Drept de retenţie. Condiţii de acordare
| Comentarii |
|
Dreptul de retenţie este acel drept care conferă deţinătorului unui bun mobil sau imobil al altuia, posibilitatea de a refuza restituirea lui, până când creditorul lucrului îşi execută obligaţia ce o are către el, plătindu-i sumele cheltuite cu lucrul.
C.A. Suceava, decizia civilă nr. 324 din 11 februarie 2000 (C.A.S.B.J. 2000, p. 44-45)
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Dorohoi la 9 aprilie 1998, reclamanţii C.C., C.D. şi C.A. au chemat în judecată pe pârâta Regionala de Căi Ferate Iaşi, pentru a fi obligată la plata sumei de 7.800.000 lei, sumă ce ulterior a fost majorată la 23.740,746 lei, ce reprezintă îmbunătăţiri aduse locuinţei proprietatea pârâtei, situată în municipiul Dorohoi, str. M. Kogălniceanu, nr. I, pe care reclamanţii o deţin de peste 30 de ani în calitate de chiriaşi.
Totodată, reclamanţii au cerut să se instituie, în favoarea lor un drept de retenţie asupra acestei locuinţe, până ce pârâta doreşte să îl evacueze, le va plăti preţul acestor îmbunătăţiri.
Prin sentinţa civilă nr. 3685 din 18 decembrie 1998, Judecătoria Dorohoi, admiţând acţiunea, a obligat pe pârâtă la plata sumei solicitate, instituind dreptul de retenţie asupra locuinţei până la lichidarea debitului.
Tribunalul Botoşani, prin decizia civilă nr. 615 A din 14 mai 1999 a respins ca nefondat apelul pârâtei.
Ambele instanţe au reţinut, în baza probelor administrate, că executarea îmbunătăţirilor este dovedită şi a fost acceptată tacit de locator, că valoarea acestora a fost corect determinată prin expertiza tehnico-judiciară şi că dreptul de retenţie reprezintă un mijloc de protecţie a reclamanţilor - creditori şi de a sili pe pârâta debitoare sa-şi execute rapid obligaţia.
Pârâta a declarat recurs împotriva deciziei tribunalului, susţinând că despăgubirile acordate reclamanţilor nu sunt justificate, iar dreptul de retenţie nu putea fi acordat separat de acţiunea civilă în evacuarea acesteia, a cărei
judecată a fost suspendată în recurs de Curtea de Apel Suceava (dosar nr. 1635/1998). A precizat că locuinţa în discuţie trebuie eliberată întrucât este de intervenţie şi a fost închiriată în baza unui contract, accesoriu contractului de muncă al soţului şi tatălui reclamanţilor care a încetat prin decesul titularului. De asemenea că, dacă consideră necesar să o oblige la plata despăgubirilor, poate să plătească de bunăvoie, sau silită, fără a fi necesar a se acorda reclamanţilor dreptul de a reţine locuinţa.
Investită cu judecarea recursului, Curtea de Apel Suceava l-a respins ca nefondat reţinând în argumentarea deciziei că familia reclamanţilor a locuit în casa proprietatea pârâtei din anul 1967 şi a adus o serie de îmbunătăţiri care au sporit valoarea imobilului, dând naştere unei creanţe evaluate de raportul de expertiză.
întrucât este echitabil a i se garanta creditorului plata despăgubirilor în mod corect a fost restituit în favoarea reclamanţilor dreptul de retenţie, drept care poate fi solicitat şi pe calea unei acţiuni separate.
| ← Garantarea executării obligaţiilor. Retenţie. Conexiunea... | Drept de retenţie. Condiţii de admisibilitate → |
|---|
