Drept civil ordonanță președințială. Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială
| Comentarii |
|
Tribunalul NEAMŢ Decizie nr. 1177/2017 din data de 10.10.2017
DREPT CIVIL
ORDONANȚĂ PREȘEDINȚIALĂ
ECLI:RO:TBNMT:2017:018.001177
Dosar nr. XX APEL - ordonanță președințială
OPERATOR 3074 - CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
R O M A N I A
TRIBUNALUL NEAMȚ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 1177
Ședința publică din 10.10.2017
Instanța constituită din:
Președinte XX Judecător
XX Judecător
XX Grefier
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamanta XX (CNP XX) - domiciliată în municipiul XX și având domiciliul procedural ales la Cabinet avocat XX, cu sediul în municipiul XX împotriva sentinței civile nr. XX din 22.05.2017 pronunțată de Judecătoria XX în dosarul nr. XX, în contradictoriu cu pârâții XX (CNP XX) și XX (CNP XX) - ambii domiciliați în municipiul XX, XX.
Desfășurarea ședinței de judecată a fost înregistrată, conform dispozițiilor art. 231 alin. 4 noul Cod procedură civilă.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns doamna avocat XX pentru apelanta-reclamantă XX, respectiv doamna avocat XX pentru intimații-pârâți XX și XX.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței următoarele:
- obiectul dosarului este ordonanță președințială;
- cauza se află la primul termen de judecată;
- stadiul procesual - apel;
- procedura de citare a fost îndeplinită;
- în urma verificărilor efectuate în sistemul informatizat ECRIS pentru primul termen de judecată de astăzi, s-a constatat că nu există alte dosare formate ca urmare a unor cereri formulate de aceleași părți, împotriva acelorași persoane și având același obiect ca în prezenta cauză, drept pentru care s-a întocmit referatul anexat, în conformitate cu dispozițiile art.103 alin.11 din Regulamentul de ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești;
După referatul grefierului, președintele completului de judecată constată că dosarul se află la primul termen de judecată, apelul fiind declarat și motivat în termen, legal timbrat; nici prin apel și nici prin întâmpinare nu s-a solicitat administrarea altor probe.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța se consideră lămurită și declară cercetarea judecătorească încheiată, părțile prezente arătând că sunt de acord ca dezbaterile asupra fondului să urmeze la acest termen de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 244 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art. XII alin.2 din Legea nr. 2/2015. Totodată instanța constată că nu mai este necesară aplicarea dispozițiilor art. 238 Cod procedură civilă referitoare la estimarea duratei procesului.
Având cuvântul, doamna avocat XX pentru apelanta-reclamantă XX învederează instanței că nu mai insistă în apelul promovat, că apelanta-reclamantă are grave probleme de sănătate și nu mai poate continua judecata; precizând că nu are o împuternicire expresă din partea acesteia pentru a renunța la judecată, lasă soluția la aprecierea instanței.
Doamna avocat XX pentru intimații-pârâți XX și XX solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, pentru motivele pe larg detaliate prin întâmpinare, cu obligarea apelantei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. XX din 22.05.2017 a Judecătoriei XX, s-a respins acțiunea având ca obiect ordonanță președințială - sistare lucrări construcții, formulată de reclamanta XX împotriva pârâților XX și XX, ca inadmisibilă, și a fost obligată reclamanta la 1000 lei cheltuieli de judecată către pârâți
Pentru a pronunța încheierea, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Reclamanta XX a chemat în judecată pârâții XX și XX, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună, pe calea ordonanței președințiale, sistarea lucrărilor de construcție a imobilului - casă de locuit proprietate a pârâților, până la soluționarea definitivă a dosarului civil nr.XX, aflat pe rolul Judecătoriei XX, având ca obiect obligația de a face, în sensul lămuririi/respectării servituților instituite de legiuitor (de vedere directă, picătura streșinii și distanța construcțiilor - cu consecința directă a demolării parțiale a construcției - casa de locuit, proprietate a pârâților) și a standardului de însorire.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului - casă de locuit + anexă (magazie) și a terenului aferent, în suprafață de 231 mp, situate în XX, str. XX, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. XX, imobile identificate cu număr cadastral XX și intabulate în Cartea Funciară nr. XX a municipiului XX.
La data de 14.08.2015 s-a modificat vecinătatea sudică a proprietății sale, ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. XX, al cărui obiect îl constituie suprafața de 885 mp teren curți-construcții, titulari fiind pârâții din prezenta cauză și al căror scop a fost edificarea unui imobil casă de locuit + anexe.
În vederea realizării scopului contractului, la data de 14.06.2016 a fost eliberată de Primăria Municipiului XX autorizația de construire nr. XX, după ce anterior, respectiv la data de 6.04.2016, se solicitase eliberarea certificatul de urbanism nr. XX, care impunea respectarea de către beneficiari a mai multor condiții.
Cu toate acestea, a învederat reclamanta că o parte însemnată dintre condițiile impuse de legiuitor, reflectate în certificatul de urbanism și proiectul tehnic, nu au fost respectate de pârâți, care au dat permanent dovadă de rea-credință, refuzând orice discuții cu ea.
A mai arătat aceasta că potrivit alin. (1) art. 3 din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 119/2014 pentru aprobarea Normelor de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației "Amplasarea clădirilor destinate locuințelor trebuie să asigure însorirea acestora pe o durată de minimum 1½ ore la solstițiul de iarnă, a încăperilor de locuit din clădire și din locuințele învecinate";, iar potrivit aliniatului 2 al aceluiași articol, "În cazul în care proiectul de amplasare a clădirilor evidențiază că distanța dintre clădirile învecinate este mai mică sau cel puțin egală cu înălțimea clădirii celei mai înalte, se va întocmi studiu de însorire, care să confirme respectarea prevederii de la aliniatul 1.";
Totodată, trebuia respectat nivelul legal de înălțime a construcției pârâților.
A precizat reclamanta că prin edificarea construcției familiei XX (construcție nefinalizată încă) nu este respectat regimul servituții de vedere (pe peretele de la nord - spre proprietatea reclamantei - la o distanță de aproximativ 0,5 m fiind amplasate geamurile de la casa scării și geamurile de la baie), a servituții picăturii streșinii (acoperișul imobilului fiind edificat la limita proprietății beneficiarilor, respectiv a pârâților, apa pluvială urmând a se scurge pe proprietatea reclamantei, respectiv peste stratul de flori aflat în imediata vecinătate a gardului) și nici servitutea de distanță a construcțiilor (imobilul în curs de construire fiind amplasat la aproximativ 0,6-0,4 m de gardul ce desparte cele doua proprietăți, gardul nefiind edificat în linie dreaptă, motiv pentru care nici distanța față de construcție nu este aceeași pe toata linia construcției).
Astfel, geamurile de la baia pârâților sunt proiectate exact în dreptul geamului de la bucătăria sa - acesta fiind și singurul ei geam care se deschide, în rest, geamurile de la imobilul său fiind fixe, la o distanță de cca 2,5 - 3m.
Un alt argument semnificativ în susținerea afirmațiilor sale, este acela că nu a fost respectat nici măcar proiectul și documentația tehnică realizate de XX - arhitect XX, distanța între cele două construcții nefiind cea stabilită în proiect, respectiv 3,94 m.
Așa fiind, în cazul unui eventual incendiu la proprietatea pârâților, va fi dificilă stingerea acestuia, în condițiile în care imobilul este înghesuit în hotarul reclamantei.
A mai menționat reclamanta că pe toată durata execuției lucrărilor de construire, nu s-a realizat împrejmuirea proprietății familiei XX, în sensul că nu s-a montat sistem opac sau transparent, în scopul protejării proprietăților învecinate de praful și mizeria rezultată în urma edificării imobilului. Așa fiind, în imobilul și curtea interioară a proprietății sale, a reclamantei, praful este de câteva degete, iar diferite materiale de construcție, și anume bucăți de lemn, fier și cărămizi sunt împrăștiate în curte, distrugând parțial spațiul verde.
Spre deosebire de ea, care nu avea altă posibilitate de amplasare a construcției pe terenul aferent, pârâții au o suprafață de teren mai generoasă, care permitea edificarea imobilului în alta modalitate, fără a încălca intimitatea ei și gradul de însorire a casei de locuit care-i aparține.
A învederat că după edificarea de către pârâți a etajului — mansardă, care i-a anulat orice posibilitate de iluminat natural al locuinței sale, s-a deplasat în mai multe rânduri la Primăria municipiului - Serviciul Autorizări și Urbanism, în încercarea de a găsi soluții tehnice pentru a-și recăpăta intimitatea și însorirea propriei locuințe, care i-au fost distruse cu rea-credință de către pârâți. Consultând, cu această ocazie, întreaga documentație care a stat la baza eliberării autorizației de construire, a constatat că în certificatul de urbanism nu există obligația întocmirii avizului de însorire pentru construcția nouă. Or, dacă contează mai puțin modalitatea în care pârâții au obținut asemenea concesie, rezultatul acesteia nu poate fi, însă, ignorat și anume faptul că locuința sa este permanent întunecată, fiind necesară o sursă de lumină artificială în orice moment al zilei.
A ținut să precizeze că există posibilitatea tehnică a păstrării doar a nivelului parter, în acest fel nefiind încălcate nici intimitatea ei și nefiind umbrită locuința sa, însă aceste aspecte urmează a fi analizate pe fond, în dosarul de drept comun, nr. XX.
Totodată, a menționat că prin prezenta cerere nu se contestă legalitatea actului administrativ și anume a autorizației de construire nr. XX/2016 (acest aspect urmând a fi lămurit ulterior, întrucât a înaintat deja o adresă la Inspectoratul Județean în Construcții Neamț, înregistrată sub nr. XX, care va verifica respectarea dispozițiilor legale privind întocmirea autorizației de construcție nr. XX/14.06.2016), deci, pe calea prezentei acțiuni nu se solicită suspendarea efectelor actului administrativ, ci doar împiedicarea continuării lucrărilor de edificare a imobilului proprietate a pârâților, măsură provizorie, care urmează a fi luată până la soluționarea definitivă a dosarului nr. XX.
Pârâții XX și XX au formulat întâmpinare, prin care au solicitat instanței de judecată respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut că, potrivit art. 997 C. pr. civ. "Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.";
Spre deosebire de vechea reglementare a ordonanței președințiale, respectiv de dispozițiile art. 581 din vechiul cod de procedură civilă, existența unei "aparențe de drept"; în favoarea reclamantului a fost menționată în mod expres în lege, inserându-se nu doar ca o condiție de admisibilitate a cererii, dar, mai mult, ca o condiție ce trebuie analizată în mod prioritar de către instanță, ulterior urmând a fi analizate și celelalte condiții speciale de admisibilitate ale ordonanței președințiale.
Astfel, instanța este ținută să nu dispună nicio măsură provizorie până ce nu își creează convingerea că în favoarea reclamantului există "aparența de drept";, limitele cercetării privind aparența dreptului fiind însă limitele indicate și în vechea reglementare, în doctrină și jurisprudență, referitoare la "pipăirea fondului";.
Analizând, astfel, în mod prioritar, condiția existenței aparenței dreptului a cărui apărare se solicită, reține instanța că aceasta nu este în favoarea reclamantei.
Astfel, reclamantă arată, în principal, faptul că pârâții nu au respectat condițiile impuse de legiuitor, reflectate în certificatul de urbanism și proiectul tehnic.
Or, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că pârâții au edificat un imobil P+M, care se învecinează la nord cu proprietatea reclamantei, pentru care au solicitat și obținut toate avizele necesare, eliberându-li-se certificatul de urbanism și apoi autorizația de construire, la ridicarea construcției respectând proiectul tehnic și autorizația de construire.
Astfel, din adresa nr. XX/15.04.2017 a Poliției locale XX (f.57 ds.) rezultă că în urma verificărilor efectuate la fața locului în urma sesizării formulate de către reclamantă, s-a constatat că "proprietarul imobilului a respectat distanțele față de vecinătăți, fantele de lumină (...) vor fi prevăzute cu geamuri mate, apele pluviale și zăpada vor deversa în curtea sa, iar pe parcursul realizării construcției partea de lucrare dinspre dvs a fost protejată cu o plasă de protecție";.
Mai mult, în "Concluziile rezultate în urma verificărilor lucrărilor de construcție a imobilului din XX, str. XX"; semnate de arhitect XX și datate 27.04.2017, se menționează expres că "Edificarea imobilului - casă de locuit plus anexe - s-a făcut cu respectarea actelor administrative și a legislației în domeniu, aflată în vigoare la data construcției casei, deci respectându-se întocmai Autorizația de construire nr. XX din 14.06.2016."; S-a mai arătat că "În urma măsurătorilor la teren efectuate și de către inginer cadastrist autorizat a rezultat că s-au respectat planurile de construcție care au stat la baza Autorizației de construire. Amplasarea construcției în cauză respectă distanțele minime obligatorii față de limitele cadastrale laterale și posterioare ale parcelei, distanța minimă între cele două construcții fiind de 3,30 m, aceasta depășind minima de ½ din înălțimea clădirii, conform art. 24 din HG 525/1996. La momentul actual, imobilul casă de locuit S+P+M se află ridicat în totalitate, fiind finalizate lucrările de tencuire exterioară și interioară, instalația electrică și parțial instalația termică. Se demarează ultima etapă a lucrărilor de finisări interioare. Pe fațada posterioară nu sunt ferestre de vedere, ci doar de lumină, acestea nepermițând vederea directă către proprietatea vecină, dar permit luminii să intre în interior";
A mai reținut instanța că nici condiția urgenței nu este îndeplinită în cauză și asta având în vedere două aspecte:
Pe de o parte, din planșele foto, din înscrisurile aflate la dosar, dar și din interogatoriul luat în instanță, rezultă că reclamanta a luat cunoștință de toate aspectele care o nemulțumesc în legătură cu imobilul pârâților cu câteva luni înainte de promovarea prezentei acțiuni, astfel că nu se mai justifică în cauză condiția urgenței.
Astfel, chiar reclamanta a afirmat că lucrările au început în luna august 2016, moment în care s-a turnat parterul locuinței, așa încât aceasta a putut constata și amplasamentul imobilului. De altfel, reclamanta a menționat (acest aspect fiind confirmat și de înscrisurile aflate la dosar) că în octombrie 2016 a formulat o sesizare la Primăria XX, privitoare la nerespectarea servituților de vedere, de picătura streșinii și de distanță a construcțiilor, în timp ce prezenta acțiune a înțeles s-o formuleze după mai bine de jumătate de an de la data la care a luat cunoștință de toate pretinsele nereguli în edificarea imobilului pârâților.
Or, dând dovadă de bună credință, reclamanta ar fi trebuit să promoveze acțiunea când lucrările erau în fază incipientă și nu în stare avansată, sau chiar finalizată, cu atât mai mult cu cât pe calea dreptului comun a solicitat chiar demolarea unei bune părți a construcției.
Pe de altă parte, constată instanța că nu există urgență în cauză având în vedere și faptul că în prezent lucrările exterioare la imobil, respectiv cele care ar putea determina modificări în înălțime sau lungime, sunt finalizate.
Împotriva sentinței reclamanta a declarat apel, prin care a criticat-o pentru următoarele motive:
Probele administrate conduc spre concluzia că, într-adevăr , aparența dreptului este în favoarea reclamante-apelante.
Argumentele expuse în considerentele sentinței civile atacate preiau apărarea pârâților în totalitate, respectiv înscrisurile obținute de aceștia pro causa: studiu de însorire și verificare tehnică întocmită de arhitectul pârâților.
Lipsa de imparțialitate este evidentă, în condițiile în care, în cadrul cercetării la fața locului au fost constatate anumite încălcări legislative impuse în materie.
Constatările din adresa nr. XX/15 aprilie 2017 întocmită de Politia Locală XX - înscris pe care instanța își bazează parte din argumente, sunt cel puțin curioase "...proprietarul imobilului a respectat distantele fata de vecinătăți, fantele de lumina vor fi prevăzute cu geamuri mate, apele pluviale si zăpada vor deversa in curtea sa...";.
Cum a constatat emitentul actului că sunt respectate distanțele legale, fără să facă vreun fel de măsurători, de unde cunoaște dispozițiile legale privind distanța construcțiilor, a ferestrelor de vedere, etc., de unde cunoaște că geamurile edificate vor reprezenta doar fante de lumină și vor avea montate geamuri mate?
Mai mult, verificarea lucrărilor de construire a imobilului - proprietate a intimaților parați, întocmite și semnate de arhitectul XX la data de 27 aprilie 2017 "... edificarea imobilului s-a făcut cu respectarea actelor administrative si a legislației în domeniu...";
În atare condiții, emitentul proiectului de execuție a lucrărilor putea să constate încălcarea legii ?
Ceea ce a contestat reclamanta, încă din momentul în care s-a constatat o imposibilitate deranjantă de folosire a imobilului proprietatea sa, a fost lipsa unui studiu de însorire (aflat în strânsa legătura și cu distanța construcțiilor) întocmit anterior obținerii autorizației de construire nr. XX/14 iunie 2016 si nu ulterior, in timpul cercetării judecătorești.
Afirmația potrivit căreia "distanța minimă între cele două construcții este de 3,30 m, aceasta depășind minima de 1/2 din înălțimea clădirii, conform art. 24 din HG 525/1996"; nu a fost verificată și trecută prin filtrul instanței de fond - în condițiile în care proiectul tehnic indică înălțimea în punctul maxim al imobilului paraților-intimați ca fiind de 7,35 m.
Reiterează, totodată, aspecte importante nesocotite de instanță, deși constatate direct, prin administrarea nemijlocită a probei cu cercetarea la fața locului: locuința apelantei este permanent întunecată și, pe cale de consecință, răcoroasă, fiind necesară o sursă de lumină artificiala în orice moment al zilei, folosirea centralei devenind o obișnuință încă din perioada verii.
Or, in condițiile în care starea de sănătate actuală a apelantei s-a modificat (a fost diagnosticata cu o forma atipica de cancer), căldura este foarte importantă pentru ameliorarea simptomelor.
Încălcând Ordinului Ministrului Sănătății nr. 119/2014 pentru Aprobarea Normelor de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației, în speță al art. 3, care prevede faptul că :
al. 1 "Amplasarea clădirilor destinate locuințelor trebuie sa asigure însorirea acestora pe o durata de minimum 1 ½ ore la solstițiul de iarnă, a încăperilor de locuit din clădire și din locuințele învecinate";.
al. 2 "În cazul în care proiectul de amplasare a clădirilor evidențiază că distanța dintre clădirile învecinate este mai mică sau cel puțin egală cu înălțimea clădirii celei mal înalte, se va întocmi studiu de însorire , care să confirme respectarea prevederii de la al. 1"; , instanța pronunță o soluție nelegala, in primul rând.
Deși apărarea și acuzarea au fost vehemente în privința necesitații întocmirii sau nu a unui studiu de însorire, instanța, verificând aparența dreptului reclamantei, omite să analizeze în vreun fel această probă.
Întocmirea abia în faza de cercetare judecătorească a acestui document nu mai prezintă nici un fel de relevanță, prin prisma motivelor contestate pe cale principală, prin raportare la faptul că imobilul era aproape finalizat la momentul promovării acțiunii: studiul trebuia întocmit anterior solicitării autorizației de construire, întocmirea sa ulterioara urmând, în mod evident, să favorizeze persoana pârâților - în calitate de solicitanți, după finalizarea construcției.
În altă ordine de idei, în mod real nu sunt respectate distanțele privind construcțiile, în special interesează distanța între cele doua construcții.
Deși proiectul stabilește distanța pe întreaga vecinătate între cele doua imobile ca fiind 3,94 m , distanța nu este respectată, chiar verificarea întocmită de arhitectul paraților identifică 3,3 m în pct. cel mai îndepărtat (ceea ce presupune că laturile învecinate ale celor două imobile sunt amplasate la distanțe și mai mici în mai multe puncte).
În legătura cu servitutea de vedere - fereastra de lumina, dispozițiile art. 615 Cod civ. sunt, din nou, nerespectate: in momentul de fata nu are cunoștință dacă aceste ferestre vor împiedica sau nu vederea spre fondul învecinat (al apelantei) și dacă geamurile care vor fi montate vor fi doar batante (nu oscilobatante, cum s-a afirmat in întâmpinarea depusa la fond ) și mate.
În condițiile în care ferestrele nu au fost încă montate, cum poate aprecia instanța, fără putință de tăgadă, asupra respectării dispozițiilor legale de către intimații-pârâți?
Argumentele care constituie primul motiv de apel conturează premiza nerespectării, de către pârâții-intimați, a condițiilor impuse de legiuitor (reflectate în certificatul de urbanism si proiectul tehnic).
În aceeași modalitate superficială este tratată și chestiunea urgenței, care ține strict de admisibilitatea acțiunii introductive de instanță.
Că apelanta a luat cunoștință despre edificarea imobilului proprietate a intimaților, în calitate de vecin direct cu aceștia, încă de la momentul august 2016, nu reprezintă o problema contestată.
De altfel, în cadrul probei cu interogatoriu, reclamanta a prezentat real situația care a condus la litigiul cu proprietarii fondului vecin.
Ceea ce însă nu a cunoscut apelanta, încă de la momentul în care intimații au debutat edificarea imobilului, a fost nivelul de înălțime și modul de repartizare a încăperilor, motivat de faptul că, încălcând dispozițiilor legale, intimații nu au afișat la intrarea pe proprietate panoul cu obiectul construcției. Abia in momentul în care apelanta a început să facă demersuri administrative (oct. - nov. 2016), vădit deranjata de modul in care se ridica/înălța construcția învecinată, intimații, în scopul evitării aplicării unei amenzi, au amplasat la vedere panoul cu obiectul construcției.
Începând cu luna oct. 2016, reclamanta a apelat atât la organele de poliție locală, cât și la Serviciul Urbanism și Autorizări în construcții din cadrul Primăriei - emitentul actului administrativ, autorizația de construire nr. XX/2016. La fața locului s-a deplasat unul dintre arhitecții municipalității, care, neoficial, a constatat eroarea organului emitent al actului administrativ, motivat de lipsa unui studiu de însorire.
Din păcate, scriptic, nu s-a întocmit nici un act oficial, în condițiile în care aceasta ar fi presupus recunoașterea propriei culpe și lipsa unei diligențe și a unei verificări temeinice, în momentul întocmirii actului administrativ.
Prezența apelantei în biroul autorității locale emitente a actului administrativ a devenit, pentru o perioada de câteva luni, o obișnuință, în încercarea de a găsi, împreună cu aceștia, soluții salvatoare.
Din păcate, lucrurile au trenat nejustificat, timp care a curs în defavoarea apelantei, intimații finalizându-și lucrările. Acuza instanței privind reaua-credința a apelantei, motivat de faptul că nu și-a exercitat drepturile procesuale, in momentul în care lucrările erau în faza incipientă, este nefondată prin raportare la argumentele expuse anterior.
În altă ordine de idei, procedura greoaie în fata instanței de fond, care nu respecta dispozițiile legiuitorului privind urgența (art. 999 Cod proc.civ.) de judecată și de motivare (48 de ore de motivare s-au transformat în patru luni), s-a scurs tot în defavoarea apelantei, favorizând încă odată intimații, liberi să-și finalizeze construcția și să facă imposibilă temeinicia prezentului demers judiciar.
Urgenta cu care a acționat apelanta este în legătura de cauzalitate directă, în mod evident, cu urgența cu care organele în drept (emitentul autorizației de construire și instanța) au răspuns solicitărilor acesteia.
Pentru considerentele arătate, apelanta solicită schimbarea sentinței în sensul admiterii ordonanței și dispunerii "sistării execuției lucrărilor de construcții (finisaje interioare și exterioare) până la soluționarea definitivă a dosarului nr. XX.
Intimații au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de apel s-a formulat o solicitare nouă, cea de sistare a execuției lucrărilor de construcție "finisaje interioare și exterioare";, solicitare ce nu a fost formulată prin cererea inițială. Potrivit art. 478 alin. 3 noul Cod de procedură civilă, "în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi.";
Consideră că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, hotărâre bazată pe amplul probatoriu administrat în cauză în fața instanței, respectiv înscrisuri, declarații testimoniale si cercetare locală.
Potrivit art. 996 alin. l noul Cod de procedură civilă, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări";.
Consideră că în cauză nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 996 alin. (1) noul Cod de procedură civilă, nu există aparența dreptului în favoarea reclamantei, acesteia nefiindu-i afectat dreptul de proprietate, servitutea de vedere sau vreun alt drept, iar pe de altă parte, nu este îndeplinită nici condiția urgenței - prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara, întrucât întreaga construcție este deja edificată. Au demonstrat atât cu înscrisurile depuse, declarația martorului XX, planșele foto cât și cu cele constatate la cercetarea locală din data de 15.05.2017, că imobilul casă de locuit pentru care s-a solicitat sistarea lucrărilor este edificat în totalitate, este pus acoperișul - respectiv tabla pe casă - este tencuit atât la interior cât și la exterior, astfel încât acesta nu mai suferă modificări pe lungime, lățime, înălțime sau adâncime.
Cea mai importantă probă din aceste punct de vedere este cercetarea locală, prin care completul de judecată a perceput în mod direct și neechivoc faptul că imobilul este edificat în totalitate, toate cele arătate mai sus fiind consemnate în procesul-verbal încheiat la fața locului la data de 15.05.2017. Din acest punct de vedere, față de faptul că până în luna noiembrie 2016 a fost terminată mansarda, că la sfârșitul anului 2016 casa era ridicată în totalitate, față de momentul introducerii prezentei cereri - aprilie 2017 - după aproape jumătate de an de la terminarea mansardei, consideră că nu este îndeplinită condiția "urgenței"; prevăzută de norma legală invocată. Prin interogatoriul luat de instanța de fond, reclamanta a recunoscut faptul că la acest imobil lucrările au început în luna august 2016, moment în care s-a turnat parterul locuinței, aceasta fiind în prezent terminată.
Din declarația martorului intimaților-pârâți, coroborată cu fotografiile depuse de aceștia, reiese cu certitudine faptul că în luna noiembrie 2016 a fost construită mansarda, că locuința era ridicată în totalitate și terminată la sfârșitul anului 2016, iar în prezent aceasta are pus și acoperișul, este tencuită atât pe exterior cât și pe interior, astfel încât consideră că prezenta cerere a rămas fără obiect.
Din înscrisurile depuse de intimații-pârâți la dosarul cauzei, schițe de amplasament cu măsurători exacte, adrese de la proiectant, arhitect, poliție locală, coroborate cu declarațiile martorului acestora și cu cele consemnate în procesul verbal de cercetare locală, reiese fără putință de tăgadă că aceștia au respectat autorizația de construcție, certificatul de urbanism si documentația tehnică și proiectul aprobat pentru edificarea locuinței P+M.
În cauză nu există aparența dreptului în favoarea apelantei-reclamante, acesteia
nefiindu-i afectat dreptul de proprietate, servitutea de vedere sau vreun alt drept invocat prin cerere.
La cercetarea locală instanța a perceput în mod direct și neechivoc faptul că distanța minimă între casa intimaților-pârâți și gardul ridicat de apelanta-reclamantă pe proprietatea pârâților este de 65 cm, în condițiile în care, în acel punct, apelanta-reclamantă a intrat pe proprietatea vecină cu 51 cm, ocupând fără drept o porțiune de aproximativ 6 m din terenul vecinilor ei. Celelalte distanțe de la colțurile casei intimaților-pârâți până la gardul ridicat de apelanta-reclamantă sunt mai mari de 1 metru, aspect consemnat și în procesul verbal de cercetare locală din 15.05.2017. Mai mult decât atât, tot cu ocazia cercetării locale, instanța a verificat și distanțele dintre casa apelantei-reclamante și gardul edificat de aceasta - parte pe proprietatea pârâților - și a constatat că aceste distanțe, în orice punct al casei, sunt mai mari de 3 metri, iar în partea din spate mai mari de 4 metri. Astfel, nu sunt reale susținerile din cererea principală prin care se afirmă că distanța dintre cele două case este de aproximativ 2 metri, în condițiile în care, la măsurătoare acestea au indicat distanțe de 4 - 5 metri de la peretele casei apelantei-reclamante până la gardul despărțitor, adăugându-se la acestea distanțele de la casa intimaților-pârâți la gard.
Cu privire la susținerea că "acoperișul imobilului este edificat la limita proprietății";, au arătat faptul că apelanta-reclamantă a încălcat proprietatea intimaților-pârâți prin ridicarea noului gard, dar, chiar și în acest fel, la măsurătoarea de la cercetarea locală, distanța minimă între casa intimaților-pârâți și gardul ridicat de apelanta-reclamantă este de 65 cm, fiind astfel respectate prevederile art. 612 NCC, în condițiile în care, așa cum au arătat, în acel punct apelanta-reclamantă a intrat în interiorul proprietății intimaților-pârâți - conform măsurătorilor - cu 51 cm.
La cercetarea locală s-a putut vedea faptul că imobilul are montați uluci de colectare a apei, astfel încât apele cad pe proprietatea intimaților-pârâți, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 611 NCC.
Cu privire la servitutea de vedere invocată, arată că nici una dintre ferestrele intimaților-pârâți ce se află situate pe partea apelantei-reclamante nu sunt ferestre de vedere, ci sunt ferestre de lumină, sunt opace, fără deschidere directă și nu permit vederea spre proprietatea vecină. De fapt, la cercetarea locală s-a văzut faptul că nici nu se poate vedea proprietatea vecină, întrucât gardul edificat de reclamantă ocupă aproape 80% din vederea geamului, astfel încât este practic imposibil să pătrunzi cu vederea prin gard pentru a vedea cealaltă proprietate.
Intimații au respectat întru totul normele legale, prin care se arată cum și unde poate fi amplasată noua construcție.
Așa cum a fost precizat și în acțiunea principală, art. 3 din OMS 119/2014 prevede însorirea "încăperilor de locuit";. În aceeași normă legală din OMS 119/2014, la art. 1 se arată: "în înțelesul prezentelor norme, următorii termeni se definesc astfel: a) încăpere de locuit - încăperile cu funcții de cameră de zi și dormitoare";. Sunt excluse astfel de legiuitor holurile, baia, bucătăria și orice altă dependință, legea făcând mențiunea clară ce încăperi trebuiesc luminate natural.
Chiar apelanta-reclamanta arată faptul că încăperea pentru care reclamă faptul că nu ar fi însorită suficient este bucătăria și un hol, astfel că, în baza acelorași norme legale invocate de aceasta, în această situație, nu este necesar nici un aviz de însorire sau îndeplinirea altor norme. În partea învecinată cu intimații-pârâți, aceasta are hol și bucătărie, singurul dormitor ce se află pe această parte, fiind amplasat în fața imobilului, cu vedere directă atât la proprietatea intimaților-pârâți cât și la strada Amurgului. Acesta a fost motivul pentru care proiectul inițial, care amplasa locuința intimaților înspre strada principală nu a fost aprobat (plan de situație inițial), fiind modificat amplasamentul locuinței spre spatele proprietății (plan de situație aprobat), tocmai pentru a nu fi încălcat vreun drept proprietarului vecin.
În apărare a fost depus un "studiu de însorire";, care demonstrează fără putință de tăgadă faptul că sunt respectate normele prevăzute în OMS nr. 119/2014 și că, conform prevederilor legale, apelantei-reclamante nu îi este afectat nici un drept.
Examinând apelul, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 476 alin. 1 noul Cod de procedură civilă coroborate cu dispozițiile art. 479 alin. (1) noul Cod de procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Astfel, reclamanta a solicitat sistarea lucrărilor de construcție a imobilului proprietatea pârâților, până la soluționarea acțiunii (ce face obiectul dosarului nr. XX al Judecătoriei XX) având ca obiect lămurirea respectării servituții de vedere, distanță și picătură a streșinii, a standardului de însorire și demolarea parțială a acesteia.
Potrivit dispozițiilor art. 997 Cod de procedură civilă, instanța sesizată cu o cerere de ordonanță președințială este chemată să cerceteze întrunirea cumulativă a condițiilor privind aparența dreptului, urgența, neprejudecarea fondului și vremelnicia.
Ori, aceste condiții nu sunt îndeplinite, cât timp examenul sumar al probelor ce au putut fi administrate în procedura ordonanței președințiale a evidențiat faptul că aparența dreptului este în favoarea pârâților și nu a reclamantei.
Astfel, pârâții dețin autorizația de construcții nr. XX/14.06.2016 emisă de Primarul Municipiului XX, iar din cuprinsul adresei nr. XX/15.07.2017 emisă de Poliția Locală XX (în urma unei sesizări formulate de reclamantă) rezultă că s-au efectuat verificări în teren și că imobilul pârâților respectă proiectul tehnic și autorizația de construcție, că sunt respectate distanțele față de vecinătăți, fantele de lumină vor fi prevăzute cu geamuri mate, apela pluviale și zăpada se vor deversa în curtea pârâților și că, pe parcursul realizării lucrării, partea dinspre proprietatea reclamantei a fost protejată cu o plasă de protecție.
Susținerile apelantei, în sensul că cele inserate în cuprinsul adresei nu ar avea la bază măsurători, precum și cele legate de probabilitatea ca reprezentanții unității emitente să cunoască dispozițiile legale privind distanța construcțiilor și a servituților nu sunt de natură a pune sub semnul îndoielii cuprinsul adresei, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor Legii nr. 155/2010, poliția locală are atribuții în domeniul disciplinei în construcții și efectuează controale pentru verificarea modului în care se respectă autorizațiile de construire, iar prin întocmirea adresei nr. XX/2017 emitentul și-a asumat întreaga responsabilitate a veridicității celor consemnate.
De altfel, împrejurarea că imobilul pârâților respectă autorizația de construcție este atestată și de referatul întocmit la 27.04.2017 de către arhitect XX, care în fundamentarea constatărilor inserate în cuprinsul acestuia, intitulat "Concluzii rezultate în urma verificărilor lucrărilor de construcție a imobilului din XX, strada XX";, anexează și o schiță întocmită de un inginer cadastrist autorizat (ing. XX), în cuprinsul căreia apare ștampila și semnătura acestuia, cu mențiunea "Confirm executarea măsurătorilor la teren, corectitudinea întocmirii și corespondența acesteia cu realitatea din teren";.
Ori, deși apelanta contestă și aceste constatări, pe motiv că fiind emitentul proiectului de execuție a lucrărilor nu putea constata încălcarea legii, din referatul întocmit rezultă că verificările au avut scopul de a atesta împrejurarea dacă imobilul edificat respectă proiectul pe care l-a întocmit, concluziile fiind în același sens ca și cele ale Poliției Locale XX.
Astfel, în cuprinsul schiței sunt materializate imobilele proprietatea părților din proces, linia despărțitoare, atât în modalitatea în care apare în documentația cadastrală cât și în teren (limită actuală) cât și limitele imobilelor construcții.
Se observă că limita actuală (linia despărțitoare dintre proprietăți) nu respectă limita din documentația cadastrală, în sensul că, pe o porțiune care începe din strada Amurgului și se continuă cu zona de amplasament a construcției pârâților, este amplasată înspre proprietatea pârâților pe distanțe cuprinse între 0,21 m - 0,51 m.
De altfel, la interogatoriu reclamanta a recunoscut că a edificat un gard despărțitor de aproximativ 2 m înălțime, intrând pe o porțiune în terenul pârâților.
Ori, din schiță rezultă că distanța construcției pârâților față de linia de hotar actuală este cuprinsă între 1,17 m și 1,00 m, și că distanța dintre construcțiile părților este de 3,10 m în colțul cel mai apropiat și de 4,50 m în colțul cel mai îndepărtat.
Susținerea potrivit căreia distanța de 3,30 m între construcții nu poate fi avută în vedere pe motiv că "nu a fost trecută prin filtrul instanței"; nu constituie motiv de înlăturare a celor ce rezultă din cuprinsul unei schițe întocmite de o persoană calificată și autorizată, în condițiile în care "trecerea prin filtrul instanței"; presupune întocmirea unei expertize topografice și în construcții, probe care, potrivit dispozițiilor art. 998 alin 3) noul Cod de procedură civilă, nu pot fi administrate în cauza de față, unde se verifică doar aparența de drept și doar se "pipăie"; fondul.
De altfel, simpla afirmație nesusținută de vreo dovadă nu este de natură a dovedi contrariul celor însemnate în cuprinsul schiței.
Dispozițiile art. 612 alin. (1) noul Cod de procedură civilă prevăd o distanță minimă dintre o construcție și linia de hotar de 60 cm, ceea ce înseamnă că distanța minimă dintre 2 construcții aflate pe fonduri învecinate este de 1,20 m.
În aceste condiții, sunt lipsite de suport afirmațiile apelantei, în sensul că distanța dintre cele două construcții nu este respectată.
Neîntemeiate sunt și motivele de apel legate de servitutea de vedre, iar întrebarea retorică ce o adresează primei instanțe este valabilă și pentru apelantă, în condițiile în care nu are nicio dovadă că acele ferestre sunt de vedere și nu de lumină, că nu vor fi confecționate batant și cu geam mat.
Cât timp proiectantul specifică faptul că ferestrele în discuție sunt de lumină și nu de vedere, respectarea sau nu a proiectului va putea fi stabilită doar după montarea geamurilor, când reclamanta va putea acționa în consecință.
Nici motivele de apel prin care se susține că locuința reclamantei este în permanență întunecată nu sunt de natură a constitui temei de admitere a ordonanței.
Aceasta, pentru că la momentul promovării ordonanței, construcția era deja finalizată, singurele lucrări care mai erau de realizat vizau finisajele interioare și exterioare, astfel că măsura sistării construcției în sine nici nu mai avea obiect, iar finisajele nu sunt lucrări care să afecteze pătrunderea luminii naturale în imobilul reclamantei sau care să-i creeze inconvenientele invocate, astfel încât să justifice sistarea acestora.
Mai mult, "Studiul de însorire"; depus la dosar de pârâți (întocmit de arh. XX) concluzionează: "Construcția proiectată nu umbrește construcțiile existente în mod agresiv și pentru perioade lungi de timp. Amplasarea imobilului propus asigură însorirea încăperilor de locuit (cameră de zi și dormitoare) din clădire și din locuințele învecinate pe o durată de minim 1 ½ ore la solstițiul de iarnă. Se respectă astfel art. 3 alin. 1 din Ordinul nr. 119/2014 pentru aprobarea Normelor de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației.";
Împrejurarea că ulterior emiterii autorizației de construire s-a întocmit un studiu de însorire nu poate face obiectul unei analize, în condițiile în care instanța nu a fost investită cu vreo acțiune vizând modul de întocmire și emitere a autorizației de construire.
Lipsite de fundament sunt și motivele de apel vizând întrunirea condiției urgenței, prevăzută de art. 997 Cod de procedură civilă, cât timp reclamanta a avut cunoștință atât de momentul începerii lucrărilor de construire și de demararea a acestora și a introdus cererea după finalizarea construcției, astfel că era evident că nu subzistă vreo urgență de natură a reclama luarea unor măsuri de sistare a unor lucrări care fuseseră anterior executate.
Pentru considerentele arătate, tribunalul, constatând că apelul nu este fondat, în conformitate cu dispozițiile art. 480 alin. (1) noul Cod de procedură civilă, urmează a-l respinge.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 453 noul Cod de procedură civilă, apelanta va fi obligată la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimați, reprezentând contravaloare onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul promovat de reclamanta XX (CNP XX) - domiciliată în municipiul XX și având domiciliul procedural ales la Cabinet avocat XX, cu sediul în municipiul XX împotriva sentinței civile nr. XX din 22.05.2017 pronunțată de Judecătoria XX în dosarul nr. XX, în contradictoriu cu intimații-pârâți XX (CNP XX) și XX (CNP XX) - ambii domiciliați în municipiul XX, XX.
Obligă apelanta-reclamantă XX să plătească intimaților-pârâți XX și XX suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.10.2017.
Președinte Judecător Grefier
XX XX XX
Red. XX. 13.10.2017; Thred. XX. 30.10.2017; 2 ex.; Fond: XX.
| ← Partaj judiciar. Jurisprudență Partaj | Civil ordonanţă preşedinţială. condiţia existenţei... → |
|---|
