Garantarea executării obligaţiilor. Drept de retenţie. Caractere. Persoana îndreptăţită să culeagă fructele bunului ce face obiectul retenţiei
| Comentarii |
|
Dreptul de retenţie constituie un mijloc important de constrângere a debitorului în vederea executării obligaţiei, astfel că titularul acestui drept nu poate fi obligat la plata lipsei de folosinţă a bunului respectiv.
C.A. Iaşi, decizia civilă nr. 1991 din 3 noiembrie 2000 (C.A.I.B.J. 2000, p. 60-61)
Dreptul de retenţie este un drept real de garanţie imperfect şi constituie un mijloc important de constrângere a debitorului în vederea executării obliga
ţiei, astfel că titularul acestui drept nu poate fi obligat la plata lipsei de folosinţă a bunului respectiv.
Potrivit art. 1411 C. civ., chiria se datorează numai atunci când, în baza convenţiei, una din părţi transmite celeilalte părţi, dreptul de folosinţă asupra unui bun.
In speţă, nu a intervenit o astfel de convenţie între părţi, astfel că cererea de plată a chiriei este lipsită de fundament juridic.
Cât timp reclamantul nu a achitat nimic din suma datorată, dreptul de retenţie al pârâtelor - recunoscut prin sentinţa civilă nr. 4166 din 18 septembrie 1997 a Judecătoriei Bârlad, prin care s-a admis acţiunea în revendicare formulată de reclamant - se menţine, astfel că ele nu datorează nici o sumă de bani pentru lipsa de folosinţă a imobilului, situaţie în care decizia instanţei de apel prin care s-a admis apelul pârâtelor retentoare şi s-a dispus respingerea acţiunii reclamantului vizând obligarea pârâtelor la plata chiriei, este legală şi temeinică.
| ← Drept de retenţie. Condiţii de admisibilitate | Drept de retenţie. Persoana care îl poate invoca. Cerere... → |
|---|
