Tăgada paternităţii. Recunoaşterea mamei
| Comentarii |
|
înainte de desfacerea căsătoriei, părţile au fost separate în fapt, iar reclamanta a intrat într-o relaţie cu alt bărbat, care, fiind prezent în instantă, a recunoscut că este tatăl minorului în cauză.
Jud. Bistriţa, s. civ., sent. nr. 9591 din 4 octombrie 2012
Prin cererea înregistrată, reclamanta A.O.E. a solicitat să se constate că este cu neputinţă ca pârâtul M.A. să fie tatăl minorului M.F.L.R., născut la data de 11.01.2012; să se dispună radierea numelui şi a prenumelui pârâtului din certificatul de naştere al minorului M.F.I.R. la rubrica „tatăl”.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că reclamanta a fost căsătorită cu pârâtul. In perioada căsătoriei dintre cei doi, s-a născut minorul M.F.I.R. la data de 11.01.2012. înainte de desfacerea căsătoriei, părţile au fost separate în fapt, iar reclamanta a intrat într-o relaţie cu alt bărbat, respectiv numitul C.F., cu care are împreună pe minorul M.F.I.R., ce figurează în actele de stare civilă ca fiind fiul lui M.O. şi M.A.
Prin art. 230 lit. m) din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 - Noul Cod Civil, a fost abrogată Legea nr. 4/1947 privind Codul familiei începând cu data de 1.10.2011. Art. 47 din acelaşi act normativ prevede că stabilirea filiaţiei sau orice altă acţiune privitoare la filiaţie este supusă dispoziţiilor noului cod civil şi produce efectele prevăzute de acesta numai în cazul copiilor născuţi după intrarea lui în vigoare. Potrivit art. 220 din Legea nr. 71/2011, Legea nr. 287/2009 privind Codul civil a intrat în vigoare la data de 1.10.2011. Minorul este născut după intrarea în vigoare a noului Cod civil, astfel încât acţiunea privind filiaţia acestuia este cârmuită de prevederile Codului civil.
Astfel, conform art. 414 alin. (1) NCC, „copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei”. Prin acest articol a fost instituită prezumţia legală de paternitate, prezumţie ce poate fi însă răs
turnată, dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului, prin acţiunea în tăgăduirea paternităţii, acţiune care trebuie să fie exercitată în condiţiile legii. Având în vedere cele expuse mai sus, coroborat cu poziţia părţilor, se constată că acţiunea civilă formulată de reclamantă este întemeiată, urmând să fie admisă ca atare. Astfel, în temeiul art. 431 NCC, se va constata că este cu neputinţă ca pârâtul să fie tatăl minorului. Ca urmare, se va dispune efectuarea cuvenitelor menţiuni în sensul radierii numelui şi prenumelui pârâtului din actul de naştere al minorului, de la rubrica „tatăl” din registrul stării civile al Primăriei municipiului B. Numitul C.F., fiind prezent în instanţă, a recunoscut că este tatăl minorului în cauză.
Ţinând seama de aceste considerente şi având în vedere interesul superior al minorului, în sensul ca acesta să aibă stabilită filiaţia faţă de tatăl lui firesc, în baza art. 425 NCC, raportat la art. 431 şi urm., instanţa a admis acţiunea, a constatat că este cu neputinţă ca pârâtul să fie tatăl minorului, a dispus ca minorul să poarte numele de C., a dispus efectuarea cuvenitelor menţiuni în registrele stării civile de la Primăria municipiului B.
Notă. Prezumţia de paternitate nu poate fi înlăturată numai în baza mărturisirii mamei, a recunoaşterii că soţul său nu este tatăl copilului, că, în perioada concepţiei copilului, aceasta a întreţinut relaţii sexuale cu alt bărbat. Luând act de mărturisirea mamei, instanţa are obligaţia de a continua probaţiunea, dispunând chiar din oficiu administrarea altor probe, chiar ştiinţifice. A se vedea, în acest sens, E. Florian, Dreptul familiei, ed. a 3-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2010, p. 320.
Din cuprinsul hotărârii nu rezultă că instanţa ar fi administrat probe pentru a stabili imposibilitatea pârâtului de a fi tată al minorului, pentru a stabili că, în perioada separaţiei în fapt şi în timpul legal al concepţiei copilului, soţii au convieţuit sau nu. Pe de altă parte, în condiţiile în care judecata acţiunii nu s-a realizat în contradictoriu cu numitul C.F., care nu a fost atras în proces, nu s-a solicitat de reclamantă stabilirea paternităţii copilului, ca efect al admiterii acţiunii, se modifică starea civilă a copilului, care este considerat copil din afara căsătoriei, retroactiv, de la data naşterii sale, respectiv de la data concepţiei, în ceea ce priveşte drepturile sale. Acţiunea în tăgada paternităţii nefiind dublată de o acţiune în stabilirea paternităţii în favoarea numitului C.F., care trebuia chemat în judecată, instanţa nu putea dispune ca minorul să poarte numele persoanei care, audiată fiind în calitate de martor, a recunoscut că ar fi tatăl copilului. Dimpotrivă, conform art. 450 NCC, copilul ia numele pe care mama l-a avut în momentul naşterii sale, cât timp nu s-a stabilit filiaţia sa faţă de tată.
în mod corect, reţinându-se că minorul s-a născut după data intrării în vigoare a noului Cod civil, au fost aplicate prevederile acestui act normativ.
| ← Suplinirea consimţământului părintelui la adopţie | Tăgada paternităţii. Copil născut după intrarea în vigoare... → |
|---|
