Partaj bunuri comune. Acțiune oblică.
| Comentarii |
|
Judecătoria CÂMPINA Hotărâre nr. 2249 din data de 07.07.2014
JUDECĂTORIA CÂMPINA DREPT CIVIL- PARTAJ BUNURI COMUNE DOMENIU ASOCIAT- ACȚIUNE OBLICĂ DOSAR CIVIL NR.334/204/2012 SENTINȚA CIVILĂ NR.2249/07.07.2014
5
Prin Sentința civilă nr.2249/07.07.2014 pronunțată în Dosarul civil nr.334/204/2012 a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta S.C. L.SRL și însușită de SC C.M.A.D SR (cesionara a S.C. L.SRL) și în consecință s-a dispus partajul în cota de XA fiecare ale bunurilor comune dobândite de soții pârâți în timpul căsătoriei constând din teren și construcții conform celor 2 expertize tehnice de specialitate construcții și topometrice, atribuindu-se bunurile pârâtei iar pârâtul a fost despăgubit cu sultă și totodată au fost obligați în solidar să plătească reclamantei suma de 1503 lei cu titlu de despăgubiri. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a avut în vedere următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr.2309/204/2010 reclamanta S.C. L. SRL prin reprezentanții săi legali a chemat in judecată pe pârâții B.M. G. și B. R., pentru a prin sentința ce se va pronunța să se dispună partajul bunurilor comune ale acestora, respectiv imobilul cu nr. cadastral 862 compus din teren in suprafață de 759 mp împreună cu construcția CI locuință , C2 anexă în scopul satisfacerii creanței societății reclamante împotriva pârâtei debitoare B. M. G.
In motivarea acțiunii, s-a arătat că in baza contractului de colaborare comercială nr.230/2007 societatea reclamantă a livrat marfa societății RE & M. L. SRL pentru care s-au emis 7 facturi conform anexelor depuse la dosar. Din valoarea acestora a rămas de achitat suma de 18456,71 lei la care se adaugă cheltuielile de executare silită.
Societatea debitoare a emis la data de 6 .05.2009 biletul la ordin seria BPOS3AA nr.0283078 scadent la 11.02.2009 in valoare de 28906,71 lei avalizat de pârâtă și refuzat la plată din lipsă totală de disponibil. Cum cererea de executare silită înaintată la BEJ R.C. C. nu a putut fi soluționată deoarece pârâta debitoare figurează înregistrată in evidențele fiscale cu imobilul bun comun împreună cu soțul său, având in vedere disp.art.493 c.p.c. s-a promovat prezenta acțiune de partaj in scopul satisfacerii creanței.
In drept, s-au invocat art.33 cod familiei,art. 493 c.p.c.
In dovedirea acțiunii, s-au depus la doar înscrisuri: contractul de colaborare comercială 230/2002, facturile la care s-a făcut referire și înscrisuri din dosarul de executare silită (f. 13-20).
Pârâții au formulat întimpinare, solicitând respingere a acțiunii ca inadmisibilă, motivat de eronata modalitate de recuperare a unei datorii rezultate din contract comercial pe calea dreptului civil și eludarea dispozițiilor codului comercial (f.37-38).
Reclamanta a răspuns susținerilor pârâților prin invocarea art.33, 35 , 47, 106 din Legea 58/1934 cu ref.la calitatea pârâtei de avalist, calitate in care aceasta este ținută de plata datoriei in același mod ca acela pentru care a garantat S-a menționat împrejurarea că societatea RE & MI. L este insolvabilă iar art.13 din contractul 230/2007 indică curtea de arbitraj Galați ca instanță competentă să soluționeze doar litigiile dintre părțile contractante, respectiv c ele două societăți.
S-au depus la dosar cererea de executare silită însoțită de alte înscrisuri din dosarul de executare nr.890/2009 al BEJ D. F. L. (f.56-60) precum și notificarea deschiderii procedurii insolvenței, certificatul din dosarul 6453/120/2010 al Tribunalului Dâmbovița-Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
A fost solicitat și atașat la dosar in copie dosarul de executare silită nr. 1890/3.11.2009 al BEJ R CC.
Pârâții prin apărător au formulat o completare la întimpinare, invocând și excepția lipsei de interes în promovarea prezentei acțiuni cu consecința respingerii acțiunii ca inadmisibilă față de posibilitatea înscrierii societății reclamante la masa credală după investirea titlului executoriu și punerea lui in executare.
Prin sentința civilă nr.1074/04.04.20100 , Judecătoria Câmpina a admis excepția lipsei de interes invocată de pârâți și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC L SRL G. în contradictoriu cu pârâții, ca inadmisibilă pentru lipsa de interes.
împotriva Sentinței civile nr. 1074/2011, a formulat recurs reclamanta SC L. SRL ,admis prin Decizia civilă nr.1546/29.11.2011 , casată în tot sentința recurată și trimisă cauza la instanța de judecată pentru continuarea judecății.
A reținut instanța de control judiciar, că au fost încălcate dreptul la apărare al reclamantei și principiul contradictorialității , excepția lipsei de interes a reclamantei formulată de intimați nefiind pusă în discuția părților.
La instanța de fond cauza a fost înregistrată sub nr.334/2012 iar la termenul din 14 mai 2012 a fost respinsă excepția lipsei de interes invocată de pârâți prin întâmpinare.
Au fost solicitate și admise de către reclamantă probe cu înscrisuri și expertize tehnice topometrice și construcții , iar pentru pârâți proba cu înscrisuri .
La termenul din 24 septembrie 2012 instanța a luat act de faptul că reclamanta a cesionat dreptul său de creanță către S.C. CM. AND D. SRL G. și a fost introdusă în cauză această societate iar prin adresa depusă la dosar la 22.11.2002 aceasta și-a însușit acțiunea promovată de reclamanta intimată.
In cauză pârâții au fost amendați de mai multe ori întrucât au refuzat să primească expertul construcții pentru a efectua expertiza dispusă în cauză.
Reclamanta a depus la dosar cerere prin care a solicitat obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 1503 lei reprezentând paguba cauzată prin amânarea judecății, ca urmare a faptului că nu au permis expertului accesul în imobil în vederea efectuării expertizei construcții.
A arătat reclamanta că suma reprezintă dobânda legală penalizatoare calculată conform art.3 al.21 din OG 13/2011 , iar valoarea la care s-a calculat dobânda legală este suma datorată în prezent de avalist din valoarea biletului la ordin avalizat scăzându-se suma datorată de 5000 lei.
In continuare, reclamanta a arătat că pârâții au pricinuit cu intenție amânarea judecării cauzei împiedicând exercitarea atribuțiilor expertului desemnat în cauză.
Pârâții au depus la dosar înscrisuri respectiv încheierea din 17.12.2010, notificarea deschiderii procedurii insolvenței, tabelul preliminar al creanțelor, încheierea de ședință din 25.02.2011, Tabelul definitiv al creanțelor din 07.03.2011 , Lista furnizori creditori, Raport de activitate administrat judecării, Sentința civilă nr.533/2011, Sentința civilă nr.740/2013, Buletinul procedurilor de insolventă 17045/2013.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține în fapt următoarele:
In baza relațiilor comerciale, reclamanta intimată SC L. SRL a livrat SC R. L. SRL mărfuri pentru plata cărora beneficiarii au emis Biletul la ordin BP0531A nr.02883078 la data de 06.05.2009 în valoare de 18906,1 lei , instrument de plată avalizat de pârâta B. M. G.
Reclamanta a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc R. C. punerea în executare a biletului la ordin care a fost refuzat la plată în procedura obișnuită pentru lipsa disponibilității.
Creditoarea s-a îndreptat împotriva pârâtei B. M. G. care a avalizat biletul la ordin , astfel încât în conformitate cu definiția avalistului dată de art.187 din Norma Cadru 6/1994, aceasta a garantat obligația asumată de unul dintre debitorii biletului la ordin numit avalizat.
Reclamanta a solicitat ca formă de executare alături de celelalte prevăzute de lege și vânzarea la licitație a imobilelor teren și construcții situate în corn. Filipeștii de Pădure jud. Prahova , bunuri comune ale celor 2 pârâți , conform Adresei nr.571/2010 (f.26), încheierea nr.4549/2010 a OCPI Prahova -BCPI Câmpina (f.17-18).
Potrivit disp.art.974 CC , creditorii pot exercita toate drepturile și acțiunile debitorilor, în afara celor strict personale, potrivit dispă.art.400 CPC , împărțirea bunurilor comune poate fi hotărâtă și la cererea părții interesate și în cadrul contestației la executare , iar conf. disp.art.493 CPC creditorii personali care au un debitor coproprietar sau codevălmaș , nu vor putea urmări partea acestuia din imobile proprietate comună decât după ce se va cere împărțeala acestora.
Rezultă așadar, că acțiunea ce face obiectul prezentei cauze de împărțeală a bunurilor comune are o natură mixtă, în sensul că pentru promovarea ei este necesar a exista o creanță certă , lichidă și exigibilă a creditorului contra debitorului, și primul să aibă un interes.
In cazul în speță, instanța apreciază că cele 2 condiții sunt îndeplinite de . către creditoare.
Susținerile pârâților, în sensul că reclamanta creditoare trebuia să se îndrepte împotriva societății debitoare și nu împotriva avalistului precum și apărarea în sensul că societatea debitoare se află în insolventă , iar creditoarea
s-a înscris la masa credală nu au nici un fel de relevanță în cazul în speță , știut fiind faptul că intrarea în insolvență a debitoarei cu consecința suspendării de drept a executării silite, privește exclusiv persoana debitorului avalizat și nicidecum pe avalist care are un raport juridic distinct cu creditorul , o altă obligație independentă de cea născută între debitor și creditor, astfel încât poate fi urmărit separat de creditor, chiar în ipoteza intrării în insolvență a debitorului.
Pe de altă parte, eventualele excepții, apărări de natura celor anterior analizate ar putea fi invocate într-o altfel de acțiune și nicidecum în prezenta cauză care are ca obiect partaj bunuri comune promovată de creditor.
Instanța mai reține faptul, că reclamanta a formulat la data de 24.01.2014 o cerere prin care a solicitat obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 1503 lei reprezentând despăgubiri pentru paguba cauzată prin amânarea judecării cauzei ca urmare a faptului că aceștia nu au permis expertului constructor să efectueze raportul de expertiză suma ce reprezintă dobânda legală conform OG 13/2011.
Conform disp. art.1083 CPC, cel care cu intenție sau din culpă, a pricinuit amânarea judecării sau executării silite, la cererea părții interesate va putea fi obligat de către instanța de judecată la plata unei despăgubiri pentru paguba cauzată prin amânare.
In cazul în speță, pârâții au dat dovadă de o totală rea credință împiedicând și nepermițând expertului tehnic constructor însoțit și de agentul de poliție la solicitarea instanței, să efectueze raportul de expertiză dispus în cauză , împrejurare față de care s-au acordat nu mai puțin de 14 termene de judecată pentru efectuarea acestei probe și fiind amendați pârâții de 4 ori flecare, cu maximul prevăzut de lege.
Este cert faptul, că reclamanta creditoare a fost prejudiciată prin amânarea judecării cauzei și implicit a executării silite suferind astfel o pagubă cel puțin egală cu cea solicitată, reprezentând dobânda legală prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a litigiului.
Astfel fiind , instanța în temeiul disp. art.673 CPC , 493 CC (art.353 NCC ) art.108 ind.3 rap. la art.105 ind. 1 lit.h CPC va admite acțiunea completată, și se va dispune partajul bunurilor comune ale părților constând în teren și construcții conform expertizei topo și construcții efectuate în cauză, în cotă de Vi fiecare, prin atribuirea bunurilor pârâtei debitoare B. M.G și despăgubirea pârâtului B. R. cu contravaloarea cotei de Vi.
Instanța a optat pentru această variantă față de mențiunea expertului în sensul că nu se pot face 2 unități locative (f.274) distincte și față de solicitarea reclamantei.
Totodată, vor fi obligași pârâții să plătească reclamantei suma de 1503 lei reprezentând despăgubiri pentru paguba cauzată prin amânarea judecării cauzei.
In temeiul disp.art.274 CPC vor fi obligați pârâții să plătească suma de 9061,38 lei reprezentând taxa timbru , onorariu apărători , onorariu experți , contravaloarea transportului apărătorului reclamantei pe ruta Galați -Câmpina -Galați.
Nu a avut instanța în vedere și nu a luat în considerare suma de 325 ,46 lei reprezentând taxa de timbru (f.153) pentru repunerea pe rol a cauzei, întrucât reclamanta s-a aflat în culpa atâta timp cât suspendarea judecății cauzei s-a făcut pentru neprezentarea părților și nu s-a solicitat judecarea în lipsă (inclusiv de către reclamantă care avea interes).
DREPT CIVIL - ACȚIUNE ÎN CONSTATARE
DOSAR NR. 45/204/2013
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1710/14.06.2013
Prin acțiunea civilă înregistrată pe roiul acestei instanțe sub nr. 45/204/2013 la data de 08.01.2013, reclamanta M.E. a chemat în judecată pe pârâtul M.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se constate că vânzarea imobilului situat în corn. T, str. C nr. 305, jud. Prahova, compus din teren în suprafață de 924 m.p. din care 224 m.p. curți și construcții (locuința C 1 în suprafața construită de 43,07 mp și suprafața utilă de 35,30 mp compusă din hol, dormitor, bucătărie, sufragerie, magazie, construită din paiantă în anul 1940) și teren arabil 700 m.p. cu nr. cadastral provizoriu 337, corn. T, realizată prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 107/16.01.2003, este în fapt o donație deghizată; să se constate revocarea donației pentru motive de ingratitudine și să se dispună revenirea la situația anterioară cu consecința directa a revenirii imobilului în patrimoniul său. Cu cheltuieli de judecată.
în motivarea cererii s-a arătat că este bunica pârâtului, fiind o persoana foarte în vârstă, născută în anul 1925 și neavând venituri care să-i asigure existența, a considerat, la insistențele pârâtului că în situația în care îi va dona acestuia imobilul proprietatea sa, acesta va avea grijă de ea și îi va asigura ajutorul necesar atât financiar cât și moral, de care avea nevoie.
Față de faptul că mai are și alți moștenitori legali a înțeles să mascheze donația (legatul) pe care a înțeles să o fac nepotului său sub forma unui act de vânzare cumpărare pe care La încheiat la data de 16.01.2003.
Arată că nu a primit nici un ban pentru transmiterea imobilului către nepotul său, deși în actul de vânzare este trecut un preț al vânzării și a rămas să locuiască și să folosească imobilul, deși în contractul de vânzare cumpărare nu s-a instituit nici un drept de uzufruct sau de habitație în favoarea sa.
După ce a donat imobilul nepotului acesta a avut un comportament relativ normal față de ea și deși nu și-a îndeplinit obligațiile pe care și le asumase decât în mică măsura, a considerat că își va îmbunătăți comportamentul și va avea mai multa grijă de ea, deoarece starea de sănătate s-a înrăutățit și nevoia de ajutor era și mai mare.
Pârâtul i-a dat sporadic diverse alimente dar niciodată comportamentul său nu a fost acela al unui om căruia i-ar fi păsat de ea, și începând cu luna martie sau aprilie 2012 a încetat să-i mai dea vreun ajutor material, iar comportamentul acestuia a devenit foarte violent și insultător, spunându-i chiar ca ar fi cazul să moară mai repede.
Astfel înțelege să revoce donația pe care i-a facut-o pentru motive de ingratitudine, în ultimul an trăind doar cu ajutorul celorlalți nepoți și al vecinilor care i-au asigurat atât hrana cât și ajutorul fizic pentru treburile gospodărești absolute necesare.
în drept s-au invocat disp. art. 821-831 pct. 3, art. 833, art. 992 din vechiul cod civil și disp. art. 1020 - 1069 actualul Cod civil.
La termenul de judecată din data de 10.05.2013 reclamanta prin apărător și-a precizat temeiul legal ca fiind dispozițiile indicate în acțiune din vechiul cod civil.
Pârâtul M.A. a formulat întâmpinare la 29.03.2013 prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea întâmpinării se arată că la data de 16.01.2003 a cumpărat de la bunica sa un teren în suprafață de 924 mp, din care 224 mp curți construcții și 700 mp arabil, teren situat în intravilanul comunei T., str. C. nr. 305, împreună cu o casă de locuit existentă pe terenul menționat. Prețul vânzării a fost de 20 milioane lei vechi, pe care vânzătoarea, bunica sa i-a primit în întregime de la el în ziua perfectării contractului de vânzare cumpărare la biroul notarului public.
Prin contractul de vânzare cumpărare încheiat au precizat că prețul a fost plătit în întregime în data de 16.01.2003, că nu s-au înțeles printr-un alt act ascuns să se plătească un preț mai mare, sau să se stabilească alte obligații pentru vreuna dintre părți, precum și că cele declarate sunt reale și corespund întru totul voinței lor.
Precizează că actul de vânzare cumpărare încheiat cu bunica sa, reclamanta M.E., nu a cuprins nici o clauza de întreținere, de uzufruct sau habitație; dorința sa la acel moment dat, era ca pe acel teren să își construiască o casă atunci când își voi întemeia o familie. Ulterior a plecat din țară în Italia unde locuiește și muncește și în prezent. întrucât nu folosea acel teren și casa de locuit, a permis bunicii să locuiască în continuare acolo, având în vedere vârsta înaintată a acesteia. De fiecare dată când a revenit în țară s-a îngrijit de construcția existentă, a investit peste 18000 euro în consolidarea, renovarea și amenajarea locuinței, precum și în împrejmuirea și amenajarea gospodăriei.
De asemenea a apreciat că este datoria sa morală față de bunica sa, având în vedere și că tatăl său, este plecat și nu o mai vizitează, fară a exista vreo clauza scrisă, sau vreo înțelegere între ei o ajuta pe aceasta.
Solicitarea reclamantei de revocare a contractului de vânzare cumpărare nr. 107/16.01.2013 pentru motive de ingratitudine este neîntemeiată contractul de vânzare cumpărare menționat nu este un contract de donație sau vreun contract de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere, uzufruct sau habitație, prețul vânzării fiind plătit la încheierea actului notarial, iar revocarea pentru motive de ingratitudine se poate aplica în cazuri prevăzute expres și limitativ de disp art. 1023 Cod civil.
La solicitarea părților s-au încuviințat probe cu înscrisuri, 2 martori și interogatorii, și analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut că:
La data de 16.01.2003 părțile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 107 prin care reclamanta a vândut pârâtului un teren în suprafață de 924 mp, situat în corn. T., str. C. nr. 305, jud. Prahova, împreună cu locuința CI, situată pe acest teren, compusă din hol, dormitor, bucătărie, sufragerie și magazie.
Prețul acestei vânzării a fost stabilit de părți la suma de 20.000.000 lei (rol), pe care vânzătoarea, reclamanta M.E., a declarat în fața notarului, că 1-a primit în întregime de la cumpărător la data autentificării actului.
Prin acțiune formulată reclamanta solicită a se constata că actul mai sus menționat reprezintă o donație deghizată, donație pe care înțelege a o revoca pentru motive de ingratitudine și în consecință a se dispune repunerea părților în situația anterioară.
Prin concluziile scrise reclamanta invocă în principal disp. art. 845 C. civ., considerând că beneficiază de prezumția că actul încheiat reprezintă o donație deghizată, astfel că sarcina probei revine pârâtului.
Potrivit art. 845 C. civ. înstrăinările de bunuri făcute de către de cuius cu sarcina unei rente viagere sau cu rezervă de uzufruct, succesibililor rezervatari în linie dreaptă se prezumă a fi donații fară sarcini scutite de raport.
Așadar în această ipoteză se instituie o prezumție de simulație a actelor de înstrăinare cu elemente oneroase între rude în linie dreaptă, însă aceasta este de strictă interpretare, astfel că aceasta nu operează în cazul în care este vorba de o vânzare-cumpărare pură și simplă, fară instituirea sarcinii unei rente viagere sau a rezervei dreptului de uzufruct, ca în cazul prezentei spețe.
De asemenea beneficiarul bunului dobândit trebuie să aibă la momentul înstrăinării calitatea de moștenitor rezervatar prezumtiv al vânzătorului, cerință neîndeplinită în prezenta cauză, întrucât pârâtul este descendent de gradul II, astfel că ar fi înlăturat de la moștenire de tatăl său în grad mai apropiat, ca descendent de gradul I.
Susținerea reclamantei din concluziile scrise, în sensul că cei 2 fii ai reclamantei și cei 4 nepoți au calitatea de descendenți direcți, fiind succesibili rezervatari, toți cu vocație succesorală, este neîntemeiată în primul rând pentru faptul că reclamanta este încă în viață și nu se poate vorbi de calitatea de moștenitori a descendenților acesteia.
In al doilea rând unul dintre principiile generale ale devoluțiunii legale a moștenirii este acela al proximității gradului de rudenie între moștenitorii din aceiași clasă, astfel că fii defunctului sunt rude de gradul întâi, iar nepoții de fii sunt rude de gradul al doilea, și deci nepoții de fii sunt înlăturați de la moștenire de către fii defunctului. în atare situație cum tatăl pârâtului, este în viață, în cazul în care reclamanta ar deceda, nu pârâtul ar culege moștenirea acesteia, ci tatăl său împreună cu celălalt fiu al reclamantei, în nici un caz nepoții.
Astfel dispozițiile art. 845 C. civ. invocate de reclamantă ar fi aplicabile doar după deschiderea succesiunii vânzătorului, moment la care se pune problema încălcării sau nu a cotității disponibile.
Cum vânzătoarea este în viață și față și de celelalte condiții neîndeplinite, anterior analizate, prevederile art. 845 C. civ. nu-și găsesc aplicabilitatea în prezenta cauză și ca atare nu se poate susține că pârâtul trebuie să facă dovada plății prețului și intenției părților la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Referitor la neachitarea prețului de către pârât și la intenția părților sau cel puțin la intenția reclamantei de la momentul încheierii actului în litigiu, instanța față de mențiunile din contract referitoare la primirea prețului de către reclamantă, dar și la mențiunile din încheierea de autentificate a contractului, unde notarul a precizat că după citirea actului părțile au consimțit la autentificarea acestuia și au semnat toate exemplarele în fața sa, a avut în vedere că prezența părților în fața notarului, conținutul declarațiilor lor, precum și faptul că li s-a citit contractul anterior semnării reprezintă constatări personale ale notarului care fac dovada până la înscrierea în fals, potrivit art. 1173 C. civ, proba contrară, prin alte mijloace de probă nefîind admisibilă.
De aceea, în speță, numai urmându-se procedura înscrierii în fals s-ar fi putut face dovada necunoașterii conținutului contractului.
întrucât reclamanta nu s-a înscris în fals nu poate afirma că nu a cunoscut conținutul contractului încheiat și că nu ar fi primit prețul, și nici nu poate face această dovadă prin proba testimonială cu martori, neinvocându-se mei nulitatea absolută a contractului.
Cu toate acestea instanța constată că nici martori prezenți nu au confirmat această situație de fapt invocată de reclamantă.
Astfel chiar martora propusă de reclamantă, C. C. M. a declarat că a aflat anul trecut că s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare între reclamantă și pârât, dar nu cunoaște în ce perioadă și nici alte condiții în legătură cu acest contract.
Martorul A. A. C, care urmează a se căsători cu nepoata reclamantei, a relatat că nu are cunoștință de nicio înțelegere sau contract încheiat între părți.
De asemenea martorii audiați la propunerea pârâtului au precizat că în perioada 2002-2003 părțile au încheiat un contract de vânzare-cumpărare, iar reclamanta nu și-a arătat niciodată nemulțumirea față de acesta și nici nu a pretins pârâtului să o întrețină sau să aibă grijă de ea.
în consecință s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada existenței unei donații deghizate, iar faptul că pârâtul la momentul încheierii contractului nr. 107/16.01.2013, avea numai vârsta de 21 ani, nu conduce la prezumția că nu ar fi avut mijloacele financiare necesare achitării prețului, și de altfel existența unor venituri proprii financiare nu constitui o condiție esențială a încheierii unui contract de vânzare-cumpărare, existând chiar posibilitatea logică ca părinții să-1 fi ajutat cu bani pe pârât, cu atât mai mult cu cât așa cum susține reclamanta, tatăl pârâtului urma să primească chiar o sultă în urma actului de partaj voluntar nr. 94/15.01.2003.
Instanța are în vedere și faptul că existența unei erori cu privire la obiectul unui contract, așa cum susține reclamanta că nu ar fi avut reprezentarea încheierii unei vânzării, nu constituie prezumția unei donații deghizate, ci constituie o cauză de nulitate absolută, neinvocată de reclamantă și nedovedită de altfel.
Fără relevanță și nedovedite sunt și susținerile reclamantei în sensul că reclamanta era aproape nevăzătoare, în condițiile în care acesta s-a prezentat personal în instanță și această susținere nu s-a dovedit a fi reală, precum și faptul că Ia casă pârâtul a efectuat sau nu anumite lucrări de renovare.
Față de toate cele anterior reținute instanța a respins cererea reclamantei de a se constata că vânzarea imobilului din corn. T. reprezintă o donație deghizată, și în consecință și celelalte capete de cerere, prin care solicită revocarea donației și repunerea în situația anterioară vor fi respinse ca atare.
S-a mai reținut și faptul că reclamanta nu a făcut nici dovada cazului de revocare a unei donații pentru ingratitudine, respectiv pentru refuzul de alimente, prevăzut de disp. art. 831 alin. 3 C. civ., ceea ce ar fi presupus că donatorul a avut nevoie și a cerut alimente de la donatar, care - având posibilitatea - a refuzat să dea. Refuzul însă nu se sancționează cu revocarea dacă donatorul avea rude obligate și în situația de a-i acorda întreținere.
Reclamanta însăși a precizat faptul că are 2 fii și 4 nepoți, iar martorii propuși de ea au relatat că fiul acesteia și 2 nepoate se ocupă de reclamantă și nu cunosc dacă reclamanta a solicitat vreodată în mod expres ajutor pârâtului.
Așadar nici din acest punct de vedere cererea de revocare a pretinsei donații nu ar putea fi admisă, însă așa cum s-a reținut mai sus ne&cându-se dovada existenței unui contract de donație, nu poate fî pusă nici problema revocării acestuia.
Instanța a avut în vedere disp, vechiului cod civil întrucât contractul în litigiu a fost încheiat sub imperiul acestui cod, respectiv la data de 16.01.2003, iar potrivit art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a noului cod civil "Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa."
în temeiul disp. art. 274 C. pr. civ. reclamanta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată.
Judecător,
ȘERBĂNESCU MARILENA ALINA
| ← Drept Civil - Obligatia de a face. Jurisprudență Fondul funciar | Accesiune. Jurisprudență Chemare în judecată (acţiuni, cereri) → |
|---|
