Drept de retenţie. Condiţii. Obiect
| Comentarii |
|
Dreptul de retenţie este recunoscut creditorului a cărui creanţă certă, lichidă şi exigibilă s-a născut în legătură cu bunul mobil ori imobil supus restituirii, indiferent de valoarea creanţei şi a bunului, şi constă în posibilitatea titularului creanţei de a refuza restituirea bunului până când creditorul proprietar al bunului îi va plăti sumele pe care le-a cheltuit cu conservarea, întreţinerea ori îmbunătăţirea acelui bun.
C.A. Iaşi, decizia civilă nr. 683 din 28 martie 2000 (C.A.I.B.J. 2000, p. 101-102)
Dreptul de retenţie recunoscut în favoarea recurentei nu poate avea ca obiect cota de 3/4 din casa şi terenul proprietatea reclamantei, aşa cum a solicitat pârâta-recurentă.
A proceda în acest mod înseamnă a converti nepermis retenţia dintr-un drept real de garanţie imperfect într-un drept de proprietate, ceea ce contravine însăşi naturii juridice a acestui drept, care în mod necesar este accesoriu unei creanţe.
Astfel, dreptul de retenţie este recunoscut creditorului a cărui creanţă certă, lichidă şi exigibilă s-a născut în legătură cu bunul mobil ori imobil supus restituirii, indiferent de valoarea creanţei şi a bunului, şi constă în posibilitatea titularului creanţei de a refuza restituirea bunului până când creditorul proprietar al bunului îi va plăti sumele pe care le-a cheltuit cu conservarea, întreţinerea ori îmbunătăţirea acelui bun.
Stabilirea dreptului de retenţie în favoarea recurentei a avut ca bază legală recunoaşterea îmbunătăţirilor efectuate de către aceasta asupra imobilului din care s-a cerut evacuarea sa şi are la bază reţinerea de către instanţă a întrunirii în persoana recurentei retentoare atât a calităţii de debitoare a obligaţiei de restituire a bunului cât şi pe aceea de creditoare pentru sumele cheltuite cu bunul.
Prin urmare, numai creanţa privind îmbunătăţirile aduse imobilului proprietatea reclamantei stabilită în cauză în cuantum de 9.919.185 lei stă la baza constatării dreptului de retenţie până la achitarea ei şi nu alte împrejurări fără legătură cu dreptul de retenţie constatat, cum ar fl calitatea sa de fiică a reclamantei ori contractul de întreţinere încheiat cu aceasta, care a fost rezoluţionat judiciar.
| ← Drept de retenţie. Recunoaştere. Condiţii | Drept de retenţie. Atributele conferite titularului dreptului → |
|---|
