Divorţ cu copii. Jurisprudență Minori; Situaţii la divorţ
| Comentarii |
|
Judecătoria GURA HONŢ Sentinţă civilă nr. 440 din data de 26.02.2013
Divorț cu copii.
La stabilira domiciliului minorului instanța, are în vedere probele administrate, i vârsta minorului de 7 ani , faptul că aceasta este mai atașat de un părinte ,care se ocupă îndeaproape de creșterea , educarea și supravegherea minorului și care poate să îi asigure condiții materiale și morale corespunzătoare .
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 440/238/2013, la data de 26 februarie 2013, reclamanta D. A. D. l-a chemat în judecată pe pârâtul D. C. ,solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună desfacerea căsătoriei încheiată între soți din vina exclusivă a pârâtului, autoritatea părintească în privința minorului D. A. C., născut la data de 15 septembrie 2006, să se exercite în comun de către ambii părinți, stabilirea locuinței minorului la domiciliul reclamantei ;obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere pe seama minorului D. A. C, raportat la venitul minim pe economia națională,revenirea reclamantei la numele avut anterior de căsătorie,cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, legal timbrate cu taxa judiciară de timbru de 8 lei, și timbru judiciar de 0,3 lei, reclamanta arată că s-au căsătorit la data de 22 iulie 2006. În timpul căsătoriei lor s-a născut minorul D. A. C. După căsătorie părțile și-au stabilit domiciliul conjugal în localitatea B, în casa bunicilor pârâtului, cu care s-au și gospodărit împreună.
Neînțelegerile dintre ei au apărut în cursul anului 2007. Reclamanta a fost nevoită să plece la muncă în Germania cu mama pârâtului datorita neajunsurilor materiale, lăsând copilul în grija pârâtului și a bunicii sale. În perioada de 6-7 ani cât a fost la muncă în Germania, pârâtul nu s-a ocupat deloc de minor, acesta fiind mai mult plecat pe la rude și prieteni, minorul fiind îngrijit de bunica pârâtului. Mai mult, deși a plecat în Germania cu acordul pârâtului, acesta a fost nemulțumit de un asemenea fapt.
Datorită acestor aspecte, reclamanta s-a întors în țară pentru a încerca să salveze căsnicia, însă situația s-a înrăutățit. Astfel, deși pârâtul nu lucra, cheltuia foarte mulți bani la jocuri mecanice și a început să vândă lucruri din casă, respectiv, bijuteriile, găinile din curte, porumbul, tractorul, etc. Față de această atitudine a pârâtului, reclamanta îi făcea adesea reproșuri și de fiecare dată ajungeau la ceartă, pârâtul exercitând și violențe fizice asupra reclamantei și copilului.
Toate aceste neînțelegeri au dus la separarea lor în fapt, în prezent reclamanta locuind la părinții săi în C, împreună cu minorul.
În ceea ce privește creșterea și educarea minorului , arată că ea se ocupă îndeaproape de creșterea și educarea acestuia fiind ajutată și de mama sa. De asemenea ,menționează că minorul frecventează grădinița din localitatea Cil.
În drept , reclamanta a invocat disp. art. 373 lit. b, art. 396, art. 397,art. 400, art. 401,art. 402 din Noul Cod Civil.
În dovedirea cererii , reclamanta a solicitat probele cu înscrisuri și martori, probe încuviințate de instanță.
Au fost întocmite referate de anchetă psiho - socială .
Din actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 22 iulie 2006,căsătoria lor fiind înregistrată sub nr. 12/22 iulie 2006,în registrul de stare civilă al Primăriei comunei B.
Din căsătorie părților a rezultat minorul D. A. C ,născută la data de 15.09.2006. .
După cum a rezultat din declarațiile martorilor audiați în cauză , părțile au locuit la bunicii pârâtului. La un moment dat, pârâta a plecat împreună cu soacra sa în străinătate. Ulterior, ambii soți au locuit în străinătate. Din motive de sănătate, reclamanta a revenit în țară. Pârâtul avea obiceiul să ia parte la jocuri de noroc și a cheltuit bani în mod excesiv . Totodată, pârâtul a vândut bunuri din casă, fapt care a nemulțumit-o pe reclamantă.
Pe fondul discuțiilor dintre părți, pârâtul a exercitat violențe fizice asupra acesteia .
Potrivit acelorași dovezi, în prezent părțile sunt despărțite în fapt, pârâtul punându-i în vedere reclamantei să părăsească domiciliul conjugal.
Față de cele arătate anterior, instanța a constatat că raporturile dintre soți sunt grav vătămate ,iar căsătoria lor nu mai poate continua din vina exclusivă a pârâtului , considerentele de fapt arătate constituind motive temeinice. Ca urmare , în baza art. 373 lit. b 379,380 din Noul Cod Civil, art. 933 al. 1 din Noul Cod de Procedură civilă instanța a admis primul capăt de cerere ,a dispus desfacerea căsătoriei părților încheiată la data de 22 iulie 2006 și înregistrată sub nr. 12/22 iulie 2006,în registrul de stare civilă al Primăriei comunei B, din culpa pârâtului.
În conformitate cu prevederile art. 383 alineat 3 din Noul Cod Civil, potrivit căruia dacă nu a intervenit învoiala părților sau dacă instanța nu a dat încuviințare , fiecare dintre soți va purta numele ce avea înainte de încheierea căsătoriei ,instanța va dispune revenirea reclamantei la numele purtat anterior căsătoriei .
Relativ la celelalte capete de cerere instanța constată următoarele :
Minorul locuiește în satul C nr. .., comuna A. din anul 2012,împreună cu reclamanta și cu bunicii materni, de care minorul este atașat, fapt ce reiese din rapoartele de anchetă psiho - socială și din depozițiile martorilor .Imobilul este dotat cu utilitățile necesare, conform raportului de anchetă psihosocială . Minorul frecventează grădinița din localitatea C. iar starea de sănătate a minorului , mamei și bunicilor săi este bună, potrivit acelorași probe.
Reclamanta nu are loc de muncă iar pârâtul muncește ocazional în străinătate. Acesta ține legătura cu minorul, conform declarației martorei L. A. N. și raportului de anchetă psiho - socială efectuat la domiciliul pârâtului .
Potrivit art. 396 din Noul cod civil "instanța de tutelă hotărăște, odată cu pronunțarea divorțului, asupra raporturilor dintre părinții divorțați și copii lor minori, ținând seama de interesul superior al copilului, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților, pe care îi ascultă.";
Instanța, având în vedere probele administrate, luând în considerare și vârsta minorului de 7 ani , faptul că aceasta este atașat de mama sa, ,care se ocupă îndeaproape de creșterea , educarea și supravegherea minorului și care poate să îi asigure condiții materiale și morale corespunzătoare ,văzând în drept prevederile art. 396-397, art. 400 din Noul Cod Civil , prevederile Legii nr. 272/2004, a admis acest capăt de cerere și a dispus ca exercitarea autorității părintești să se facă în comun, de ambii părinți și a stabilit locuința minorului la domiciliul reclamantei, din satul C, nr. ., comuna A., jud. Arad.
Conform art.516, art. 529 din Noul Cod Civil care se coroborează cu dispozițiile art. 499 din Noul Cod civil , părinții sunt obligați să contribuie la întreținerea copiilor lor minori, având îndatorirea de a se îngriji de creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a acestora.
Potrivit prevederilor art.529 art.1 și art.2 din Noul Cod Civil, obligația se datorează ,,potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti".Alineatul 2 al aceluiași articol menționează că atunci "când întreținerea este datorată de părinți, ea se stabilește până la o pătrime din câștigul său pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii.";
Pârâtul nu este încadrat într-o activitate salarială, motiv pentru care la stabilirea obligației de întreținere se va lua în considerare venitul minim pe economie.
Ca urmare, în temeiul art. 402, art. 516, art. 519, art. 524, art.532 din Noul Cod Civil, instanța a obligat pârâtul la plata unei pensiei de întreținere în cotă de 25 % din venitul minim pe economie pe seama minorului,începând cu data introducerii acțiunii, 26 februarie 2013, și în continuare până la majorat.
| ← Plangere contraventional. Jurisprudență Circulaţie rutieră | Calitatea procesuale pasivă a pârâtei Regia Naţională a... → |
|---|
