: desfacere căsătorie. stabilire locuinţă minor. exercitare autorităţii părinteşti. stabilire obligaţie întreţinere
| Comentarii |
|
Judecătoria ORŞOVA Sentinţă civilă nr. 64 din data de 26.11.2015
Prin cererea adresata Judecatoriei Orsova și înregistrata sub nr. X la data de 07.05.2015, reclamanta G.C. a chemat în judecată pe pârâtul G.M. pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată la data de 08.03.1999 în localitatea Băile Herculane din vina exclusivă a pârâtului; stabilirea domiciliului minorului G.C.F. născut la data de 16.07.2004 la reclamantă; revenirea sa la numele purtat anterior căsătoriei - S.; obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului.
În motivarea acțiunii a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 08.03.1999 în fața ofițerului de Stare Civilă a localității Băile Herculane, căsătorie din care a rezultat minorul G.C.F. născut la data de 16.07.2004.Precizează faptul că încă de la început relațiile de căsătorie au fost tensionate pe fondul consumului de alcool în mod excesiv al pârâtului, însă a încercat să continue relațiile de căsătorie datorită copilului pe care trebuia să-1 crească împreună. Mai arată că la sfârșitul lunii decembrie anul 2014, pârâtul a plecat la muncă în străinătate ( Germania ), luându-l și pe fiul lor cu acordul său în condițiile în care urma să plece și ea la începutul lunii ianuarie 2015. In aceste condiții a solicitat angajatorului său, Spitalul X, să-i aprobe 90 de zile fără plată și întrucât aceasta i-a fost aprobată, a plecat și ea în Germania. Ajungând acolo arată că a realizat faptul că pârâtul avea o relație extraconjugală cu o femeie tot de naționalitate română, iar în momentul în care a încercat să discute cu acesta, a fost insultată și dată afară din acea locuință.
Reclamanta precizează că a fost nevoită să se întoarcă în România, unde și-a reluat serviciul de infirmieră în cadrul S.M.O. și întrucât de atunci și până în prezent pârâtul i-a adresat doar vorbe jignitoare în momentele în care încerca să discute cu acesta despre fiul lor, a decis să promoveze prezenta acțiune. Aceasta a arătat faptul că femeia care se află într-o relație cu soțul său mai are din alte căsnicii încă trei copii, considerând astfel că aceasta nu-i va acorda suficientă atenție copilului său și în aceste condiții solicită stabilirea domiciliului minorului la reclamantă. Mai mult decât atât, arată că dispune de condiții materiale și morale în vederea creșterii și educării minorului, iar în condițiile în care fiul său are un început de diabet, având nevoie de îngrijire permanentă și medicație specială, fiind cadru medical, ea poate să i le asigure.
Având în vedere faptul că de aproximativ cinci luni nu mai poate comunica cu pârâtul în condițiile în care acesta o jignește constant, consideră că relațiile de căsătorie sunt grav și iremediabil vătămate, motiv pentru care solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 373 alineatul 3, litera B, art. 379, art. 400, art. 529 Cod Civil.
Cererea a fost legal timbrată cu 100 lei taxă de timbru.
În dovedire reclamanta a depus copie scrisoare de recomandare, dispoziția nr.129, CI părți, scrisoare medicală,cerere, certificat naștere minor, certificat căsătorie.
Pârâtul a depus la data de 09.06.2015 prin serviciul registratura întâmpinare, prin care a arătat că este de acord doar cu admiterea în parte a acțiunii, în sensul pronunțării unei hotărâri judecătorești prin care sa se dispună desfacerea căsătoriei, căsătorie încheiata la data de 8 martie 1999 si înregistrata in registrul Oficiului Stării Civile al loc. Băile Herculane, jud. Caras-Severin sub nr. 7/08.03.1999, dar din culpa ambilor soți, precum si revenirea reclamantei la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de "S". A arătat ca nu este de acord cu stabilirea locuinței minorului G.C.F. la domiciliul reclamantei si cu obligarea sa la plata pensiei de întreținere în favoarea acestuia pana la majorat sau la intervenirea unei alte cauze legale de stingere a obligației.
În motivare a arătat ca este de acord cu desfacerea căsătoriei, dar nu din vina exclusiva a sa, ci din culpa comuna a soților, precum și cu revenirea reclamantei la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de "Sîrbu", nefiind însă de acord cu stabilirea domiciliului minorului G.C.F la reclamanta si nici cu obligarea sa la plata pensiei de întreținere in favoarea minorului.La începutul anului 2014, el și reclamanta, de comun acord, au hotărât sa se stabilească în Germania, situație în care, în cursul lunii februarie 2014 (și nu în luna decembrie 2014 - așa cum arată reclamanta în cererea de chemare in judecată), el a plecat la munca în aceasta țară, urmând ca, după găsirea unui loc de munca stabil, să meargă si reclamanta împreuna cu fiul lor.
În cursul lunii august 2014, pentru a putea fi înscris în timp util la o unitate școlara de pe raza localității unde are reședința, l-a luat și pe minorul G.C.F. in Germania, urmând ca, după clarificarea tuturor problemelor legate de locul de munca din România, adică după aproximativ o luna sau doua, sa meargă și reclamanta. Acest lucru s-a întâmplat în luna decembrie 2014, dar, cu toate că a făcut toate demersurile in vederea integrării în mod corespunzător a acesteia (stabilirea unei reședințe, înscrierea la cursuri de limbă si de calificare etc), la sfârșitul lunii ianuarie 2015, reclamanta a decis sa se întoarcă în țară, fără însă a-și motiva in mod concret aceasta alegere. Ulterior, arată că a aflat ca aceasta ar avea o relație extraconjugală în România, acesta fiind si unul din motivele acestui comportament. Pârâtul menționează că susținerile reclamantei din cererea de chemare în judecată referitoare la relațiile dintre noi și la faptul că, in acel moment, ar fi avut o relație extraconjugala, nu sunt adevărate, dimpotrivă, relațiile dintre ei, arată că au fost întotdeauna relații normale de cuplu si familie, el neconsumând alcool în mod excesiv, nefiind niciodată violent verbal sau fizic si neavând nici o relație extraconjugala. Pe de alta parte, arată că în prezent minorul G.C.F. urmează cursurile Grund- und Werk-realschule din loc. Achern, fiind înscris la aceasta unitate de învățământ in anul școlar 2014-2015, s-a integrat foarte bine atât in colectivul de acolo, cât și in cercul de prieteni si anturajul pe care le frecventa, nedorind sa se întoarcă in România.
De asemenea, pârâtul precizează că minorul beneficiază de toate facilitățile acordate de statul german copiilor, fiind înscris inclusiv în sistemul asigurărilor de sănătate din aceasta tara. Din luna ianuarie și până în prezent, reclamanta a luat foarte rar legătura cu minorul, fără a-i trimite vreun ban sau bun destinat creșterii si educării lui, deși ea este și cea care încasează încă alocația cuvenita acestuia.
La aceiași dată de 09.06.2015, pârâtul a depus și cerere reconvențională solicitând stabilirea locuinței minorului G.C.F., născut la data de 16 iulie 2004 si rezultat din căsătoria lor, la domiciliul reclamantului reconvențional, în Germania, 77855 Achern, Oberachern, Oberacherner Strasse 8; obligarea reclamantei - pârâte reconvențional G.C. la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului până la majoratul acestuia sau la intervenirea unei alte cauze legale de stingere a obligației; exercitarea de către ambii părinți, a autorității părintești în ceea ce îl privește pe minor.
Cererea reconvențională a fost legal timbrată cu 20 lei.
În dovedire a depus înscrisuri în limba germană.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat la termenul din 08.10.2015 pentru reclamantă proba cu înscrisuri și proba testimonială, pentru pârât proba cu înscrisuri, proba testimonială, interogatoriul reclamantului și efectuarea raportului de anchetă psihosocială.
În camera de consiliu din 22.10.2015 a fost audiat minorul în camera de consiliu (fila 64).
În cauză a fost efectuat și depus raportul de anchetă psihosocială (fila 68), s-a luat interogatoriu reclamantei (filele 72,73, și au fost audiați martorii O.L. (fila 74) și E.P.I. (fila 82).
Analizând actele și lucrarile dosarului, instanta reține urmatoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 08.03.1999 în localitatea Băile Herculane, din căsătoria acestora rezultând minorul G.C.F., născut la data de 16.07.2004.
Potrivit art. 373 lit. b din Codul civil divorțul poate avea loc atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
Potrivit declarației O.L. (fila 74), vecin cu părțile în perioada în care aceștia locuiau împreună, pârâtul obișnuia să consume băuturi alcoolice și pe acest fond își schimba comportamentul devenind recalcitrant și provocând scandaluri în apartamentul său. Uneori era necesară intervenția organelor de poliție pentru a aplana conflictele ivite din această cauză.
Conform depoziției martorului, reclamanta era o soție bună care își vedea de treaba ei, în sensul că mergea la serviciu și se ocupa de gospodărie.
Minorul a locuit o perioadă în Germania cu pârâtul, în prezent locuind cu reclamanta care se ocupă în mod corespunzător de creșterea acestuia. Când s-a întors din Germania minorul a susținut că dorește să revină în această țară întrucât tatăl său nu îl forța să meargă la școală. Minorul i-a relatat martorului că este legat afectiv de tatăl său, dar că nu dorește să se întoarcă în Germania întrucât acesta s-a recăsătorit și pentru că se simte bine cu mama sa
Martorul E.P.I. (fila 82) a relatat că în urmă cu doi ani pârâtul a plecat în Germania la muncă și în timp relațiile de căsătoriei dintre părți au început să se deterioreze.
Cu acordul reclamantei, pârâtul a luat minorul în Germania unde l-a înscris la școală.
În acest timp reclamanta a început să-i trimită pârâtului mesaje prin care îi comunica că vrea să se despartă de acesta, motiv pentru care pârâtul nu i-a mai trimis bani.
Ulterior reclamanta a luat minorul în România, unde se află și în prezent. Martorul susține că minorul se plânge de faptul că mama sa îl terorizează, ținându-l închis în casă fără să-l lase afară la joacă.
Potrivit susținerilor martorului, în timp ce părțile locuiau împreună, pârâtul era cel care se ocupa de gospodărie în principal, iar reclamanta stătea mai mult la calculator. Deși reclamanta a fost în Germania cu intenția de a rămâne acolo aceasta nu s-a adaptat, motiv pentru care s-a întors în țară.
Conform depoziției martorului locuința pârâtului din străinătate este decentă, bine utilată, iar minorul ar avea condiții corespunzătoare de trai. În timpul cât a stat cu tatăl său acesta s-a ocupat de minor, iar minorul părea fericit în Germania.
Instituția căsătoriei presupune uniunea liber consimțită dintre un bărbat și o femeia, raporturile de căsătorie născând drepturi și obligații pentru soți.
Instanța constată că părțile sunt despărțite în fapt de o perioadă îndelungată de timp și nici una dintre ele nu a încercat reluarea relațiilor de căsătorie.
Având în vedere că nici una dintre părți nu a depus eforturi pentru a relua conviețuirea, în raport de probele administrate în cauză, instanța apreciază că relațiile de căsătorie dintre părți sunt grav vătămate, astfel încât acestea nu mai pot continua, vătămarea acestor relații producându-se din vina părților, motiv pentru care va dispune desfacerea căsătoriei din culpa ambelor părți.
În ceea ce îl privește pe minorul G.C.F., născut la data de 16.07.2004, de concluziile raportului de anchetă psihosocială din care reiese că relația mamă-fiu este bazată pe afecțiune și atașament, mama ocupându-se în mod corespunzător de creșterea și îngrijirea copilului, fiind preocupată să-i asigure condiții pentru o bună dezvoltare, de faptul că minorul frecventează cursurile Școlii Gimnaziale "P.D."; din X între cei doi stabilindu-se o puternică legătură afectivă, precum și opțiunea acestuia manifestată cu prilejul audierii sale în camera de consiliu din care reiese că acesta dorește să rămână cu reclamanta, în raport de faptul că deși pârâtul a depus stăruințe reușind să-i asigure fiului său un trai corespunzător, reținând că deși minorul s-a adaptat parțial în Germania acesta este mai atașat de mama sa, iar sentimentul de liniște și securitate este mai puternic alături de aceasta, instanța apreciază că este în interesul minorului să îi fie stabilit domiciliul la reclamantă, respectiv în imobilul situat în X, care dispune de condiții optime care să îi asigure acesteia toate cele necesare educației si pregătirii ei profesionale, măsura fiind în concordanța cu dispozițiile art. 2, 31, 32 din Legea nr.272/2004 privind promovarea intereselor minorilor.
Conform art. 396 din Codul Civil instanța de tutelă hotărăște odată cu pronunțarea divorțului, asupra raporturilor dintre părinții divorțați și copii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și dacă este cazul de învoiala părinților, pe care îi ascultă.
Potrivit art. 397 Cod civil, după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel.
Având în vedere că atât mama cât și tatăl minorului au participat la creșterea și educarea acestuia, ținând cont și de părerea minorului exprimată cu privire la acest aspect cu ocazia audierii sale, dar și de concluziile raportului de anchetă psihosocială, instanța va stabili ca autoritatea părintească cu privire la minorul G.C.F., născut la data de 16 .07.2004, să fie exercitată de către ambele părți.
Cât privește pensia de întreținere se reține că potrivit art. 516 alin.1 din Codul civil obligația de întreținere există între soț si soție, rudele în linie dreaptă, între frați și surori, precum și între celelalte persoane anume prevăzute de lege, iar potrivit art. 524 Codul civil are drept la întreținere numai acela care se află în nevoie, neputându-se întreține din muncă sau din veniturile sale.
Prin dispoziția arătată legiuitorul arată nu numai categoriile de persoane ce sunt obligate la întreținere și pe cele ce au dreptul la această întreținere dar și acele condiții ce trebuie îndeplinite de cel ce are dreptul la întreținere. Astfel pentru a putea primi întreținere trebuie ca persoana ce o solicită să se afle în nevoie, neavând putința unui câștig, datorită incapacității de a munci.
În ceea ce îl privește pe copilul minor, în conformitate cu dispozițiilor art. 525 alin.1 Cod civil, minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.
Prin urmare, având în vedere cele arătate și apreciind că părinții au obligația de a suporta cheltuielile legate de educarea, învățătura și pregătirea profesională a copiilor dat fiind faptul că minorului i-a fost stabilit domiciliul la reclamanta precum și faptul că nu prestează alte activități care să îi permită să se întrețină singur, frecventând cursurile școlare, instanța îl va obliga pe pârât la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului.
În ceea ce privește nivelul pe care îl va avea aceasta pensie de întreținere, instanța, având în vedere dispozițiile art. 529 alin. 1 cod civil potrivit cărora întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti și a alin. 2 potrivit cărora când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul sau lunar net pentru un copil, constatând ca pârâtul nu mai are în întreținere un alt minor și raportat la faptul că acesta nu realizează în prezent venituri, așa cum a declarat în fața instanței, neexistând nici un mijloc de probă care să dovedească contrariul, instanța va obliga pe pârât la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului în cuantum de 190 lei, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv din 07.05.2015, până la majoratul acestuia sau la intervenirea unei cauze legale de modificare sau de stingere a acestei obligații.
Întrucât nu a intervenit o înțelegere conform art. 383 alin. 1 Cod civil, văzând atitudinea procesuală a părților, care au solicitat revenirea la reclamantei numelui purtat anterior încheierii căsătoriei, instanța va dispune în temeiul art. 383 alin. 3 Cod civil, ca aceasta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de " S.";.
În raport de considerentele expuse instanța va admite acțiunea formulată de reclamanta G.C. cu domiciliul în X, în contradictoriu cu pârâtul G.M. cu același domiciliu și va admite în parte cererea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional G.M., în contradictoriu cu pârâta reconvențional G.C.
În raport de poziția procesuală a părților instanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Văzând si prev.art.424 si urm. Noul Cod de procedura civilă,
| ← Reziliere contract. pretenţii. Jurisprudență Reziliere | Excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului → |
|---|
