Drept de superficie constituit prin hotărâre a consiliului local. Demolarea construcţiei dispusă prin hotărâre judecătorească. încetarea dreptului de superficie
| Comentarii |
|
Dreptul de superficie „dezmembrează” proprietatea asupra terenului pentru că atributul folosinţei acestuia trece la super-ficiar. Aşadar, existenţa dreptului de proprietate asupra construcţiei situate pe terenul proprietatea altei persoane atrage după sine un drept de folosinţă asupra terenului respectiv, aceste drepturi concretizând dreptul de superficie.
Fiind un drept real imobiliar, superficia durează cât timp există construcţia, fără a putea fi stins prin neuz. în măsura în care
construcţia a pierit sau a fost desfiinţată, dreptul de superficie încetează.
I.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 888 din 13 februarie 2008, www.scj.ro
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, Secţia de contencios administrativ, reclamanta SC M.E. SRL Mangalia a chemat în judecată Municipiul Mangalia, prin Primar şi I.Z., în calitate de primar al municipiului, solicitând obligarea pârâţilor la respectarea deciziei civile nr. 1199/1996 a Tribunalului şi a H.C.L. nr. 9/1997, la reamplasarea construcţiei demolate abuziv şi la plata daunelor evaluate la 1 miliard ROL şi a veniturilor nerealizate în cuantum de 30
milioane ROL. In motivarea cererii, s-a arătat că prin decizia civilă nr. 1199/1996 a Tribunalului Constanţa s-a stabilit că reclamanta este proprietara construcţiei edificate în staţiunea Jupiter, având un drept de superficie pe terenul aferent de 300 mp, iar prin Hotărârea nr. 9/1997 a Consiliului Local Mangalia s-a recunoscut dreptul de superficie asupra terenului.
Prin sentinţa civilă nr. 19 CA din 29 ianuarie 2002, Tribunalul Constanţa a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia. Ulterior, reclamanta şi-a precizat cererea în sensul obligării pârâţilor la plata daunelor morale în valoare de 200.000 euro. Judecătoria Mangalia, având în vedere cuantumul daunelor solicitate, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Constanţa, Secţia civilă.
Prin sentinţa civilă nr. 386 din 14 februarie 2006, Tribunalul Constanţa a respins excepţiile privind inadmisibilitatea cererii şi lipsa calităţii procesuale pasive invocate de pârâţi, iar pe fond, a respins acţiunea, reţinând că dreptul invocat de reclamantă s-a stins ca urmare a validării, prin hotărâre judecătorească, a măsurii de demolare a construcţiei, iar stingerea dreptului de proprietate asupra construcţiei atrage pierderea dreptului de superficie.
Apelul declarat de reclamanta SC M.E. SRL Mangalia a fost respins prin decizia civilă nr. 322 C din 21 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa.
împotriva deciziei instanţei de apel, a declarat recurs reclamanta, în temeiul art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., susţinând că dreptul de superficie asupra terenului, cât şi dreptul de proprietate asupra construcţiei subzistă pentru socictate, iar măsura demolării construcţiei s-a realizat în mod abuziv.
Recursul nu este fondat. Dreptul de superficie este definit în literatura juridică ca un drept real, care constă în dreptul de proprietate pe carc îl arc o persoană, denumită superficiar, asupra construcţiilor, plantaţiilor sau altor lucrări carc se află pe terenul aparţinând altuia, teren cu privire la care superficiarul capătă un drept de folosinţă. Fiind un drept real, acesta nu se stinge prin neuz, este aparent şi continuu, conferind titularului său atributele de posesie, folosinţă şi dispoziţie. Posesia şi folosinţa terenului, pe care se află construcţia, se exercită în strânsă legătură şi în limitele necesare exercitării dreptului de proprietate care intră în alcătuirea dreptului de superficie. Superficiarul are un drept de dispoziţie material asupra terenului care constă în posibilitatea de a dispune de substanţa terenului numai în vederea folosirii construcţiei. Ca atare, dreptul de superficie se referă la folosinţa terenului pe care se află construcţia, având aceeaşi durată ca şi existenţa construcţiei.
In speţă, dreptul de superficie invocat de recurentă nu mai subzistă, întrucât construcţia a fost demolată, iar demolarea acesteia a fost dispusă legal, astfel cum s-a constatat, cu putere de lucru judecat, prin sentinţa civilă nr. 946 din 11 aprilie 2001, pronunţată de Judecătoria Constanţa.
Faţă de cele ce preccd, s-a constatat că recursul declarat de reclamantă nu este fondat şi a fost respins în consecinţă.
| ← Imobil naţionalizat de Statul român în temeiul Decretului nr.... | întinderea dreptului de superficie. Despăgubirea... → |
|---|
