Drept de retenţie. Persoana care îl poate invoca. Cerere formulată de proprietarul bunului. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
Pentru a putea fi admisă cererea prin care se solicită instituirea dreptului de retenţie, trebuie ca retentorul să fie, pe de o parte, deţinător al unui bun care nu îi aparţine, iar pe de altă parte, creditor al persoanei titulară a dreptului de proprietate al cărui bun îl deţine.
Cererea formulată de proprietarul bunului este inadmisibilă.
C.A. Iaşi, decizia civilă nr. 1381 din 21 iunie 2000 (C.A.I.B.J. 2000, p. 62-63)
Dreptul de retenţie conferă posibilitatea celui care deţine un bun al altuia, de a-1 reţine până la momentul plăţii sumelor ce i se cuvin, fără ca reţinerea să fie considerată nelegitimă, reprezentând astfel un mijloc de presiune împotriva debitorului revendicant.
în persoana retentorului se întâlnesc concomitent două condiţii: aceea de deţinător al unui bun care nu îi aparţine, fapt datorită căruia are obligaţia de restituire cât şi aceea de creditor al persoanei titulară a dreptului de proprietate al cărui bun îl deţine.
în cauză, recurentului căruia i s-a reţinut o cotă de 80% din bunurile comune, i s-a atribuit apartamentul proprietate comună şi a fost obligat la plata către intimată a sumei de 25.017.502 lei, cu titlu de sultă. Acesta a cerut să i se recunoască dreptul de retenţie asupra apartamentului, cerere care este inadmisibilă, deoarece recurentul nu este deţinătorul bunului, ci proprietarul
lui, iar pe de altă parte nu are calitatea de creditor al intimatei, ci este debitorul sumei la care a fost obligat cu titlu de sultă către aceasta, situaţie în care dreptul de retenţie este exclus de la aplicare.
| ← Garantarea executării obligaţiilor. Drept de retenţie.... | Drept de retenţie. Recunoaştere. Condiţii → |
|---|
