Marcă. Distincţia între marcă şi numele comercial, dată de funcţia esenţială a mărcii. Folosirea mărcii potrivit funcţiei -condiţie premisă de analiză a notorietăţii

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

- Legea nr. 84/1998: art. 3 lit. a)

Potrivit art. 3 lit. a) din Legea nr. 84/1998, „marca este un semn susceptibil de reprezentare grafică servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparţinând altor persoane".

Simplul fapt că apelanta a fost parte în acte juridice, identificându-se cu denumirea/numele comercial în conţinutul căreia se regăseşte şi cuvântul pretins a constitui marcă notorie nu este suficient pentru a atrage incidenţa normei menţionate, aceasta condiţionând apartenenţa semnului la categoria analizată de raportarea la scopul de a servi la deosebirea produselor sau serviciilor proprii titularului de cele care aparţin altor persoane.

Altfel spus, faptul că apelanta-reclamantă este titulară a drepturilor date de deţinerea numelui comercial respectiv nu o transformă pe aceasta, în mod automat, în titular de drepturi asupra unor mărci în conţinutul cărora s-ar regăsi cuvinte identice cu cele din numele comercial.

In consecinţă, nefiind dovedită cel puţin utilizarea semnului/cuvântului „icemenerg" în asociere cu produsele ori serviciile furnizate de către apelantă, cu scopul de a face posibilă deosebirea lor de cele care aparţin altor persoane, nu există situaţia premisă necesară aprecierii notorietăţii (care presupune o largă cunoaştere de către publicul/consumatorul vizat a semnului utilizat pentru marcarea produselor ori serviciilor celui ce pretinde calitatea de titular al mărcii).

(Decizia civilă nr. 23/A din 3.02.2009, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind

proprietatea intelectuală, irevocabilă prin nerecurare)

Prin cererea înregistrată sub numărul 740/3/09.01.2008 la Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă, reclamanta SC Filiala „ICEMENERG SERVICE” Bucureşti, Filiala a Companiei de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica" SA, a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii SC Filiala Institutul de Cercetări şi Modernizări Energetice -ICEMENERG SA şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, anularea înregistrării mărcii „ICEMENERG”, marcă înregistrată prin certificatul nr. 76629.

în motivarea cererii s-a arătat în esenţă că înregistrarea mărcii a cărei anulare se solicită a fost făcută cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor legale înscrise în Legea nr. 833/1998, H G. nr. 658/2003, H G. nr. 1065/2003 şi Legea nr. 26/1990.

Reclamanta a arătat că, la data de 17.03.2006, OSIM a acordat titularei SC Filiala Institutul de Cercetări şi Modernizări Energetice - ICEMENERG SA certificatul de

înregistrare a mărcii nr. 76629 pentru marca ICEMENERG, culoarea albastru, clasa de produse/servicii nr. 42,cu numărul de depozit M 2006-02827, că înregistrarea mărcii s-a făcut cu nerespectarea dispoziţiilor art. 6 lit. d) şi e) din Legea nr. 84/1998, deoarece nu s-a ţinut cont că aceasta este identică cu marca reclamantei, care la data depunerii cererii de înregistrare era notorie pe teritoriul României; ca notorietatea mărcii reclamantei este dată de faptul că aceasta este cunoscută de foarte mulţi agenţi economici din ţară şi de toţi agenţii economici din sistemul energetic naţional, marca reclamantei fiind în acelaşi timp şi denumirea societăţii; că societatea reclamantă a fost înfiinţată şi denumită prin această marcă de H.G. nr. 658/24.06.2003, anterior înfiinţării titularei certificatului de înregistrarea mărcii (aceasta din urmă luând fiinţă prin H.G. nr. 1065/16.09.2003).

Reclamanta a mai arătat că înregistrarea mărcii a fost solicitată cu rea-credinţă de către SC Filiala Institutul de Cercetări şi Modernizări Energetice - ICEMENERG SA Bucureşti, aceasta cunoscând de existenţa societăţii reclamante. Reclamanta deja funcţiona când pârâta s-a înmatriculat. Acest lucru nu poate fi tăgăduit, cu atât mai mult cu cât reclamanta şi pârâta deţin imobile în indiviziune, servituţi şi utilităţi comune, aceeaşi adresă poştală şi, ulterior înfiinţării titularei mărcii, desfăşurând relaţii contractuale.

Reclamanta a mai arătat că dacă OSIM n-ar fi tratat superficial înregistrarea acestei mărci ar fi putut constata că, pe lângă faptul că reclamanta a fost înregistrată anterior titularei mărcii, prin statutul adoptat de H.G. nr. 658/2003 la art. 1 se descrie în amănunţime semnificaţia abrevierii ICEMENERG, lucru ce nu se regăseşte în statutul titularei adoptat prin H.G. nr. 1065/2003; ca, având în vedere că abrevierea ICEMENERG este parte din denumirea societăţii reclamante, iar prin înscrierea acesteia în registrul comerţului reclamanta a dobândit dreptul de folosinţă exclusivă, înregistrarea mărcii titularei aduce atingere dreptului reclamantei la denumire şi la imagine.

Reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Legii nr. 84/1998, H.G. nr. 833/ 1998, H.G. nr. 658/2003, H.G. nr. 1065/2003, Legii nr. 26/1990 şi ale Codului de procdură civilă.

Pârâta SC Filiala Institutul de Cercetări şi Modernizări Energetice ICEMENERG SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, arătând că Institutul de Cercetări şi Modernizări Energetice - ICEMENERG funcţionează încă din 1960 ca entitate de cercetare-dezvoltare inovare în domeniul energiei, iar exact sub aceeaşi denumire îşi desfăşoară activitatea din anul 1974 în urma fuziunii ICENERG cu IRME în cadrul Ministerului Energiei Electrice; că în perioada 1990-1996 a funcţionat ca subunitate fără personalitate juridică a Regiei Autonome de Electricitate RENEL, astfel: sub denumirea Institutul de Cercetări şi Modernizări Energetice - ICEMENERG; 1996-1998 sub denumirea Grupul de Studii, Cercetare şi Inginerie ICEMENERG; prin H.G. nr. 364/1998 privind înfiinţarea de societăţi comerciale prin reorganizarea unei subunităţii din cadrul RENEL, Grupul de Studii, Cercetare şi Inginerie - ICEMENERG s-a reorganizat şi s-au înfiinţat societăţile comerciale pe acţiuni: Institutul de Studii şi Consultanţă Energetică - ISCE - SA Bucureşti, Institutul de Cercetări şi Modernizări Energetice - ICEMENERG - SA şi ICEMENERGSERVICE - SA Bucureşti, ca ulterior pârâta a mai parcurs unele reorganizări, ca urmare a unor hotărâri de guvern, dar şi-a păstrat în denumire acronimul ICEMENERG, rezultat din alipirea primelor litere din numele sau tradiţional „Institutul de Cercetări şi Modernizări Energetice”.

Pârâta a mai arătat că H.G. nr. 658/24.06.2003 invocată de reclamantă priveşte reorganizarea ambelor societăţi comerciale prin transferul pachetului de acţiuni deţinut de stat la SC Icemenerg Service SA Bucureşti de la Autoritatea pentru privatizare şi administrarea participaţiilor statului la Ministerul Industriei şi Resurselor şi înfiinţarea SC Institutul de Cercetări şi Modernizări Energetice - ICEMENERG SA Bucureşti; că o nouă reorganizare a pârâtei s-a dispus prin H.G. nr. 1065/2003 privind reorganizarea Companiei Naţionale de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica” SA şi a SC Institutul de Cercetări şi Modernizări Energetice - ICEMENERG SA Bucureşti pe calea fuziunii prin absorbţie, precum şi înfiinţarea SC Filiala Institutul de Cercetări şi Modernizări Energetice - ICEMENERG SA, ca filială a Companiei Naţionale de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica” SA.

Pârâta a mai arătat că din 1974 şi până în prezent a păstrat în denumirea sa acronimul ICEMENERG, deoarece sub această denumire prescurtată este cunoscută atât în sistemul energetic naţional, cât şi în străinătate, că reclamanta şi-a început existenţa în anul 1998, iar denumirea i s-a atribuit nu datorită notorietăţii sale, ci datorită unui act normativ administrativ.

De asemenea, a arătat pârâta că nu a făcut niciun demers pentru a interzice reclamantei folosirea numelui ICEMENERG, reclamanta făcând confuzie între denumire şi marcă.

Prin sentinţa civilă nr. 1056/05.06.2008 a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea astfel formulată.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut în esenţă că:

Reclamanta nu a făcut nicio probă cu privire la notorietatea mărcii a cărei titulară susţine că este. De altfel, reclamanta nu a făcut nici măcar proba că ar produce bunuri sau au presta servicii sub o anumită marcă.

Reclamanta a mai susţinut că înregistrarea mărcii pârâtei ar fi fost făcută cu rea-credinţă, rea-credinţă ce ar rezulta din faptul că pârâta ar fi cunoscut existenţa reclamantei.

A apreciat instanţa că nu poate fi reţinută această susţinere, întrucât simplul fapt că reclamanta există şi existenţa sa erau cunoscute pârâtei nu poate fi reţinut ca un fapt care să contureze reaua-credinţă a pârâtei la înregistrarea mărcii, ambele părţi având în denumire acronimul ICEMENERG ce a fost înregistrat de către pârâtă ca marcă. Astfel, ambele ar fi fost îndreptăţite ca, în măsura în care doreau ca produsele şi serviciilor lor să fie comercializate/prestate sub marca respectivă, să solicite înregistrarea acesteia. Faptul că pârâta a fost prima care a solicitat înregistrarea mărcii care constituie o parte din denumirea sa nu poate fi reţinut ca rea-credinţă.

în plus, reclamanta pretinde că a fost înfiinţată prin H.G. 658/24.06.2003, în timp ce pârâta a fost înfiinţată prin H.G. nr. 1065/16.09.2003.

Sub acest aspect, s-a constatat că prin H.G. nr. 364/2.07.1998 au fost înfiinţate societătile comerciale pe acţiuni „Institutul de Cercetări şi Modernizări Energetice -„ICEMENERG” - SA şi „ICEMENERG-SERVICE” - SA, prin reorganizarea unei subunităţi din cadrul RENEL.

Prin H.G. nr. 663/2001 s-a înfiinţat Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Energie ICEMENERG Bucureşti, prin reorganizarea SC „Institutul de Cercetări şi Modernizări Energetice - ICEMENERG" - SA, Bucureşti, activul şi pasivul SC „Institutul de Cercetări şi Modernizări Energetice - ICEMENERG” - SA fiind preluat de Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Energie ICEMENERG Bucureşti.

Prin H.G. 658/5.06.2003 s-a înfiinţat SC „Institutul de Cercetări şi Modernizări Energetice - ICEMENERG” - SA Bucureşti, prin reorganizarea Institutului Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Energie ICEMENERG Bucureşti, care fuzionează cu Societatea Comerciala „Icemenerg - Service” SA Bucureşti, care se desfiinţează.

Prin aceeaşi hotărâre s-a înfiinţat Societatea comercială Filiala „Icemenerg -Service” - SA Bucureşti, filiala a Societăţii Comerciale „Institutul de Cercetări şi Modernizări Energetice" - Icemenerg - SA Bucureşti.

Prin H.G. nr. 1065/4.09.2003 s-a aprobat fuziunea prin absorbţie a Companiei Naţionale de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica” SA cu SC „Institutul de Cercetări şi Modernizări Energetice - ICEMENERG - SA, precum şi înfiinţarea SC Filiala „Institutul de Cercetări şi Modernizări Energetice” - ICEMENERG - SA, în art. 6 al hotărârii de Guvern sus-menţionate arătându-se că SC Filiala „Institutul de Cercetări şi Modernizări Energetice - ICEMENERG SA Bucureşti rămâne unic acţionar la Societatea Comerciala Filiala „Icemenerg - Service” SA Bucureşti.

Ca atare, s-a reţinut că reclamanta are, în prezent, statutul de filială a pârâtei, acelaşi statut avându-l şi la momentul înregistrării mărcii. Statutul reclamantei de filială a pârâtei determină imposibilitatea reţinerii notorietăţii invocate de reclamanta, întrucât ambele părţi au acelaşi acronim în denumire.

împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta.

în motivarea apelului se arată în esenţă că:

Deşi apelanta a susţinut şi dovedit că a fost înfiinţată în baza H.G. nr. 658/ 24.06.2003 iar intimata SC Filiala Institutul de Cercetări şi Modernizări Energetice -ICEMENERG SA, prin art. I pct. 3 din H.G. nr. 1065/16.09.2003, instanţa de fond reţinut în mod eronat că cea dintâi pretinde că a fost înfiinţată prin H.G. nr. 658, şi nu că aşa este de fapt.

Legat de notorietatea mărcii, instanţa a constatat că nu a făcut nicio probă, însă dovada în acest sens va fi făcută în apel prin prezentarea înscrisuri.

Arată apelanta că nu a susţinut că intimata SC Filiala Institutul de Cercetări şi Modernizări Energetice - ICEMENERG SA ar fi dovedit rea-credinţă pentru faptul că a fost prima care a solicitat înregistrarea abrevierii ICEMENERG la OSIM, ci datorită faptului că a cerut înregistrarea, ştiind că prin art. 6 din Legea nr. 84/1998 acest lucru este interzis, iar prin Legea nr. 26/1990 reclamanta-apelantă are dreptul de folosinţă exclusivă asupra abrevierii ICEMENERG, deoarece face parte din denumirea (firma) apelantei, care a fost înregistrată la ORC înaintea intimatei.

Hotărârea instanţei de fond are la bază - în opinia apelantei - grave erori de fapt şi de drept, una dintre acestea fiind reţinerea potrivit căreia societatea apelantă ar avea statutul de filială a intimatei SC Filiala Institutul de Cercetări şi Modernizări Energetice -ICEMENERG SA şi că acelaşi statut l-ar fi avut şi la momentul înregistrării mărcii.

Dovada contrară reiese din dispoziţiile H.G. nr. 2294/2004 publicată în M. Of. nr. 32/11.01.2005, care stipulează că societatea apelantă este filială a Companiei „Naţionale de Transport al Energiei Electrice Transelectrica” SA, în calitate de acţionar unic, acelaşi regim juridic avându-l şi la data înregistrării mărcii de către intimată.

Instanţa de fond a omis să ia în discuţie principalul aspect invocat şi argumentat juridic în acţiune, respectiv cel al încălcării dreptului reclamantei-apelante de folosinţă exclusivă asupra abrevierii ICEMENERG, de la data înscrierii acestuia la ORC ca parte a denumirii sale şi care este protejat de art. 30 pct. 4 din Legea nr. 26/1990.

Se mai susţine că intimata SC Filiala Institutul de Cercetări şi Modernizări Energetice - ICEMENERG SA a indus în eroare instanţa de fond atunci când a afirmat că nu a făcut niciun demers pentru a ne interzice folosirea abrevierii ICEMENERG.

La data de 6.02.2008, ca urmare a obţinerii înregistrării mărcii, intimata a acţionat-o în judecată pe apelantă, solicitând instanţei să o oblige să nu mai folosească, printre altele, abrevierea ICEMENERG în denumirea societăţii.

O altă omisiune a instanţei de fond este - în susţinerea apelantei - şi cea referitoare la semnificaţia abrevierii ICEMENERG. în statutul acesteia, aprobat prin H.G. nr. 658/2003, este descrisă semnificaţia fiecărei litere, lucru ce nu se regăseşte în statutul intimatei şi deci putând să însemne orice sau nimic.

Deci, fiind înregistrată înaintea intimatei SC Filiala Institutul de Cercetări şi Modernizări Energetice - ICEMENERG SA, iar abrevierea ICEMENERG din denumirea apelantei fiind descrisă în amănunţime prin act normativ, rezultată că intimata OSIM a încălcat grav legislaţia în domeniu, înregistrând ca marcă un cuvânt (abreviere reprezintă pentru noi, că prescurtează ceva) care nu semnifică nimic, dar se confundă cu o abreviere stabilită legal prin statutul aprobat de H.G. nr. 658/2003.

Nu este adevărat că părţile au aceeaşi abreviere, cum a reţinut instanţa de fond, cuvântul ICEMENERG din denumirea intimatei şi a mărcii înregistrate putând să însemne orice sau nimic, nefiindu-i explicată semnificaţia prin statul său şi actul normativ de înfiinţare.

Apel legal timbrat.

Intimata a formulat întâmpinare, pe această cale susţinând netemeinicia apelului. Precizează intimata că funcţionează începând din anul 1960, iar până în prezent a suferit mai multe reorganizări (purtând diferite denumiri în conţinutul cărora s-a regăsit constant cuvântul ICEMENERG). în cadrul uneia dintre aceste reorganizări, prin H.G. nr. 364/1998 s-au înfiinţat (prin reorganizarea Grupului de Studii, Cercetare şi Inginerie ICEMENERG, subunitate a Regiei Autonome de Electricitate RENEL) societăţile comerciale pe acţiuni „Institutul de studii şi consultanţă Energetică” SA, „Institutul de cercetări şi Modernizări Energetice ICEMENERG” SA (antecesoare al intimatei) şi „ICEMENERG-SERVICE” SA (antecesoare a apelantei).

Ulterior reorganizării menţionate, intimata a mai suferit alte proceduri similare, însă şi-a păstrat în denumire acronimul ICEMENERG rezultat din alipirea primelor litere din numele său tradiţional.

Mai arată intimata că, faţă de succesiunea actelor normative prin care s-au reorganizat cele două societăţi părţi în proces, este nereală susţinerea apelantei în sensul că înfiinţarea ei ar fi avut loc anterior momentului înfiinţării societăţii intimate.

în susţinerea apelului s-au depus înscrisuri.

Analizând apelul în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate şi de limitele stabilite prin art. 295 alin. 1 C. pr. civ., Curtea constată caracterul nefondat al acestuia.

Considerentele avute în vedere sunt următoarele:

Susţinerea apelantei, potrivit căreia societatea intimată-pârâtă s-ar fi înfiinţat prin H.G. nr. 1065/16.09.2003, la o dată ulterioară celei la care a fost înfiinţată/înregistrată societatea apelantă, porneşte de la o premisă greşită, ignorând faptul că prin actul normativ menţionat s-a realizat o procedură de reorganizare a SC Institutul de Cercetări şi Modernizări Energetice (prin fuziunea acesteia cu Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica” - SA) care a avut ca urmare înfiinţarea ca filială a Transelectrica SA a SC Filiala Institutul de Cercetări şi modernizări Energetice - ICEMENERG SA.

Mai mult, aceeaşi susţinere a apelantei ignoră în mod nejustificat faptul că H.G. nr. 658/05.06.2003 - act normativ despre care pretinde că ar marca momentul la care aceasta a luat fiinţă - are în obiectul de reglementare (astfel cum reiese chiar din titlu! acesteia) „înfiinţarea Societăţii Comerciale Institutul de Cercetări şi Modernizări Energetice - Icemenerg SA”, prin art. 2 alin. 1 din acest act normativ stabilindu-se că societatea astfel înfiinţată (prin reorganizarea Institutului Naţional de Cercetare -Dezvoltare pentru Energie Icemenerg Bucureşti) „fuzionează cu Societatea comercială Icemenerg-Service, care se desfiinţează". Potrivit art. 7 din aceeaşi hotărâre de Guvern, urmare a acestei fuziuni, s-a înfiinţat Societatea comercială Filiala Icemenerg-Service SA ca şi filială a Societăţii Comerciale Institutul de cercetări Modernizări Energetice - Icemenerg SA.

împrejurarea că, înainte de avea statutul de filiale, atât apelanta-reclamantă, cât şi intimata-pârâtă au existat şi au funcţionat fără a avea în denumire menţiunea care să indice acest statut juridic nu este de natură a conduce la concluzia că ele nu au existat până la momentul dobândirii acestui statut.

Astfel cum reiese din prevederile art. 6 din H.G. nr. 658/2003 „Societatea comercială Institutul de Cercetări şi Modernizări Energetice - Icemenerg SA Bucureşti va prelua toate drepturile şi va fi ţinută de toate obligaţiile Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Energie - Icemenerg Bucureşti şi ale Societăţii Comerciale Icemenerg - Service - SA Bucureşti, iar potrivit cu art. 7 din H.G. nr. 1065/2003, Societatea comercială Filiala Institutul de Cercetări şi Modernizări Energetice -ICEMENERG - SA Bucureşti va prelua toate drepturile şi va fi ţinută de toate obligaţiile Societăţii Comerciale Institutul de Cercetări şi Modernizări Energetice - ICEMENERG -SA Bucureşti”.

Rezultă astfel în mod neechivoc faptul că societatea intimată, în urma reorganizărilor ce s-au realizat în baza celor două hotărâri de Guvern, nu numai că a preluat toate drepturile şi obligaţiile fostei structuri (Institutul Naţional) din care provine, dar i-au fost transmise şi drepturile şi obligaţiile ce au aparţinut societăţii antecesoare a apelantei-recurente (SC Icemenerg - Service SA).

Aşa fiind, argumentul apelantei, potrivit căruia ar fi luat fiinţă anterior societăţii intimate şi, ca atare, ar avea un drept distinct şi prioritar asupra acronimului ICEMENERG din denumirea pe care o poartă, apare ca fiind în mod vădit nefondat.

în ceea ce priveşte aspectul legat de folosirea semnului „icemenerg” ca marcă notorie, Curtea nu poate reţine că înscrisurile depuse în faza judecării apelului ar releva o astfel de situaţie (prin motivele de apel precizându-se că în faţa primei instanţe nu s-au administrat probe relevante în acest sens).

Apelanta a depus o serie de facturi, acte de confirmare a unor comenzi şi contracte încheiate cu parteneri de afaceri, în aceste documente nefiind relevată furnizarea de către apelanta-reclamantă de servicii sau de produse purtând semnul „icemenerg”.

Simplul fapt că apelanta a fost parte în respectivele acte juridice, identificându-se cu denumirea/numele comercial în conţinutul căreia se regăseşte şi cuvântul pretins a constitui marcă notorie nu este suficient pentru a atrage incidenţa normei menţionate, aceasta condiţionând apartenenţa semnului la categoria analizată de raportarea la scopul de a servi la deosebirea produselor sau serviciilor proprii titularului de cele care aparţin altor persoane.

în consecinţă, nefiind dovedită cel puţin utilizarea semnului/cuvântului „icemenerg" în asociere cu produsele ori serviciile furnizate de către apelantă, cu scopul de a face posibilă deosebirea lor de cele care aparţin altor persoane, nu există situaţia premisă necesară aprecierii notorietăţii (care presupune o largă cunoaştere de către publicul/ consumatorul vizat a semnului utilizat pentru marcarea produselor ori serviciilor celui ce pretinde calitatea de titular al mărcii).

Este reală susţinerea apelantei în sensul că, la data înregistrării de către intimată a mărcii a cărei nulitate se invocă, cea dintâi nu mai avea statutul juridic de filială a societăţii pârâte - ca urmare a unei noi reorganizări produse în baza H.G. nr. 2294/2004 fără însă ca această situaţie să producă consecinţe în privinţa bunei-credinţe reţinute în ceea ce priveşte conduita pârâtei-intimate la înregistrarea respectivei mărci.

în condiţiile în care atât reclamanta-apelantă, cât şi intimata-pârâtă aveau, la acea dată, cuvântul „icemenerg’’ în conţinutul numelui lor comercial, iar susţinerile prin care apelanta arăta că a luat fiinţă şi a funcţionat sub denumirea ce include acest cuvânt de la un moment anterior înfiinţării societăţii intimate s-au constatat neîntemeiate, Curtea reţine că la înregistrarea mărcii în litigiu intimata nu a acţionat cu rea-credinţă, ea nefiind ţinută să se abţină de la utilizarea propriului nume comercial sau a unei părţi a acestuia pentru comercializarea produselor/serviciilor specifice obiectului de activitate.

Este nerelevant în contextul analizat (sub aspectul bunei-credinţe a titularului de marcă înregistrată) dacă semnul înregistrat ca marcă are sau nu vreo semnificaţie în limbajul curent atâta vreme cât legiuitorul nu numai că nu a impus o astfel de condiţionare, dar a permis constituirea de mărci prin combinaţii de cuvinte, litere, cifre, desene, elemente figurative, etc.

Având în vedere considerentele expuse şi dispoziţiile legale menţionate, Curtea apreciază că sunt nefondat criticile aduse de către apelantă hotărârii primei instanţe, urmând a dispune, în temeiul art. 296 C. pr. civ., respingerea apelului astfel susţinut.

Văzând şi dispoziţiile art. 299 C. pr. civ. raportat la art. 81 alin. 3 C. pr. civ.

← Arbitraj ORDA. Admisibilitatea invocării în faţa acestuia a...		Model industrial. Noutatea unui model industrial. Condiţie în... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Marcă. Distincţia între marcă şi numele comercial, dată de funcţia esenţială a mărcii. Folosirea mărcii potrivit funcţiei -condiţie premisă de analiză a notorietăţii