Drept de autor. Dreptul de utilizare normală a operei. Răspunderea delictuală datorată încălcării drepturilor morale constând în utilizarea operei fără acordul autorului, prin folosirea de imagini în crearea unui clip publicitar, lipsa menţiunii privind n

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

- Legea nr. 8/1996: art. 33

- Cod civil: art. 998, art. 999

Desprinderea unui fragment (secvenţă) dintr-o operă cinematografică, transformarea acestuia de o asemenea manieră încât să transmită un mesaj diferit faţă de cel conţinut în opera din care provine şi difuzarea lui într-un scop ce nu are vreo legătură cu aceeaşi operă, nu pot fi constitui utilizări conforme bunelor uzanţe şi, cu atât mai puţin, o folosire care să se circumscrie utilizării normale a operei.

Nu este de conceput ca în privinţa unei opere de creaţie intelectuală, generatoare de drepturi specifice de proprietate intelectuală pentru autorii ei, să se considere că s-ar circumscrie bunelor uzanţe şi/sau unei utilizări normale a ei, actele de preluare şi transformare a unor părţi ale operei cu scopul de a servi la satisfacerea unor nevoi ale terţilor cărora le incumbă obligaţia (corelativă drepturilor menţionate) de a se abţine de la orice acţiune de natură a aduce atingere drepturilor autorilor.

Excepţiile sunt strict şi limitativ stabilite prin art. 33 alin. 1, 2 şi 3 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor devenind operante în anumite condiţii, printre ele regăsindu-se acelea ca utilizarea unei opere preexistente să se facă potrivit cu bunele uzanţe şi să nu contravină utilizării normale a operei.

(Decizia civilă nr. 51/A din 26.02.2009, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind

proprietatea Intelectuală)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, sub nr. 37021/3/26.10.2007, reclamantul O.N. a chemat în judecată pe pârâţii SC C.F. SRL, SC H., SC S. SRL şi C.N.C.G. SRL, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi în solidar pârâţii la plata sumei de 100.000 euro (330.000 lei), adică 50.000 euro/campanie publicitară pentru încălcarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.

în motivarea cererii reclamantul a arătat că este regizorul filmului „Vis de Ianuarie”, produs în anul 1978.

în cursul anilor 2006 şi 2007, în cadrul a două campanii publicitare, pe diverse posturi de televiziune din România a fost difuzat un clip publicitar în care apăreau imagini din filmul „Vis de Ianuarie”. Clipul publicitar a fost promovat în cadrul campaniei „Balul Vienez” organizata de către S C H G. SRL. Clipul publicitar a fost şi este postat pe site-ul I.Qads, menţionându-se că realizatorul său este SC S. SRL.

Pe site-ul cotidianului on-line Wall Street - Business în timp real, se precizează într-un articol din 11.02.2006 că spotul IV a fost regizat de către A R. şi produs de SC C.F. SRL.

în urma notificărilor acestor pârâţi, SC S. SRL a transmis reclamantului un document din care rezultă că C.N.C. şi-ar fi exprimat acordul pentru utilizarea în clipul publicitar a 10 secunde din filmul „Vis de Ianuarie”.

Prin faptele lor, pârâţii i-au încălcat reclamantului drepturile morale prevăzute de Legea nr. 8/1996 deoarece nu au avut acordul său pentru folosirea de imagini în clipul publicitar şi nu au menţionat numele regizorului şi al filmului din care au preluat imagini. Totodată, aceştia au intervenit şi au modificat opera sa prin utilizarea unui alt fond muzical.

Clipul publicitar are o durată de 30 de secunde, din care primele 10 secunde sunt imagini din filmul „Vis de Ianuarie”. Muzica originală a filmului a fost înlocuită de un alt fond muzical. După imaginile din filmul regizat de către reclamant, în următoarele 12 secunde este filmată într-o cameră o doamnă care îşi culcă copiii, pentru ca în ultimele 8 secunde să fie prezentaţi organizatorii evenimentului şi sponsorii. Practic, întregul clip publicitar este construit în jurul imaginilor din filmul „Vis de Ianuarie”. Cu toate acestea, pe durata clipului publicitar sau în mod public realizatorul, producătorul şi beneficiarul clipului publicitar nu au menţionat numele reclamantului sau al filmului de unde au preluat imaginile.

Deşi toţi pârâţii cunoşteau cine este regizorul, niciunul dintre aceştia nu a solicitat acordul reclamantului pentru a utiliza imagini din filmul regizat de către el. Producătorul a preferat să solicite acordul de la titularul drepturilor patrimoniale, C.N.C. Acesta a fost de acord şi a cedat ceva ce nu avea în patrimoniu: dreptul de a dispune ciuntirea unei opere.

Pârâţii au adus atingere drepturilor morale ale reclamantului asupra operei, respectiv: dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei, dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi dreptul de a se opune oricărei modificări.

Realizatorul şi producătorul spotului publicitar, nu numai că au folosit fără niciun drept imagini din filmul „Vis de Ianuarie”, dar au prezentat în mod public ca regizor pe un necunoscut.

Cititorii cotidianului electronic Wall Street Business în timp real au aflat că aceea persoană a regizat scena de bal din clip. Practic, realizatorul şi producătorul au furat munca reclamantului şi şi-au atribuit-o în mod fraudulos la evenimentul „Bal Vienez”.

în drept reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 139 din Legea nr. 8/1996.

Pârâta SC C.F. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul N.O., pentru următoarele motive:

Acest clip publicitar şi întreaga campanie „Balul Vienez" au fost organizate în scop umanitar, „caritabil" pentru ajutorarea unor grupuri de copii şi persoane defavorizate, toate încasările fiind donate Organizaţiei Umanitare Concordia şi Fundaţiei Pro România; realizatorul şi producătorul clipului publicitar au lucrat pro bono.

în aceste condiţii, pârâţii sunt acuzaţi de frauda şi josnicie, deşi toata acţiunea a avut un scop umanitar şi toate încasările au fost donate, singurul care are pretenţii materiale dintr-o acţiune caritabilă destinată ajutorării copiilor fiind reclamantul.

Pârâta a arătat că scopul acestui clip nu a fost unul comercial, nu a fost promovarea filmului, ci a fost unul moral, respectiv sensibilizarea opiniei publice cu privire la problemele copiilor şi ale persoanelor defavorizate şi strângerea de fonduri pentru aceştia.

Mai mult decât atât, filmul „Vis de Ianuarie”, în regia lui N.O., a fost produs în 1978 cu mijloace tehnice şi financiare exclusiv ale statului, iar în prezent se află în

proprietatea publică a statului şi în administrarea C.N.C., potrivit dispoziţiilor art. 63 alin. 1 şi 2 din O.G. nr. 39/2005 modificată şi completată.

SC Castel Film SRL a avut acordul scris, cu titlu gratuit, al C.N.C., deţinătorul drepturilor exclusive de utilizare a filmului, pentru utilizarea în clipul umanitar a unui scurt citat din film, cu titlu de exemplificare, respectiv a celor 10 secunde - secvenţa de bal.

Potrivit dispoziţiilor art. 63 alin. 1 şi 2 din O.G. nr. 39/2005, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 70 alin. 1 şi ale art. 106³ alin. 1 din Legea nr. 8/1996, filmul „Vis de Ianuarie” se include în categoria bunurilor care fac parte din proprietatea publică a statului şi se află în administrarea C.N.C., care are drepturile exclusive de utilizare, inclusiv dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza reproducerea, prin orice mijloc şi sub orice formă, a propriilor înregistrări audiovizuale.

în consecinţă, realizarea şi producţia clipului umanitar a respectat întocmai prevederile legale în vigoare, neexistând nicio încălcare a vreunui drept de autor.

Cât priveşte menţionarea numelui regizorului şi al filmului din care au fost preluate cele 10 secunde ale clipului, aceasta era imposibil de operat datorită duratei extrem de scurte a clipului, fiind, oricum, o obligaţie exclusivă a realizatorului, şi nu a celui care a produs clipul (conform art. 33 alin. 4 din Legea nr. 8/1996).

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 8/1996, sunt permise, fără consimţământul autorului şi fără plata vreunei remuneraţii, utilizarea de scurte citate dintr-o operă, cu titlu de exemplificare.

Mai mult decât atât, potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 8/1996, cu referire la art. 33 alin. 2 lit. b),sunt permise comunicarea către public, fără un avantaj direct sau indirect, comercial sau economic - aşa cum este şi cazul clipului umanitar analizat - de scurte fragmente din opere, în cadrul informaţiilor privind evenimentele de actualitate (evenimentul caritabil ce l-a constituit campania umanitară de strângere de fonduri pentru copii şi persoane defavorizate, în speţă).

Pârâta SC S. SRL a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţi procesuale pasive şi, pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ce inadmisibilă şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

A formulat întâmpinare şi pârâta SC H G. SRL prin care a solicitat respingerea ce neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, arătând că în calitate de organizatoare a campaniei „Balul Vienez”, campanie organizată în scop caritabil, a primit din parte« producătorului şi realizatorului, în conformitate cu prevederile contractuale, dovezile referitoare la respectarea drepturilor de autor sau a altor drepturi conexe ale unor terţe părţi.

Astfel, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 39/2005, cu modificările şi com pletările ulterioare, „filme de toate genurile: lungmetraje şi scurtmetraje de ficţiune documentare sau de animaţie, precum şi materialele lor primare de imagine şi sunel mixajele de sunet realizate până în anul 1997 cu finanţare de la bugetul de stat, de I; bugetul unor unităţi de stat sau de la bugetul C.N.C.” (categorii în care este inclus ş filmul „Vis de Ianuarie”) se afla în proprietatea publică a statului şi în administrare C.N.C.

Prin întâmpinarea formulată de către pârâtul C.N.C. s-a invocat admitere excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestui pârât şi, pe cale de consecinţă, s se dispună scoaterea instituţiei din cauza.

în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.N.C., a arătat c; aşa cum recunoaşte chiar reclamantul, instituţia are calitatea de administrator ; filmelor româneşti din patrimoniul cinematografiei naţionale, patrimoniu din care fac

parte şi filmul „Vis de Ianuarie” regizat de către reclamant, dar produs exclusiv cu fondurile băneşti ale statului.

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 63 alin. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 39/2005, filmul „Vis de ianuarie” este inclus în categoria bunurilor care fac parte din proprietatea publică a statului şi se află în administrare C.N.C. Mai mult, conform art. 70 alin. 1 din Legea nr. 8/1996, C.N.C. deţine drepturile exclusive de utilizare ale acestui film, iar prin art. 166³ alin. 1 din Legea nr. 8/1996 instituţia a dobândit dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza reproducerea prin orice mijloc şi sub orice formă a propriilor înregistrări audiovizuale (în care este inclusă şi această peliculă).

în aceste condiţii, textele de lege menţionate coroborate cu prevederile art. 33 din Legea nr. 8/1996 conferă instituţiei dreptul de a utiliza, fără consimţământul autorului şi fără plata vreunei remuneraţii, utilizarea de scurte citate dintr-o opera, cu titlu de exemplificare. în speţa, cele 10 secunde din filmul „Vis de ianuarie” au fost utilizate pentru ilustrarea secvenţei de bal de către ceilalţi pârâţi, cu avizul C.N.C. acordat în conformitate cu dispoziţiile legale aplicabile în materie. în concluzie, faţă de cadrul legislativ existent, în mod evident instituţia nu era obligată să solicite acordul reclamantului pentru a îngădui utilizarea unei secvenţe din film.

Totodată, pârâta a învederat faptul că instituţia a acordat doar avizul pentru utilizarea celor 10 secunde din film. C.N.C. nu are nici măcar un singur temei legal pentru a cenzura în vreun fel modalitatea în care este folosită secvenţa respectivă de către pârâţi (regizor, producător sau realizator). Este evident că, în măsura în care se va aprecia că au fost vătămate în vreun fel drepturile reclamantului, instituţia este exonerată de absolut orice răspundere juridică, urmând ca orice fel de pretenţii pecuniare sau de altă natură să fie îndreptate împotriva celorlalţi pârâţi care au modificat coloana sonora sau nu au menţionat numele regizorului ori al filmului din care făcea parte secvenţa de bal.

Aşa cum se poate constata cu uşurinţă din adresa înregistrată sub nr. 169/ 25.01.2006, pârâta societate C.F. SRL a informat C.N.C. doar că realizează un clip umanitar cu titlul „Bal Vienez” şi a solicitat permisiunea de a utiliza 10 secunde din secvenţa de bal din filmul „Vis de ianuarie” exclusiv pentru a fi utilizat în clipul umanitar menţionat. Astfel, contrar afirmaţiilor făcute de către reclamant prin acţiunea introductivă de instanţă, în adresa trimisă de către pârâtă SC C.F. SRL nu s-a menţionat faptul că se va modifica în vreun fel această secvenţă (în speţă, coloana sonora) ori că nu va fi menţionat numele filmului sau al regizorului.

Pentru aceste considerente, s-a susţinut că C.N.C. nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

Cu privire la fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse în încheierea de şedinţă de la termenul din 29.01.2008, tribunalul a respins ca neîntemeiate excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor.

Prin sentinţa civilă nr. 841/08.05.2008, a fost admisă în parte cererea reclamantului, dispunându-se obligarea pârâţilor, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 6000 euro, în echivalent lei la cursul BNR de la data plăţii, reprezentând daune morale.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut în esenţă că:

în cursul anilor 2006-2007, în cadrul a două campanii publicitare, a fost difuzat pe mai multe posturi de televiziune un clip publicitar ce promova campania Balul Vienez organizată de către SC H G. SRL.

Clipul publicitar a fost postat şi pe site-ul I Qads, menţionându-se că realizator pârâta SC S. SRL.

Spotul TV a fost regizat de către A R. şi produs de SC C.F. SRL.

Clipul publicitar menţionat are o durată de 30 de secunde, primele 10 conţinând imagini din filmul „Vis de Ianuarie” produs în anul 1978 şi regizat de reclamant.

Imaginile redau un bal, muzica originală a filmului, fiind înlocuită de un alt fond muzical.

Clipul publicitar a fost difuzat fără a fi menţionat numele operei din care au fost extrase imaginile incriminate, sau a autorului acestei opere, probele administrate relevând că extragerea imaginilor din film şi introducerea lor în materialul publicitar a fost făcută fără acordul sau autorizarea reclamantului.

Tribunalul constată în raport cu această situaţie de fapt, că prin faptele lor pârâtele au încălcat drepturile morale de autor ale reclamantului, constând în dreptul la paternitatea operei şi dreptul la respectul integrităţii operei.

în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. b) din lege reclamantul are dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei sale.

Dreptul la paternitatea operei are două aspecte, primul pozitiv şi constă în dreptul autorului de a revendica oricând calitatea de autor şi un al doilea efect, negativ, ce constă în dreptul de a se opune oricărui act de uzurpare, de contestare a acestei calităţi de către terţi.

Dreptul la calitatea de autor implică obligaţia de indicare a autorului în cazul citării şi utilizării de scurte extrase, atunci când aceste acte de utilizare sânt permise fără consimţământul autorului.

Din această perspectivă, a constatat instanţa fondului că faptele pârâtelor de a folosi imagini din filmul realizat de reclamant, în cadrul unui clip publicitar, fără menţionarea autorului acestor imagini constituie o încălcare a dreptului la paternitatea operei şi subzistă şi în ipoteza în care difuzarea ar fi fost permisă şi fără acordul expres al autorului.

Folosirea imaginilor din film în conţinutul clipului publicitar, prin efectuarea unor modificări prin ştergerea coloanei sonore iniţiale şi introducerea uneia noi reprezintă totodată o încălcare a dreptului autorului la a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări, precum şi oricărei atingeri aduse operei, încălcare de natură să prejudicieze onoarea sau reputaţia artistului.

Respectarea operei presupune în primul rând păstrarea integrităţii acesteia, nefiind posibil a se face modificări sau transformări ale operei decât cu acordul autorului, acord ce în cazul de faţă nu a fost solicitat reclamantului.

în raport cu natura drepturilor morale pretins a fi fost încălcate prin faptele pârâţilor, tribunalul a înlăturat ca neîntemeiate susţinerile pârâtelor privind netemeinicia cererii de chemare în judecată decurgând din ipotezele de excepţie prevăzute de art. 33 din Legea nr. 8/1996 modificată referitoare la limitele exercitării dreptului de autor.

Legea reglementează pe larg posibilităţile de reproducere a unei opere în scop de folosinţă publică, în considerarea intereselor generale ale societăţii, care nu constituie încălcări ale dreptului de autor şi se constituie în limitări ale dreptului de autor.

Astfel, potrivit art. 33 din lege, sunt permise, fără consimţământul autorului şi fără plata unei remuneraţii, utilizarea unor opere care au fost aduse anterior la cunoştinţă publică sub următoarele condiţii: utilizarea să fie conformă bunelor uzate; utilizarea să nu contravină exploatării normale a operei; utilizarea să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare.

Acestor condiţii generale, legea le adaugă cerinţe particulare ce ţin seama de modalitatea de utilizare a operei, de genul operei protejate şi de locul de folosinţă al acesteia, ce impun menţionarea sursei şi a numelui autorului operei.

Prin urmare şi în ipoteza în care s-ar aprecia că extragerea unor fragmente din filmul realizat de reclamant şi folosirea lor în clipul publicitar s-ar circumscrie situaţiilor de excepţie descrise de art. 33 din lege, lipsa oricărei menţiuni cu privire la opera din care provine şi la autorul acesteia constituie încălcări ale drepturilor morale de autor, de natură a atrage răspunderea civilă delictuală.

Contrar susţinerilor pârâtelor, folosirea imaginilor din film în condiţiile denaturării acestora, prin operarea de modificări aduse coloanei sonore iniţiale nu constituie limitări legale aduse dreptului de autor, permise în condiţiile art. 33 din lege.

Pârâtele au afirmat că folosirea acestor imagini a fost solicitată şi aprobată în vederea informării publicului cu privire la un eveniment de actualitate - Balul Vienez -cu scop caritabil, organizat în vederea colectării de fonduri pentru grupuri şi persoane defavorizate.

Excepţiile prevăzute de lege, ce conţin limitări ale dreptului de autor, sunt de strictă interpretare, astfel încât textele legale nu pot fi aplicate prin analogie altor situaţii decât cele strict prevăzute.

Legea permite fără autorizarea autorului, reproducerea, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea publică, fără un avantaj direct sau-indirect, comercial sau economic de scurte fragmente ale operelor, în cadrul informaţiilor privind evenimentele de actualitate, dar numai în măsură justificata de scopul informării, preluarea unor imagini din filmul reclamantului asupra cărora au fost operate modificări şi deturnarea lor de la scopul iniţial nefiind inclusă în situaţia de excepţie citată.

Având în vedere aceste considerente, a constatat instanţa fondului că prin reclamantul a dovedit în persoana fiecărei pârâte chemate în judecată îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale atât din perspectiva faptelor ilicite comise, a prejudiciului adus reclamantului, a vinovăţiei şi a legăturii de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu.

Astfel, producătorul SC C.F. SRL şi realizatorul SC S. SRL au preluat imaginile filmului asupra cărora au efectuat o serie de intervenţii aducând atingere integrităţii operei şi deturnând sensul artistic al acestora.

La rândul său, pârâta C.N.C. şi-a dat acordul la folosirea imaginilor ignorând dreptul de autor al reclamantului.

Asupra cuantumului sumei pretinse cu titlu de daune morale, a apreciat instanţa că suma pretinsă este în disproporţie vădită cu consecinţele produse prin încălcarea drepturilor subiective, personal nepatrimoniale, ale reclamantului.

Suma de 100.000 de euro este vădit exagerată prin raportare la circumstanţele particulare ale speţei, întrucât repararea prejudiciului provocat reclamantului nu se poate constitui într-o sursă de îmbogăţire a acestuia.

Repararea integrală a prejudiciului cauzat urmează a fi realizat, pe de o parte, prin recunoaşterea existentei încălcării acestor drepturi, iar pe de altă parte, prin acordarea sumei de 6.000 euro în echivalent în lei la cursul BNR, la data plăţii.

împotriva acestei sentinţe au declarat apel toate părţile.

Prin apelul formulat de către pârâta-apelantă SC S. SRL se susţine în esenţă că:

Hotărârea primei instanţe este în mod vădit neîntemeiată în condiţiile în care, în mod evident, nu a fost identificată partea de culpă a pârâtelor în raport de prezumata deja stare de vinovăţie a tuturor. Răspunderea pentru folosirea imaginilor din film nu ne aparţine, SC S. SRL, în calitate de realizator al campaniei, nu are legătură cu producerea clipului de campanie, această sarcini căzând în seama SC C.F.

Au fost astfel depuse la dosar cererea formulată de C.F. către C.N.C. pentru acordul privind utilizarea celor 10 secunde din film şi contractul de prestări servicii încheiat între SC C.F. SRL, în calitate de producător al clipului publicitar, şi J.W.M., în calitate de beneficiar, raport comercial care exonerează practic de orice răspundere pe SC S. SRL. în niciun act semnat de pârâţii aflaţi în proces nu apare numele societăţii SC S.A. Simpla apariţie pe un site oarecare nu poate constitui baza pentru emiterea unei sentinţe judecătoreşti. E absurd - în susţinerea apelantei - ca o societate comercială care funcţionează după anumite legi comerciale să devină subiect în materia răspunderii civile delictuale mai ales că între prejudiciul pretins şi vinovăţia apelantei nu există niciun raport de cauzalitate.

Se mai arată că SC S. nu a „preluat” imagini din filmul „Vis de ianuarie”, ci SC C.F., în calitate de producător, a solicitat şi a obţinut, în mod legal, cu titlu gratuit, acordul pentru utilizarea celor 10 secunde din filmul respectiv, aflat în proprietatea publică a statului român.

Pe de altă parte, filmul „Vis de Ianuarie” a fost realizat în anul 1978 cu mijloacele materiale ale statului român, iar regizorul N.O. a fost remunerat pentru efortul depus. Art. 63 alin. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 39/2005, stabileşte că filmul „Vis de ianuarie” intră în categoria bunurilor ce fac parte din proprietatea publică a statului şi se află în administrarea C.N.C.

Chiar actul normativ invocat de reclamant (Legea nr. 8/1996) stabileşte prin art. 70 alin. 1 faptul că C.N.C. deţine drepturile exclusive de utilizare pentru acest film, iar prin art. 166³ alin. 1 din Legea nr. 8/1996 instituţia a dobândit dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza reproducerea prin orice mijloc şi sub orice forma a propriilor înregistrări audiovizuale (deci şi această peliculă).

Astfel, consideră apelanta că pretenţiile reclamantului N.O. nu pot fi justificate asupra unei opere ce nu-i aparţine.

Instanţa de fond nu a reuşit să înţeleagă diferenţa între producţia efectivă a clipului, care nu aparţine SC S. SRL, şi realizarea campaniei umanitare la care această societate a participat pro bono, prin realizarea scriptului de campanie, din solidaritate cu iniţiativa C.H.G. SRL, la un eveniment care a avut ca scop ajutorarea copiilor din centrele de plasament şi sensibilizarea opiniei publice pe acest aspect.

în drept, s-au invocat prevederile art. 282 şi urm. C. pr. civ., art. 33 şi 70 din Legea nr. 8/1996, art. 63 alin. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 39/2005.

Prin apelul declarat de reclamantul O.N. se susţine în esenţă că:

în mod corect instanţa de fond a reţinut că pârâtele au încălcat drepturile morale de autor ale reclamantului-apelant, constând în dreptul la paternitatea operei şi dreptul la respectul integrităţii operei. Pârâtele au folosit imagini din filmul realizat de acesta în cadrul unui clip publicitar, fără menţionarea numelui autorului imaginilor şi prin efectuarea unor modificări, respectiv ştergerea coloanei sonore iniţiale, fără acordul subsemnatului.

Cu privire la evaluarea contravalorii drepturilor morale încălcate, instanţa de fond în mod greşit a considerat că suma de 100.000 euro este vădit exagerată prin raportare la circumstanţele particulare ale speţei. Tocmai aceste circumstanţe sunt de natură să agraveze responsabilitatea pârâtelor. Acestea nu sunt simple persoane care în mod accidental au realizat un spot publicitar, ci sunt persoane juridice care de regulă realizează, produc sau gestionează opere cinematografice.

C.N.C. este responsabil datorită faptului că a fost de acord cu modificarea operei şi folosirea unor imagini în lipsa acordului autorului. Dreptul de administrare al C.N.C. nu se confundă cu drepturile morale ale autorului.

SC C.F. SRL este responsabil întrucât prin contractul de servicii de producţie nr. 10725/31.01.2006 şi-a asumat obligaţia furnizării listei tuturor persoanelor care au contribuit cu drepturi, bunuri, servicii sau facilităţi la realizarea spotului, obligaţia obţinerii de la toţi terţii care au legătura cu spotul publicitar o cesionare a întregului drept de autor sau altor drepturi de orice natură şi obligaţia de a nu încălca dreptul de autor sau alte drepturi ale unor terţe părţi.

SC H.G. SRL este responsabilă deoarece prin contractul de servicii de producţie nr. 10725/31.01.2006 şi-a asumat obligaţia de a nu încălca dreptul de autor sau alte drepturi ale unor terţe părţi. în calitate de beneficiar al spotului publicitar şi de organizator al evenimentului avea obligaţia de a urmări îndeaproape respectarea drepturilor de autor asupra imaginilor utilizate în spotul publicitar.

SC S. SRL este responsabilă întrucât a contribuit la realizarea spotului care a fost prezentat pe internet ca fiind opera sa. Faptul că nu a semnat niciun act alături sau împreună cu celelalte pârâte nu este de natură să o exonereze de responsabilitate.

Cuantificarea despăgubirilor morale solicitate la suma de 100.000 euro s-a făcut avându-se în vedere suferinţa care i-a fost provocată reclamantului prin ciuntirea operei sale, prin prezentarea unor imagini fără a se menţiona numele autorului sau al operei din care au fost extrase. Totodată, s-a avut în vedere efortul depus la vremea realizării scenei de bal, numărul zilelor de filmare, numărul participanţilor, coordonarea necesară obţinerii rezultatului dorit şi numărul repetiţiilor. în economia spotului publicitar, scena de bal reprezintă partea esenţială, fără de care spotul nu are nicio valoare. Imaginile în care o mamă povesteşte copilului un bal de basm pot fi realizate în orice încăpere şi fără o specializare a participanţilor. Nu în ultimul rând, trebuie avute în vedere onorariile pe care orice autor al unei opere audiovizuale le poate solicita pentru munca sa. într-o societate democratică orice abuz trebuie pedepsit şi orice încălcare a legii trebuie să aibă drept consecinţă sancţionarea celor responsabili, în drept, s-au invocat prevederile art. 282 şi urm. C. pr. civ.

Apelantul C.N.C. a criticat hotărârea primei instanţe sub următoarele aspecte: în mod nejustificat, instanţa de fond a respins excepţia calităţii procesuale pasive a C.N.C.

Calitatea procesuală pasiva presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecăţii, ori această condiţie nu este îndeplinită în cauză.

Aşa cum recunoaşte chiar reclamantul, instituţia apelantă are calitatea de administrator al filmelor româneşti din patrimoniul cinematografiei naţionale, patrimoniu din care face parte şi filmul „Vis de Ianuarie” regizat de către reclamant, dar produs exclusiv cu fondurile băneşti ale statului.

Prin urmare, potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 63 alin. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 39/ 2005, filmul „Vis de ianuarie" este inclus în categoria bunurilor care fac parte din proprietatea publică a statului şi se află în administrare apelantului. Mai mult, conform art. 70 alin. 1 din Legea nr. 8/1996, C.N.C. deţine drepturile exclusive de utilizare ale acestui film, iar prin art. 166³ alin. 1 din Legea nr. 8/1996 acest apelant a dobândit dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza reproducerea prin orice mijloc şi sub orice formă a propriilor înregistrări audiovizuale (în care este inclusă şi această peliculă).

speţă, cele 10 secunde din filmul „Vis de ianuarie” au fost utilizate pentru ilustrarea secvenţei de bal de către ceilalţi pârâţi, cu avizul instituţiei noastre acordat în conformitate cu dispoziţiile legale aplicabile în materie. în concluzie, faţă de cadrul legislativ existent, apelantul nu era obligat să solicite acordul reclamantului pentru a îngădui utilizarea unei secvenţe din film.

Pe cale de consecinţă, susţine apelantul că nu există niciun fel de acord (direct sau indirect) al acestei instituţii pentru modificarea secvenţei sau pentru încălcarea vreunui drept al regizorului reclamant.

O altă critică se referă la faptul că instanţa de fond nu a analizat în profunzime materialul probator administrat şi nu a ţinut cont de înscrisurile depuse la dosar;

Cercetarea fondului s-a făcut în mod superficial, fără să se analizeze cu atenţie atât legislaţia în domeniu, şi înscrisurile depuse la dosar din care rezultă fără echivoc faptul că nu toţi pârâţii se găsesc în faţa unei răspunderi civile delictuale ca urmare a unor fapte ilicite comise şi a unui prejudiciu adus reclamantului.

Este evident - în susţinerea apelantului - că eventuala vină pentru încălcarea dreptului de autor nu poate fi decât în sarcina producătorului spotului publicitar.

Aşa cum rezultă din contractul de servicii de producţie nr. 10725/31.01.2006 încheiat între M.I.H. Inc, în calitate de administrator al SC H G. SRL, în calitate de beneficiar şi SC C.F. SRL în calitate de prestator, aceasta din urmă era obligată să obţină „de la toţi terţii care au legătură cu spotul publicitar, o cesionare a întregului drept de autor sau a altor drepturi de orice natură pentru o perioadă, teritoriul sau modalitatea de difuzare".

Reclamantul susţine eronat în acţiunea introductivă că apelantul-pârât C.N.C. ar fi contribuit la uzurparea drepturilor sale şi ar fi fost de acord să cedeze ceva ce nu avea în patrimoniu, respectiv „dreptul de a dispune ciuntirea unei opere’’. în combaterea acestei afirmaţii, apelantul face precizarea că şi-a dat acordul doar pentru utilizarea unui scurt citat (de 10 secunde - secvenţa de bal) cu titlu de exemplificare, având în vedere tematica clipului („Balul vienez”), cu respectarea dispoziţiilor imperative ale art. 70 teza 1 din Legea nr. 8/1996 coroborate cu dispoziţiile art 166 teza 3, art. 33 din Legea nr. 8/1996, precum şi cu prevederile art. 63 alin. 1 şi 2 din ODG nr. 39/2005: Nu ne-am dat acordul pentru modificarea acestei secvenţe

Aşa cum se poate constata din adresa înregistrată sub nr. 169/25.01.2006, pârâta SC C.F. SRL a informat apelantul doar că realizează un clip umanitar cu titlul „Bal Vienez” şi i-a solicitat permisiunea de a utiliza 10 secunde din secvenţa de bal din filmul „Vis de ianuarie” exclusiv pentru a fi utilizat în clipul umanitar menţionat. Astfel, în adresa trimisă de către pârâta SC C.F. SRL nu s-a menţionat faptul că se va modifica în vreun fel această secvenţă (în speţă, coloana sonoră) ori că nu va fi menţionat numele filmului sau al regizorului.

C.N.C. nu are nici măcar un singur temei legal pentru a cenzura în vreun fel modalitatea în care este folosită secvenţa respectivă de către pârâţi (regizor, producător sau realizator). Este evident că, în măsura în care se va aprecia că au fost vătămate în vreun fel drepturile reclamantului, instituţia apelantă este exonerată de absolut orice răspundere juridică, urmând ca orice fel de pretenţii precuniare sau de altă natură să fie îndreptate împotriva celorlalţi pârâţi care au modificat coloana sonoră sau nu au menţionat numele regizorului ori al filmului din care făcea parte secvenţa de bal.

în ceea ce priveşte cuantumul daunelor acordate, se susţine că acestea nu au justificare faţă de probatoriul depus de reclamant şi de modul în care acesta a cuantificat prejudiciul pretins.

în drept, s-au invocat prevederile art. 282 şi urm. C. pr. civ., Legea nr. 8/1996, Decretul nr. 321/1956, O.U.G. nr. 39/2005 şi orice altă prevedere aplicabilă în materie.

Prin apelul declarat de către apelantul-pârât SC C.F. SRL se susţine în esenţă că:

Instanţa de fond a interpretat greşit probele administrate în cauza şi a aplicat greşit dispoziţiile legale, apreciind că au fost încălcate drepturile morale de autor ale apelantului-reclamant, respectiv dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor, dreptul la paternitatea operei şi la respectul integrităţii operei, câtă vreme toate aceste aspecte nu au fost puse în discuţie, şi nici nu au fost contestate, ci opera o excepţie prevăzută de lege.

De asemenea, instanţa de fond a reţinut în mod greşit că folosirea imaginilor s-a făcut fără acordul apelantului-reclamant, în condiţiile în care situaţia analizată se încadrează într-una dintre excepţiile prevăzute de lege, în care nu era necesar acordul autorului.

Calitatea de autor a apelantului-reclamant nu a fost niciodată contestată, însă în speţă nu era necesar acordul autorului, întrucât titularul drepturilor exclusive de utilizare a operei aparţin C.N.C., singurul care trebuia şi avea dreptul să avizeze utilizarea secvenţei.

Legea protejează dreptul de autor, însă nu în mod abuziv, şi nici nu considera încălcare a dreptului de autor orice folosire a unei secvenţe dintr-o operă, tocmai de aceea delimitează şi stabileşte situaţii în care nu este necesar acordul autorului.

Chiar şi instanţa de fond a admis existenţa acestei situaţii în cauza de faţă, în care nu este necesar acordul autorului, pentru că se contrazice atunci când reţine că deşi există această situaţie, trebuia să se indice numele autorului.

însă, în mod greşit, instanţa de fond nu a reţinut că durata extrem de scurtă a secvenţei nu permitea redarea altor date. Şi această situaţie fiind reglementată de lege în favoarea apelanţilor-pârâţi, în sensul că dacă durata secvenţei redate este atât de scurtă încât să nu permită indicarea numelui autorului sau a altor date, nu ne aflăm în faţa unei încălcări a dreptului de autor.

Hotărârea apelată este netemeinică şi nelegală - în susţinerea apelantei - şi prin prisma motivării acesteia, în sensul că s-a reţinut că şi dacă ar admite existenţa situaţiei de excepţie, tot ar fi vorba de o încălcare a dreptului de autor pentru că nu se indică numele autorului, ceea ce denotă nesiguranţa, îndoiala şi inconsecvenţa instanţei, nicidecum temeinicie a raţionamentului juridic şi a motivării.

De asemenea, instanţa de fond a apreciat greşit că excepţia prevăzută de lege nu ar fi aplicabilă în cauza de faţă, nefiind motivată această concluzie; nu se motivează sub niciun aspect şi nu se arată niciun considerent pentru care situaţia de faţă nu se încadrează în excepţia prevăzută de lege, putând considera sub acest aspect că hotărârea nu este motivată.

întregul probatoriu administrat în cauză este ignorat de către instanţa de fond.

Rezultă din înscrisurile depuse chiar de către reclamant faptul că acest clip publicitar şi întreaga campanie „Balul Vienez” au fost organizate în scop umanitar, caritabil, toate încasările fiind donate Organizaţiei Umanitare Concordia şi Fundaţiei Pro România, iar realizatorul şi producătorul clipului publicitar au lucrat pro bono.

Nu a existat o încălcare a drepturilor apelantului-reclamant sau intenţie de fraudare din partea pârâţilor; a existat acordul scris al C.N.C. pentru utilizarea celor 10 secunde din film, iar durata foarte scurta a clipului făcea imposibilă redarea altor date şi informaţii despre film; scopul nu a fost unul comercial, ci a fost unul moral, respectiv sensibilizarea opiniei publice cu privire la problemele copiilor şi ale persoanelor defavorizate şi strângerea de fonduri pentru aceştia.

Mai mult decât atât, filmul „Vis de Ianuarie”, în regia lui N.O., a fost produs în 1978 cu mijloace tehnice şi financiare exclusiv ale statului, iar în prezent se află în proprietatea publică a statului şi în administrarea C.N.C., potrivit dispoziţiilor art. 63 alin. 1 şi 2 din O.G. nr. 39/2005 modificată şi completată.

SC C.F. SRL a avut acordul scris, cu titlu gratuit, al C.N.C., deţinătorul drepturilor exclusive de utilizare a filmului, pentru utilizarea în clipul umanitar a unui scurt citat din film, cu titlu de exemplificare, respectiv a celor 10 secunde - secvenţa de bal.

Clipul a fost produs de către SC C.F. SRL cu titlu gratuit, neexistând niciun fel de utilizare comercială a acestuia.

Aşa a fost şi cazul folosirii celor 10 secunde din film, respectiv secvenţa de bal. Utilizarea citatului cu titlu de exemplificare s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, în sensul că respectivul clip umanitar a fost realizat ulterior aducerii la cunoştinţa publică a filmului „Vis de Ianuarie” (în 1978), folosirea secvenţei a fost conformă cu bunele uzanţe, nu a contravenit exploatării normale a operei şi nu l-a prejudiciat în niciun fel pe autor sau pe titularul dreptului de utilizare.

Potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 8/1996, cu referire la art. 33 alin. 1 lit. b),sunt permise comunicarea către public, fără un avantaj direct sau indirect, comercial sau economic, aşa cum este şi cazul clipului umanitar de faţă, de scurte fragmente din opere, în cadrul informaţiilor privind evenimentele de actualitate (evenimentul caritabil ce l-a constituit campania umanitară de strângere de fonduri pentru copii şi persoane defavorizate, în speţă).

în speţă nu există răspunderea civilă contractuală sau delictuală a apelantei-pârâte SC C.F. SRL, nefiind întrunite condiţiile de existenţă a răspunderii civile.

Potrivit dispoziţiilor art. 998-999 C. civ., răspunderea civilă se concretizează în obligaţia de despăgubire, de reparare a unui prejudiciu cauzat prin fapta ilicită.

Practica judiciară, cât şi literatura juridică, sunt unanime în a considera că numai o faptă ilicită poate să atragă răspunderea civilă.

în cauza de faţă nu a fost încălcată nicio dispoziţie legală, nu a fost dovedită existenţa niciunei fapte ilicite, câtă vreme s-au respectat întocmai dispoziţiile legale în materie, situaţia încadrându-se în excepţia prevăzută în mod expres de lege.

De asemenea, se susţine că apelantul-reclamant nu a dovedit fără echivoc existenţa unui prejudiciu care să antreneze răspunderea civilă datorată unei fapte ilicite.

Cât priveşte vinovăţia, aceasta de asemenea nu există, apelanta-pârâtă SC C.F. SRL respectând întocmai dispoziţiile legale privind drepturile de autor în condiţiile în care legea prevedea în mod expres situaţia în care nu este necesar acordul autorului, şi tocmai această excepţie există în prezenta cauză.

Apelanta-pârâtă SC H.G. SRL critică hotărârea primei instanţe sub următoarele aspecte:

Societatea apelantă, în calitate de organizatoare a evenimentului cu caracter umanitar, a încheiat contractul numărul 10725/31.01.2006 prin care SC C.F. SRL şi SC A.S. SRL se angajau să presteze servicii cu privire la linia de producţie a unui spot publicitar şi să obţină acordul titularilor de drepturi de autor sau alte drepturi de orice natură.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 5.1 ii) din contract, „Prestatorul (C.F. şi A.S.) va obţine de la toţi terţii care au legătură cu spotul publicitar, o cesionare a întregului drept de autor sau a altor drepturi de orice natură, pentru perioada, teritoriul şi modalitatea de difuzare...”.

Ca urmare a acestei obligaţii asumate prin contract, Prestatorul (C.F.) a efectuat demersurile şi a obţinut acordul C.N.C. cu privire la utilizarea secvenţei respective din filmul Vis de Ianuarie, subscrisa neavând o astfel de obligaţie.

Deşi au fost depuse toate dovezile la dosarul cauzei (contractul încheiat între părţi), instanţa a trecut sub tăcere această împrejurare.

Instanţa nu a analizat, şi a trecut fără a motiva peste apărările formulate de pârâţi cu privire la aplicabilitatea prevederile O G. nr. 39/2005, cu modificările şi completările ulterioare, în conformitate cu care „filme de toate genurile: lungmetraje şi scurtmetraje de ficţiune, documentare sau de animaţie, precum şi materialele lor primare de imagine şi sunet, mixajele de sunet realizate până în anul 1997 cu finanţare de la bugetul de stat, de la bugetul unor unităţi de stat sau de la bugetul C.N.C.” (categorii în care este inclus şi filmul „Vis de Ianuarie”) se afla în proprietatea publică a statului şi în administrarea C.N.C.

C.N.C., organ de specialitate al administraţiei publice centrale în domeniul cinematografiei, este unicul deţinător al tuturor drepturilor şi obligaţiilor conferite de acest statut, conform cu prevederile O.G. nr. 39/2005, iar în considerarea calităţii de administrator al patrimoniului public a transmis realizatorilor şi producătorilor acordul său referitor la utilizarea în clipul respectiv, cu titlu gratuit, a 10 secunde din filmul „Vis de Ianuarie”.

Admiţând în parte acţiunea introductivă instanţa a trecut peste prevederile legale şi a conferit abuziv o serie de drepturi reclamantului asupra unei opere, fără niciun temei.

în ceea ce priveşte cuantumul sumelor solicitate de reclamant ca o reparaţie a drepturilor morale, instanţa de fond a limitat parţial încercarea de îmbogăţire fără justă cauză a acestuia. Dacă reclamantul ar fi suferit un prejudiciu ca urmare a acestei campanii, acesta ar fi întreprins încă din anul 2006 toate demersurile pentru obţinerea unei copii a clipului publicitar, pentru interzicerea difuzării şi solicitarea de daune morale, însă a preferat să aştepte încă un an, în speranţa unei redifuzării a clipului care să-i permită o prezumtivă înregistrare

Şi din declaraţiile martorilor propuşi de reclamant reiese că acesta a fost înştiinţat şi „forţat" să introducă prezenta acţiune chiar de către martori, probabil tocmai în scopul obţinerii unor beneficii de pe urma unei campanii caritabile. Este important de menţionat şi faptul că, în faza necontencioasă a acestui caz, reclamantul a formulat demersul împreună cu actorul M.I., însă acesta din urmă s-a retras ulterior concilierii, după ce a luat la cunoştinţă de caracterul social al campaniei şi de acordul C.N.C.

Apeluri legal timbrate.

Apelanta-intimată SC C.F. SRL a formulat întâmpinare la apelul declarat de către reclamant, susţinând, pe de o parte, că apelul reclamantului este nefondat, iar pe de altă parte, reiterând argumentele din motivele apelului propriu.

Nu s-au administrat probe noi în apel.

Analizând apelurile în raport de criticile formulate, de actele şi lucrările dosarului şi de limitele stabilite prin art. 295 C. pr. civ., Curtea reţine următoarele:

Unele dintre criticile formulate împotriva hotărârii instanţei de fond se regăsesc în motivele mai multora dintre apelurile declarate de părţi aşa încât, pentru coerenţa considerentelor prezentei decizii, şi pentru a se evita repetiţia în analiza acestora, Curtea va sistematiza analiza apelurilor pendinte în mod corespunzător.

în ceea ce priveşte chestiunea legitimării procesuale pasive a SC S. SRL, Curtea constată că argumentele utilizate de această apelantă-pârâtă ca şi critici ale soluţiei de respingere a excepţiei astfel invocate în faţa primei instanţe, se referă la lipsa vinovăţiei pentru folosirea, în clipul publicitar încriminat de către reclamant, a secvenţei din filmul „Vis de ianuarie”, regizat de acesta din urmă.

Vinovăţia fiind - din perspectiva prevederilor art. 139 din Legea nr. 8/1996 cu referire la art. 998 C. civ. - unul dintre elementele necesare angajării răspunderii civile delictuale, iar acţiunea pendinte fiind una prin promovarea căreia reclamantul a solicitat instanţei să stabilească o atare răspundere în sarcina tuturor pârâţilor, verificarea existenţei sau nu a acestui element presupune cercetarea a însuşi fondului pretenţiei deduse judecăţii.

Potrivit art. 109 alin. 1 C. pr. civ., „oricine pretinde un drept împotriva altei persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanţei competente".

Prin raportare la conţinutul normei procedurale enunţate, în măsura în care reclamantul a pretins că pârâţii acţionaţi în judecată sunt cei responsabili pentru încălcarea drepturilor sale de autor - sub aspect moral - asupra filmului menţionat, condiţia legitimării procesuale apare ca fiind satisfăcută în privinţa fiecăruia dintre pârâţi, numai prin cercetarea în fond a pretenţiilor astfel formulate putându-se stabili în ce măsură sunt sau nu îndeplinite condiţiile proprii angajării răspunderii lor civile (delictuale).

Tot astfel, apelantul-pârât C.N.C. critică soluţia pronunţată de prima instanţă asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestei părţi, iar dezvoltarea acestei critici conţine referiri la inexistenţa caracterului ilicit al faptei de a-şi fi dat avizul pentru utilizarea unei secvenţe din film pentru că are asupra acestuia, conform legii, dreptul de administrare şi totodată deţine drepturile exclusive pentru utilizarea lui.

Cum unul dintre elementele necesare stabilirii răspunderii civile delictuale este chiar fapta ilicită a celui căruia i se pretind despăgubiri pe un asemenea temei juridic, aceleaşi raţiuni cu cele expuse în analiza chestiunii legitimării procesuale a apelantei-pârâte SC S. SRL impun concluzia că şi în privinţa C.N.C. se justifică această condiţie pentru exerciţiul dreptului la acţiune, iar existenţa sau nu a faptei ilicite care i se impută rămâne pe seama analizei fondului pricinii.

Sub aspectul fondului pricinii, Curtea reţine că, prin activităţi specifice obiectului lor de activitate şi obligaţiilor asumate convenţional, pârâţii au concurat la faptul reclamat prin cererea introductivă, respectiv acela de a se fi preluat şi modificat o secvenţă din filmul regizat de către reclamant pentru conceperea, crearea şi difuzarea spotului publicitar de promovare a campaniei intitulate „Balul Vienez".

Participarea pârâte-apelante SC S. SRL este evidentă nu numai prin raportare la referinţele făcute pe un site internet, din conţinutul întâmpinării formulate de această parte la judecata în fond a pricinii (pag. 31), cât şi din răspunsurile pe care le-a dat la interogatoriul luat la propunerea reclamantului (pag. 79) rezultând în mod neechivoc faptul că această societate a realizat scriptul clipului publicitar analizat.

Se impune menţiunea că spotul publicitar realizat pentru promovarea campaniei menţionate constituie prin el însuşi o operă audiovizuală, supusă prevederilor Legii nr. 8/1996, operă care este distinctă de filmul regizat de către reclamant (în privinţa căruia acesta din urmă pretinde încălcarea drepturilor de autor).

Potrivit art, 66 din Legea nr. 8/1996, „sunt autori ai operei audiovizuale, în condiţiile prevăzute la art. 5, regizorul sau realizatorul, autorul adaptării, autorul scenariului, autorul dialogului (..

în condiţiile în care SC S. SRL este - potrivit propriilor susţineri - autor al scenariului (scriptului) clipului publicitar ce constituie operă audiovizuală de sine

stătătoare, potrivit dispoziţiilor art. 66 din Legea nr. 8/1996, acesta este în mod evident unul dintre autorii operei, deci participant la crearea acesteia - cu drepturile şi obligaţiile care decurg dintr-o atare calitate.

în conformitate cu prevederile art. 63 alin. 1 şi 2 din O G. nr. 39/2005, filmul „Vis de Ianuarie” se află în proprietatea publică a statului, şi în administrarea pârâtului C.N.C., însă aceste drepturi nu acoperă decât dimensiunea patrimonială a drepturilor de autor asupra respectivei opere cinematografice.

Altfel spus, dreptul de administrare al acestui din urmă pârât se referă, potrivit cu dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 8/1996, la utilizarea operei/filmului, utilizare care presupune - conform 13 din aceeaşi Lege - reproducerea, distribuirea, importul în vederea comercializării pe piaţa internă a copiilor realizate după operă, închirierea, împrumutul, comunicarea publică prin orice mijloace,radiodifuzarea, retransmiterea prin cablu, realizarea de opere derivate.

Ţinând seama de împrejurarea că filmul „Vis de ianuarie” a fost realizat în anul 1978, drepturile morale de autor ale reclamantului au luat naştere sub imperiul legislaţiei în vigoare la acea dată, respectiv al Decretului nr. 321/1956.

Potrivit art. 11 din acest Decret, „Studiourile cinematografice sau radiofonice şi organizaţiile de înregistrare mecanică au drept de autor asupra operelor colective pe care le realizează. Autorul scenariului, al compoziţiei muzicale, regizorul şi orice alţi creatori îşi păstrează fiecare dreptul de autor asupra operei sale cuprinsă în opera colectivă astfel realizată”.

Decretul menţionat a fost abrogat prin Legea nr. 8/1996, acest din urmă act normativ dispunând prin art. 149 alin. 2 în sensul că „beneficiază de protecţia prezentei legi şi operele create anterior intrării în vigoare a acesteia, inclusiv programele de calculator, înregistrările sonore, operele cinematografice şi audiovizuale...’’, prin art. 11 alin. 1 dispunându-se în sensul că „drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări”.

Mai mult, în lumina prevederilor art. 65 alin. 1 raportat la art. 6 din Legea nr. 8/1996, regizorul operei audiovizuale are calitate de autor principal.

în acest context legislativ, reclamantul este titular actual al drepturilor morale a căror vătămare a invocat-o, iar aceste drepturi nu intră în sfera celor administrate de către C.N.C., aşa încât avizul ce ar fi fost solicitat şi obţinut de la această instituţie nu poate fi considerat acoperitor în privinţa obligaţiei oricărei persoane (şi implicit a pârâţilor) de a le respecta corespunzător legislaţiei în vigoare.

Prevederile art. 70 alin. 1 din Legea nr. 8/1996 se referă la transmiterea, de către autori, a drepturilor de autor - în dimensiunea lor patrimonială - către producătorul unei opere audiovizuale create sub imperiul acestui act normativ; astfel, această reglementare este lipsită de relevanţă în analiza pretenţiilor deduse judecăţii prin cererea reclamantului.

Nici prevederile art. 106³ alin. 1 din acelaşi act normativ (invocate de toţi apelanţii pârâţi) nu îşi găsesc aplicare în speţă, această reglementare făcând referire la drepturi patrimoniale exclusive ale producătorului unei opere audiovizuale care ar lua fiinţă sub imperiul acestei legi.

De altfel, pârâţii apelanţi deşi au înţeles să facă referire la menţionatele dispoziţii legale, nu au evidenţiat elemente concrete de natură a releva, prin raportare la filmul „Vis de ianuarie”, calităţi ale părţilor cum sunt cele cerute prin ipotezele celor două texte de lege (cel puţin în privinţa calităţii de producător). Astfel fiind, Curtea constată că nu poate fi reţinută o greşită aplicare ori o omisiune în aplicarea acestor norme de către instanţa fondului.

în ceea ce îl priveşte pe pârâtul-apelant C.N.C., Curtea reţine că acestuia i s-a solicitat, în calitate de titular al dreptului de administrare a drepturilor patrimoniale de autor asupra filmului menţionat (aflat în proprietatea publică a statului), de către pârâta-apelantă SC C.F. SRL, permisiunea de a utiliza (insera) 10 secunde din secvenţa de bal din respectiva operă cinematografică, cu menţiunea că acest material „urmează a fi montat în clipul umanitar” intitulat „bal vienez”.

Această solicitare, prin conţinutul ei, exprima în mod evident intenţia emitentului de a include secvenţa indicată într-o nouă operă audiovizuală, situaţie de natură a atrage incidenţa prevederilor art. 68 din Legea nr. 8/1996.

Un aviz favorabil dat unei asemenea solicitări impunea pârâtului, conform normei menţionate, respectarea unor cerinţe imperative referitoare la formă - un contract scris cât şi la conţinut, conform alin. 4, autorizarea dată de titularul dreptului de autor asupra operei preexistente „trebuie să prevadă expres condiţiile producţiei, difuzării şi proiecţiei operei audiovizuale”.

Ignorarea de către pârât a acestor rigori legale este evidentă (avizul dat rezu-mându-se la o viză cu menţiunea „de acord” aplicată chiar pe cererea adresată de SC C.F. SRL), astfel încât caracterul ilicit al acţiunii întreprinse este cert.

Această modalitate defectuoasă, de îndeplinire a obligaţiilor care îi revin prin lege a fost de natură a contribui la vătămarea drepturilor morale ale reclamantului, care sunt în legătură necesară cu cele patrimoniale legate de utilizarea operei aflate în administrarea pârâtului, pentru că a creat premisele preluării de către ceilalţi pârâţi a secvenţei solicitate şi transformării ei nefiind stabilite condiţiile în care aceasta puteau fi folosită la montarea clipului de promovare a campaniei umanitare.

Altfel spus, prin omisiunea de a stabili - în conţinutul autorizării date SC C.F. SRL pentru utilizarea secvenţei cu scena balului din filmul regizat de către reclamant - atât obligaţia solicitantului de a nu aduce modificări operei preexistente, cât şi condiţiile utilizării respectivei secvenţe în noua producţie, pârâtul apelant C.N.C. a concurat la fapta realizatorilor clipului publicitar în al cărui conţinut s-a inclus secvenţa analizată într-o formă modificată faţă de cea în care se regăsea în opera preexistentă (filmul „Vis de ianuarie”).

Faţă de obligaţiile legale care revin pârâtului-apelant, potrivit celor expuse anterior, apărarea acestuia în sensul că nu ar fi avut dreptul de a cenzura modalitatea în care ceilalţi pârâţi au folosit secvenţa preluată din filmul „Vis de ianuarie” este în mod vădit lipsită de fundament.

Situaţia analizată în speţă nu se circumscrie excepţiilor reglementate prin art. 33 din Legea nr. 8/1996 pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 33 alin. 1, 2 şi 4 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor, „(1) Sunt permise, fără consimţământul autorului şi fără plata vreunei remuneraţii, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoştinţă publică, cu condiţia ca acestea să fie conforme bunelor uzanţe, să nu contravină exploatării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare:

a) reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judiciare, parlamentare sau administrative ori pentru scopuri de siguranţă publică;

b) utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de analiză, comentariu sau critică ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică întinderea citatului;

c) utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicaţii, în emisiuni de radio sau de televiziune ori în înregistrări sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv învăţământului, precum şi reproducerea pentru învăţământ, în cadrul

instituţiilor de învăţământ sau de ocrotire socială, de articole izolate sau de scurte extrase din opere, în măsura justificată de scopul urmărit;

d) reproducerea pentru informare şi cercetare de scurte extrase din opere, în cadrul bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor instituţiilor publice culturale sau ştiinţifice, care funcţionează fără scop lucrativ; reproducerea integrală a exemplarului unei opere este permisă, pentru înlocuirea acestuia, în cazul distrugerii, al deteriorării grave sau al pierderii exemplarului unic din colecţia permanentă a bibliotecii sau a arhivei respective;

e) reproducerile specifice realizate de bibliotecile accesibile publicului, de instituţiile de învăţământ sau de muzee ori de către arhive, care nu sunt realizate în scopul obţinerii unui avantaj comercial sau economic, direct ori indirect;

f) reproducerea, cu excluderea oricăror mijloace care vin în contact direct cu opera, distribuirea sau comunicarea către public a imaginii unei opere de arhitectură, artă plastică, fotografică sau artă aplicată, amplasată permanent în locuri publice, în afara cazurilor în care imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri, distribuiri sau comunicări şi dacă este utilizată în scopuri comerciale;

g) reprezentarea şi executarea unei opere în cadrul activităţilor instituţiilor de învăţământ, exclusiv în scopuri specifice şi cu condiţia ca atât reprezentarea sau executarea, cât şi accesul publicului să fie fără plată;

h) utilizarea operelor în timpul celebrărilor religioase sau al ceremoniilor oficiale organizate de o autoritate publică;

i) utilizarea, în scopuri publicitare, a imaginilor operelor prezentate în cadrul expoziţiilor cu acces public sau cu vânzare, al târgurilor, licitaţiilor publice de opere de artă, ca mijloc de promovare a evenimentului, excluzând orice utilizare comercială.

(2) în condiţiile prevăzute la alin. (1), sunt permise reproducerea, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea către public, fără un avantaj direct sau indirect, comercial sau economic:

a) de scurte extrase din articole de presă şi reportaje radiofonice sau televizate, în scopul informării asupra problemelor de actualitate, cu excepţia celor pentru care o astfel de utilizare este, în mod expres, rezervată;

b) de scurte fragmente ale conferinţelor, alocuţiunilor, pledoariilor şi ale altor opere de acelaşi fel, care au fost exprimate oral în public, cu condiţia ca aceste utilizări să aibă ca unic scop informarea privind actualitatea;

c) de scurte fragmente ale operelor, în cadrul informaţiilor privind evenimentele de actualitate, dar numai în măsura justificată de scopul informării;

d) de opere, în cazul utilizării exclusiv pentru ilustrare în învăţământ sau pentru cercetare ştiinţifică;

e) de opere, în beneficiul persoanelor cu handicap, care sunt direct legate de acel handicap şi în limita cerută de handicapul respectiv.

(4) în toate cazurile prevăzute la alin. (1) Ut. b), c), e), f), i) şi la alin. (2) trebuie să se menţioneze sursa şi numele autorului, cu excepţia cazului în care acest lucru se dovedeşte a fi imposibil; în cazul operelor de artă plastică, fotografică sau de arhitectură trebuie să se menţioneze şi locul unde se găseşte originalul. ’’

Astfel cum reiese din partea introductiv a alin. 1, excepţiile strict şi limitativ stabilite prin această normă devin operante în anumite condiţii, printre ele regăsindu-se acelea ca utilizarea unei opere preexistente să se facă potrivit cu bunele uzanţe şi să nu contravină utilizării normale a operei.

Or, desprinderea unui fragment (secvenţă) dintr-o operă cinematografică, transformarea acestuia de o asemenea manieră încât să transmită un mesaj diferit faţă de

cel conţinut în opera din care provine şi difuzarea lui într-un scop ce nu are vreo legătură cu aceeaşi operă, nu poate constitui utilizări conforme bunelor uzanţe şi, cu atât mai puţin, o folosire care să se circumscrie utilizării normale a operei.

Din perspectiva modalităţii concrete în care pârâţii au utilizat secvenţa balului din filmul regizat de către reclamant, nu se poate reţine nici existenţa situaţiei de excepţie prevăzută de art. 33 alin. 1 lit. b) („utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de analiză, comentariu sau critică ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care întinderea lor justifică întinderea citatului”) pentru că, în speţă, nu numai că nu este îndeplinită condiţia ca utilizarea să se circumscrie scopului cerut prin norma menţionată, respectiv acela de analiză, comentariu, critică sau exemplificare în legătură cu opera din care s-a extras, dar, apreciază Curtea că nu se poate pune semnul echivalenţei între noţiunea de secvenţă (de film) şi aceea de citat - prin definiţie citatul reprezentând un fragment dintr-o operă scrisă, reprodus întocmai.

în ceea ce priveşte excepţiile reglementate la alin. 2 al aceluiaşi articol, Curtea constată că în partea introductivă a acestuia se face trimitere la condiţiile generale stabilite la primul alin. (respectiv: să fie conforme bunelor uzanţe, să nu contravină exploatării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii altor drepturi de utilizare) şi se adaugă noi condiţii generale care trebuie întrunite cumulativ alături de cele care se regăsesc în situaţiile particulare ce intră în sfera de reglementare a celui de-al doilea alineat -, şi anume acelea ca utilizarea să fie în forma de reproducere, distribuire, radiodifuzare sau comunicare în mod public şi să se facă fără vreun avantaj economic sau comercial.

Prin raportare la definiţia legală a modalităţilor de utilizare limitativ enumerate prin art. 33 alin. 2, astfel cum aceasta reiese din prevederile art. 14, 14¹, 15 şi 15¹ din Legea nr. 8/1996, acţiunile pârâţilor nu pot fi circumscrise exigenţelor respectivelor norme, acestea având ca finalitate transformarea secvenţei cu privire la care reclamantul este titular al drepturilor (morale) de autor.

Aceste activităţi se circumscriu practic unei utilizări în sensul prevederilor art. 16 raportat la art. 13 lit. i) din acelaşi act normativ, respectiv aceea de realizare a unei opere derivate (realizarea operei derivate fiind definită ca „traducerea, publicarea în culegeri,adaptarea, precum şi orice altă transformare a unei opere preexistente, dacă aceasta constituie creaţie intelectuală”), ceea ce în mod evident excede prevederilor art. 33 alin. 2.

în concluzie, instanţa fondului a reţinut în mod judicios că activităţile/faptele imputate apelanţilor-pârâţi nu pot fi plasate în contextul prevederilor cu caracter de excepţie ale art. 33 alin. 2 lit. c) din Legea nr, 8/1996 atâta vreme cât acestea nu îndeplinesc cumulativ condiţiile cerute de respectiva normă.

De altfel, Curtea apreciază că nici condiţia specială prevăzută la lit. c) din art. 33 alin, 2 nu este îndeplinită pentru că în respectiva normă se face vorbire „de scurte fragmente ale operelor, în cadrul informaţiilor privind evenimente de actualitate, dar numai în măsura justificată de scopul informării, din redactarea normei şi din interpretarea ei sistematică (în contextul în care este amplasată) reieşind că utilizarea fără consimţământul autorului este permisă în măsura în care informarea se face cu

privire la evenimente ce au legătură cu respectiva operă, şi nu pentru crearea unei noi opere care, la rândul ei, are scopul de a promova un eveniment de actualitate cum este cazul în speţă.

Chiar demersul SC C.F. SRL, de a solicita un aviz C.N.C., constituie o dovadă a faptului că, la momentul la care a fost conceput clipul publicitar, participanţii la crearea acestuia au conştientizat că preluarea şi inserarea în clip a secvenţei balului din filmul „Vis de ianuarie” necesită consimţământul titularilor dreptului de autor, deci că respectiva activitate nu se încadrează în vreuna dintre situaţiile de excepţie reglementate de art. 33 din Legea nr. 8/1996. Faptul de a fi solicitat un atare consimţământ de la o instituţie care gestionează numai drepturile patrimoniale de autor nu era de natură face să înceteze obligaţia respectivilor participanţi de a respecta şi drepturile morale de autor legate de aceeaşi operă colectivă, obligaţie în considerarea căreia ar fi trebuit să solicite şi consimţământul titularilor acestor din urmă drepturi.

Existenţa contractului de producţie încheiat între M.I.H. Inc. şi SC C.F. SRL nu este de natură a-l exonera de responsabilitate pe pârâtul apelant C.N.C., date fiind coordonatele - expuse în analiza primului motiv al apelului formulat de această parte -faptei proprii în privinţa căreia s-a reţinut că reprezintă o contribuţie a acestuia la atingerea adusă drepturilor de autor ale reclamantului.

în ceea ce priveşte susţinerea apelantei pârâte SC C.F. SRL în sensul că prima instanţă ar fi interpretat greşit probatoriul administrat şi ar fi făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale pentru că aspectele legate de dreptul reclamantului de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor, dreptul la paternitatea operei şi respectul integrităţii operei nu ar fi fost puse în discuţie, Curtea constată că sunt nefondate, tocmai aceste aspecte fiind reclamate prin cererea de chemare în judecată şi, ca atare, ele au format însuşi obiectul acţiunii asupra căreia instanţa a fost învestită a se pronunţa corespunzător exigenţelor principiului disponibilităţii.

Existenţa unor situaţii de excepţie, care ar fi fost de natură să conducă la concluzia netemeiniciei pretenţiilor reclamantului, a fost invocată de către pârâţi în apărare, iar aceste apărări au constituit deopotrivă aspecte asupra cărora instanţa a trebuit să se pronunţe, în puterea aceluiaşi principiu propriu dreptului procesual civil.

Apărările formulate de către pârâţi prin întâmpinările depuse la judecata pricinii în fond au fost în sensul că C.N.C. este titular exclusiv al drepturilor de autor asupra filmului „Vis de ianuarie”, care se află în proprietatea publică a statului, potrivit prevederilor O.G. nr. 39/2005, astfel încât avizul solicitat şi pretins acordat de această din urmă instituţie ar fi fost suficient pentru preluarea, transformarea şi inserarea secvenţei în discuţie în clipul publicitar.

Asemenea apărări - care sunt reluate de altfel şi în conţinutul motivelor de apel -constituie în mod neechivoc o negare a drepturilor de autor pretinse de către reclamant prin acţiune, context în care apare ca nefondată susţinerea apelantei SC C.F. SRL în sensul că nu s-ar fi contestat dreptul reclamantului de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor şi respectul integrităţii operei în privinţa căreia pretinde această calitate.

Este lipsită de fundament afirmaţia aceleaşi apelante în sensul că instanţa fondului ar fi „admis” existenţa unei situaţii de excepţie, în care nu ar fi fost necesară obţinerea acordului autorului - reclamantului - în cuprinsul sentinţei apelate neregăsindu-se o atare constatare.

De altfel, afirmaţia făcută în acest sens de către apelantă nu este una argumentată prin referiri la considerentele sentinţei apelate, aşa încât Curtea apreciază că apelanta a ajuns la o astfel de concluzie eronată prin raportare la elemente desprinse din contextul considerentelor expuse de instanţa fondului.

în acord cu prevederile art. 33 din Legea nr. 8/1996, corespunzător apărărilor concret formulate de către pârâţi, prima instanţă a verificat întrunirea tuturor condiţiilor stabilite de legiuitor pentru ipotezele evocate de aceştia şi a constatat că respectivele condiţii nu se verifică (în mod cumulativ) prin raportare la situaţia dedusă judecăţii, arătând motivele pentru care a reţinut o atare concluzie.

Normele legale care reglementează excepţii de la cadrul legal general sunt de strictă interpretare şi aplicare, ele neputând fi extinse prin analogie altor situaţii decât cele expres şi limitativ prevăzute.

Argumentul legat de durata extrem de scurtă a clipului publicitar, care ar fi făcut imposibilă redarea de informaţii referitoare la opera din care s-a preluat secvenţa în discuţie şi la numele regizorului ei, nu este unul de natură a înlătura responsabilitatea pârâţilor prin el însuşi în condiţiile în care, potrivit alin. 4 al art. 33, această obligaţie încetează să mai subziste numai în contextul în care deja s-a constatat că situaţia analizată s-ar circumscrie uneia dintre situaţiile reglementate la alin. 1 lit. b), c), e), f), i) şl la alin. 2, iar o atare împrejurare care nu se verifică în speţă.

Tot astfel scopul umanitar al evenimentului pentru a cărui promovare s-a creat clipul ce conţine secvenţa balului din filmul „Vis de ianuarie” şi absenţa oricărui avantaj economic pentru realizatorul şi producătorul respectivului clip publicitar nu pot fi reţinute ca fiind suficiente pentru plasarea faptelor pârâţilor în sfera de aplicare a prevederilor art. 33 din Legea nr. 8/1996, astfel cum s-a reţinut anterior o atare finalitate realizându-se numai în situaţiile în care se constată întrunirea cumulativă a condiţiilor generale şi particulare cuprinse în enunţul normei juridice.

Elementele necesare angajării răspunderii civile delictuale a pârâtei-apelante SC C.F. SRL sunt întrunite în speţă, corespunzător cu exigenţele art. 998 şi 999 C. civ., astfel cum reiese din considerentele expuse anterior, cât şi din hotărârea primei instanţe.

Curtea constată că argumentele expuse de către apelanta SC C.F. SRL în susţinerea afirmaţiei potrivit căreia nu sunt întrunite condiţiile angajării răspunderii sale delictuale se limitează la simple enunţuri în acest sens, astfel încât apreciază că aceste susţineri sunt făcute în considerarea celor dezvoltate prin precedentele motive de apel (cu referire la pretinsa respectare a cerinţelor legale pentru utilizarea secvenţei din opera preexistentă şi la incidenţa prevederilor art. 33 alin. 2 lit. c) raportat la alin. 1 lit. b) astfel încât, în raport de cele expuse în analiza celorlalte motive de recurs şi de stabilirea caracterului lor nefondat, nu este necesară reluarea aceloraşi considerente pentru analiza acestui ultim motiv de apel.

în privinţa prejudiciului suferit de către reclamant ca şi consecinţă a încălcării drepturilor morale de autor [de a pretinde respectarea integrităţii operei create şi de a se opune oricărei modificări, conform art. 10 lit. d) din Legea nr. 8/1996], Curtea constată că acesta nu poate fi considerat ca unul nedovedit - astfel cum susţin apelanţii pârâţi C.N.C. şi SC C.F. SRL - în condiţiile în care reclamantul are, potrivit considerentelor expuse în debutul analizei apelurilor pendinte, calitatea de titular al respectivelor drepturi, iar modalitatea în care pârâţii au utilizat/permis utilizarea operei asupra căreia ele poartă a fost una care contravine obligaţiei generale corelative dreptului menţionat.

în privinţa întinderii respectivului prejudiciu, instanţa fondului a stabilit un cuantum echitabil, menit să constituie o reparaţie rezonabilă pentru atingerea adusă drepturilor reclamantului, ţinând seama de coordonatele morale ale acestora, cât şi de scopul protecţiei concepute pentru acest tip de drepturi, care este acela de ocrotire a onoarei şi reputaţiei titularului lor.

Sub acest aspect este relevant că opera preexistentă, din care a fost preluată secvenţa balului, este situată în sfera artistică - fiind vorba de un film artistic - iar după preluarea şi modificarea ei a fost inserată într-un clip publicitar, propriu unor activităţi de tip comercial. Astfel, reputaţia regizorului, care a înţeles să creeze în sfera artisticului, este supusă unui prejudiciu atâta vreme cât el însuşi nu a înţeles să îşi desfăşoare activitatea de creaţie dincolo de aceste limite.

Prejudiciul produs prin atingerea adusă unor asemenea valori morale, în mod obiectiv nu este posibil a fi cuantificat în raport de un probatoriu similar celui ce se administrează în determinarea pagubelor materiale, aşa încât aprecierea asupra întinderii lui se face corespunzător circumstanţelor concrete ale cauzei.

Elemente precum „efortul depus la vremea realizării scenei de bal, numărul zilelor de filmare, numărul participanţilor, coordonarea necesară obţinerii rezultatului dorit şi numărul repetiţiilor” - invocate de către reclamantul apelant - nu sunt relevante în analiza dimensiunii morale a dreptului de autor ce se analizează în speţă, ele fiind chestiuni care au valenţe patrimoniale şi, ca atare, se situează în afara sferei elementelor ce pot prezenta interes în determinarea întinderii prejudiciului moral suferit prin încălcarea respectivului drept. în consecinţă, criticile prin care reclamantul apelant susţine că prima instanţă ar fi trebuit să ţină seama şi de respectivele împrejurări la determinarea cuantumului prejudiciului sunt nefondate.

în ceea ce priveşte apelul formulat de către pârâta-apelantă Societatea C.H.G. SRL, Curtea constată că este fondat. Considerentele avute în vedere sunt următoarele:

Această pârâtă-apelantă are, potrivit contractului de prestări servicii nr. 10725/31.01.2006, încheiat cu SC C.F. SRL, calitate de producător al clipului publicitar în care se regăseşte secvenţa balului din filmul „Vis de Ianuarie", iar serviciile de producţie propriu-zise au fost trecute pe seama cocontractantului-prestator SC C.F. SRL.

Prin clauzele inserate la art. 5 (intitulat „Garanţii şi declaraţii”) părţile contractante au convenit în sensul că: ii) prestatorului îi revine obligaţia de a obţine, de la toţi terţii care au legătură cu spotul publicitar, o cesionare a dreptului de autor sau a altor drepturi de orice natură, pentru perioada, teritoriul şi modalitatea de difuzare a acestuia; iii) nimic din spotul publicitar sau din oricare altă lucrare inclusă în spotul publicitar nu va avea caracter calomniator la adresa niciunei persoane sau caracter obscen şi nu va încălca dreptul de autor sau alte drepturi ale unor terţe părţi.

Având în vedere că, potrivit art. 969 alin. 1 C. civ., „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţi’’, prin efectul acestor clauze producătorul a transferat prestatorului inclusiv obligaţia de a obţine acordul titularilor drepturilor de autor asupra unor opere preexistente ce ar fi utilizate pentru la producţia spotului publicitar, aşa încât în privinţa primului nu se poate reţine caracterul ilicit al activităţii desfăşurate în legătură cu producerea şi difuzarea respectivului spot.

Pe cale de consecinţă, Curtea apreciază că în mod eronat prima instanţă a reţinut că şi în privinţa acestei din urmă pârâte ar fi întrunite condiţiile necesare angajării răspunderii civile delictuale.

Faţă de toate considerentele expuse în cele ce preced şi de prevederile art. 296 C. pr. civ., Curtea va admite apelul formulat de către apelanta-pârâtă SC H.G. SRL, urmând a schimba sentinţa apelată în sensul respingerii acţiunii îndreptate împotriva acestei pârâte, ca neîntemeiată. Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Apelurile formulate de ceilalţi pârâţi, cât şi apelul formulat de către reclamant vor fi respinse, ca nefondate.

Văzând şi dispoziţiile art. 299 şi urm. C. pr. civ.

← Recurs. Contestaţie la executare formulată în temeiul		Cerere în anularea unui certificat de moştenitor. Natura... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drept de autor. Dreptul de utilizare normală a operei. Răspunderea delictuală datorată încălcării drepturilor morale constând în utilizarea operei fără acordul autorului, prin folosirea de imagini în crearea unui clip publicitar, lipsa menţiunii privind n