-se împreună în străinătate. Depoziţiile lor sunt în deplină concordanţă cu starea de fapt a acţiunii introductive, respectiv cu faptul că reclamantul a fost crescut exclusiv de către părinţii fireşti, în localitatea P.I., judeţul Bistriţa-Năsăud, că până la ajungerea la majorat nu a existat vreo perioadă în care să se fi aflat în grija şi întreţinerea altei persoane, din altă localitate, respectiv a pârâtei, pe care nici nu o cunosc, şi a avut începând cu anul 1986 şi are şi în prezent domiciliul în localitatea Sighetu-Marmaţiei, judeţul Maramureş, aspect atestat de înscrisurile de la dosar. Lipsa oricărui aport al pârâtei la educarea reclamantului şi, implicit, asumarea acestei responsabilităţi doar de către părinţii fireşti sunt ilustrate şi de adeverinţele de şcolarizare emise pe numele secundului de către Şcoala din P.I., judeţul Bistriţa-Năsăud, Colegiul Naţional L.R. Bistriţa, judeţul Bistriţa-Năsăud, Colegiul Economic D.P.M. Alba-Iulia, judeţul Alba.
Este important de reţinut că martorii, şi după adopţie, îl cunoşteau pe reclamant tot sub numele de G. Martorii au mai relevat că adopţia în discuţie a fost prilejuită de nevoia reclamantului de a dobândi un alt nume, identitate care să-i permită să se deplaseze în străinătate, în Germania, de unde anterior a fost expulzat. Sinceritatea martorilor şi adevărul spuselor lor sunt sprijinite prin altă categorie de probe, respectiv refuzul acordării vizei pentru şedere în Republica Federală Germania şi avertismentul de expulzare, din aceeaşi ţară, din datele de 2.02.1996
şi, respectiv, 18.04.1995, care se corelează cu momentul în care s-a întreprins demersul judiciar din dosarul nr. 3696/1996. Trebuie amintit şi elementul de fapt potrivit căruia martorii audiaţi în dosarul nr. (...)/1996 nu au putut fi ascultaţi din motive obiective, negăsindu-se în ţară.
In condiţiile expuse se poate concluziona cu certitudine că adopţia a fost una fictivă, neurmărindu-se în realitate scopul legitim pentru care a fost instituită instituţia adopţiei majorului, adică aceea de a legaliza raporturile de fapt statornicite între părţi în timpul minorităţii unei persoane, aparenţa transformându-se într-o veritabilă stare de drept, prin fixarea unor legături de rudenie, cu toate efectele ce decurg de aici.
Actele juridice nule sunt supuse dispoziţiilor legii vechi, cauzele de
nulitate fiind cele de la data încheierii adopţiei. In speţă, adopţia s-a încuviinţat sub prevederile Legii nr. 11/1990, republicată în 24.07.1995. însă, legea nu conţine norme cu referire la ineficacitatea analizată, pre-zentându-se identic şi situaţia Codului familiei. Prin urmare, îşi găsesc incidenţa nulităţile de drept comun şi în conformitate cu ele se stabileşte că o adopţie fictivă, dispusă cu nesocotirea cerinţelor legale de valabilitate ale art. 67 alin. (1) C. fam., este nulă de drept întrucât încalcă ordinea generală a societăţii. Nu în ultimul rând, se are în vedere art. 49 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului Cod civil, care dispune că adopţiile încuviinţate înainte de intrarea în vigoare a Codului civil rămân supuse, în ceea ce priveşte validitatea lor, legii în vigoare la data când au fost încuviinţate.
Ca urmare a constatării nulităţii, s-a dispus repunerea în situaţia anterioară, reclamantul va reveni la numele anterior adopţiei şi se vor face menţiunile cuvenite în registrele de stare civilă.
Notă. Potrivit art. 479 alin. (1) NCC, adopţia poate fi anulată la cererea oricărei persoane chemate să consimtă la încheierea ei şi al cărei consimţământ a fost viciat prin eroare asupra identităţii adoptatului, doi sau violentă.
Nulitatea absolută a adopţiei intervine, conform art. 480 NCC, în următoarele situaţii: a) dacă s-a încheiat în alte scopuri decât cel al ocrotirii interesului superior al copilului (adică este fictivă1'1); bunăoară, atunci când consimţământul s-a dat în considerarea promisiunii sau obţinerii unor foloase; se are în vedere adopţia persoanei minore, şi nu a persoanei cu deplină capacitate de exerciţiu; b) dacă s-a încheiat cu încălcarea oricăror condiţii de fond sau de formă prevăzute de lege, exceptând cazul în care legea prevede expres sancţiunea nulităţii relative.
1,1 A. Bacaci, C. Hageanu, V. Dumitrache, Dreptul familiei, ed. a IV-a, Ed. AII Bcck, Bucureşti, 2005, p. 218-220.
Doctrina a reţinut drept cazuri de nulitate absolută următoarele situaţii: a) adopţia unei persoane majore fără ca aceasta să fi fost crescută în timpul minorităţii de către adoptator; b) adopţia încheiată fără ca diferenţa de vârstă dintre adoptat şi adoptator să fie de minim 18 ani; c) adopţia între fraţi, între soţi, adopţia a doi soţi de aceeaşi persoană; d) adopţia fictivă.
Prin derogare de la dispoziţiile art. 479 NCC şi art. 480 NCC, art. 481 NCC reglementează posibilitatea menţinerii adopţiei nule sau anulabi-le. Astfel, poate fi menţinută adopţia anulabilă în cazul în care instanţa constată că menţinerea adopţiei este în interesul celui adoptat, care va fi ascultat întotdeauna, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Totodată, în cazul în care adopţia s-a încheiat în alte scopuri decât cel al ocrotirii interesului minorului ori cu încălcarea cerinţelor de fond şi/sau de formă, instanţa va putea respinge cererea privind nulitatea adopţiei, dacă va constata că menţinerea adopţiei este în interesul celui adoptat, care va fi ascultat întotdeauna, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Ca atare, interesul superior al copilului primează faţă de acele împrejurări care ar justifica anularea/ constatarea nulităţii adopţiei. întrucât nu se face vreo distincţie, menţinerea adopţiei nule sau anulabile justificată de interesul celui adoptat poate privi atât adoptatul minor la data soluţionării acţiunii în nulitate sau anulare, cât şi copilul major.
| ← Plasament. Revocarea măsurii. Interesul superior al copilului | Revocarea încredinţării în vederea adopţiei. Interesul minorului → |
|---|
