Legea nr. 221/2009. Art. 5, alin. 1, lit. b. Domeniu de aplicare.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 161/R din data de 07.02.2013
Acordarea de despăgubiri în condițiile prevăzute la art. 5 alin.(1) lit. b) atrage încetarea de drept a procedurilor de soluționare a notificărilor depuse potrivit Legii nr. 10/2001, astfel că aplicarea Legii nr. 221/2009 este prioritară doar în ipoteza în care, notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru obținerea acelorași despăgubiri, nu s-a soluționat.
Prin sentința civilă nr. 3667 din 12 octombrie 2012 Tribunalul Harghita a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul L. I. în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, prin mandatar Direcția Generală a Finanțelor Publice Harghita.
Prin hotărâre instanța de fond a obligat pârâta la plata unei cote de 1/8 din contravaloarea cantității de 3,876 kg aur fin, la cotația BNR de la data plății, cu titlu de despăgubiri.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, analizând pretențiile reclamantului, apărările pârâtului prin mandatar precum și dispozițiile legale aplicabile a reținut următoarele:
Familia reclamantului a fost dislocată în anul 1949 din comuna Joseni stabilindu-i-se domiciliu obligatoriu în orașul Odorhei. Măsurile dispuse de autoritățile vremii au vizat printre altele și patrimoniul familiei. Astfel fiind, bunurile mobile și imobile au fost inventariate și expropriate în temeiul dispozițiilor Decretului nr. 83/1949.
Prin prezenta acțiune reclamantul a solicitat despăgubiri pentru unul din imobilele ce au făcut obiectul inventarierii și respectiv al preluării de către stat, respectiv Vila Lukacs din județul Mureș.
Prima instanță a apreciat ca întemeiată în parte solicitarea reclamantului și, având în vedere valoarea construcției (conform procesului verbal de inventariere) raportată la valoarea aurului fin la data de 28 februarie 1949, a stabilit valoarea despăgubirii ca reprezentând contravaloare cantității de 3,876 kg de aur fin.
Instanța a mai reținut că reclamantul are vocație succesorală pentru cota de 1/8 parte. Moștenirea testamentară invocată de acesta nu a fost avută în vedere întrucât la data deschiderii succesiunii defunctei L. I. ( sora reclamantului) acest bun nu se găsea în patrimoniul acesteia, legatul vizând "terenuri extravilane, intravilane și terenuri cu construcții existente";.
Apreciind asupra celor de mai sus și în temeiul dispozițiilor art. 5 alin 1 lit. b din Legea nr. 221/2009, instanța de fond s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat recurs reclamantul L. I. și pârâta DGFP Harghita în reprezentarea intereselor Ministerului Finanțelor Publice.
Reclamantul recurent a criticat hotărârea atacată numai sub aspectul cotei ce i-a fost recunoscută arătând că, întrucât restul moștenitorilor proprietarului tabular nu au formulat pretenții, are vocație pentru întregul bun.
Pârâtul recurent, Ministerul Finanțelor Publice prin reprezentant DGFP Harghita, a criticat hotărârea invocând practica ÎCCJ. În acest sens s-a susținut că, pentru bunurile imobile Legea nr. 221/2009 impune condiția ca acestea să se subscrie sferei de aplicare a Legii nr. 10/2001 iar reclamantul să nu fi urmat procedura acestei legi.
O altă critică formulată de pârât a avut în vedere modul de cuantificare al despăgubirilor apreciat ca excedând cadrului legal.
Examinând hotărârea atacată Curtea reține următoarele:
Cu privire la îndreptățirea reclamantului de a beneficia de măsuri reparatorii privind imobilul "V. L."; situat în localitatea Sovata jud. Mureș:
Potrivit art. 5 din Legea nr. 221/2009 "Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic,( …) pot solicita instanței (…), obligarea statului la: (…..) b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 (…), sau ale Legii nr. 247/2005";.
Din analiza dispozițiilor art. 5 lit. b) din Legea nr. 221/2009 rezultă că, pentru a beneficia de despăgubirile prevăzute de Legea nr. 221/2009 trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- reclamantul să aibă calitatea de persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic,
- calitatea de soț, sau calitatea de descendent al unei astfel de persoane, până la gradul al II-lea inclusiv și
- bunurile pentru care se solicită despăgubirea să nu fi fost restituite sau să nu se fi obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001.
Potrivit art. 5 alin.5 din Legea nr. 221/2009 "Acordarea de despăgubiri în condițiile prevăzute la alin. (1) lit. b) atrage încetarea de drept a procedurilor de soluționare a notificărilor depuse potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare";.
Art. 5 alin. (5) din Legea nr. 221/2009 reflectă tocmai principiul neacordării unei duble reparații.
În accepțiunea corectă a acestui text, acordarea de despăgubiri în condițiile prevăzute la art. 5 alin.(1) lit. b) atrage încetarea de drept a procedurilor de soluționare a notificărilor depuse potrivit Legii nr. 10/2001, astfel că aplicarea Legii nr. 221/2009 este prioritară doar în ipoteza în care, notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru obținerea acelorași despăgubiri, nu s-a soluționat.
La termenul de judecată din 17 ianuarie 2013 s-au solicitat relații atât reclamantului cât autorităților Orașului Sovata privitoare la situația imobilului.
Din adresa nr. 633 din 06.02.2013 rezultă că reclamantul împreună cu alți moștenitori a solicitat despăgubiri pentru imobilul din prezenta cauză. Coroborând acest răspuns cu susținerile reclamantului instanța concluzionează că notificarea înregistrată sub nr. 702 din 8.10.2001 a fost soluționată fără a fi atacată în fața instanței.
Apreciind asupra celor de mai sus, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de reclamant.
Cu referire la recursul pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de DGFP Harghita instanța de control l-a admis, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, a modificat hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.
| ← Legea nr. 10/2001. Legea nr. 33/1994. Limitele aplicării | Preluarea procedurilor penale. Procedura de judecare a cauzei... → |
|---|
