Drept procesual civil. Motive de recurs ce vizează nelegalitatea hotărârii. - art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă anterior şi art. 6 CEDO
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 596/R din data de 08.10.2015
Recurs declarat în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Lipsa motivelor de nelegalitate din cuprinsul cererii de recurs. Modul de interpretare a probelor de către instanța de apel nu poate constitui motiv pentru casarea cu trimitere spre rejudecare sau cu reținere pentru necercetarea fondului.
Asupra recursului de față;
Constată că, prin decizia civila nr. 171/19.02.2015,Tribunalul Brașov a dispus următoarele:
A respins apelul declarat de pârâții R.A. și R.I. împotriva Sentinței civile nr. 8752 din data de 08.07.2014, pronunțată de Judecătoria Brașov.
A obligat apelanții R.A. și R.I. la plata sumei de 2000 lei către intimatul R.R., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cheltuielile de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru de 716,55 lei avansate de stat, de care au beneficiat apelanții ca ajutor public judiciar, au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs în termen motivat recurentele pârâte R.I., soția defunctului pârât R.A., în nume propriu și ca moștenitoare a defunctului pârât, R.A. și R.M. în calitate de fiice ale defunctului pârât care sunt continuatoare ale raportului juridic dedus judecății în care a fost implicat în instanțele anterioare și defunctul R.A..
Prin motivele de recurs critică decizia instanței de apel pe care o consideră netemeinică, părtinitoare și nelegală pentru următoarele motive:
Instanța a ignorant cererea în care pârâtele solicitau dosarul notarial care sta la baza emiteri Certificatului de Moștenitor nr. 24/2008 prin care reclamanții și-au însușit abuziv locuința folosindu-se ca document de proprietate Autorizația de construcție, ce a fost emisă de către Primărie pe numele defunctului și în care nu este menționat și numele tatălui reclamanților.
Confundarea de către instanță a bunului patrimonial al defunctului, în sensul că în actul de donație este menționat clar donarea ½ din loc de casa și nu ½ din loc de casă (teren) și construcție (locuință) care era parțial ridicată.
Instanța nu a reținut în mod corect modul de exprimare ce face diferența "am construit casa împreună" acesta se poate referi ca aport fizic, adică a muncit la ridicarea construcției dar nu și ca aport financiar.
Altă situație de fapt este cererea de demolare a doua anexe ce au fost ridicate pe partea de proprietate comună și care obstrucționează dreptul pârâților de proprietate asupra utilităților (contor de gaz și canal contoar apă.)
Altă situație de fapt este neprecizarea concretă a instanței de fond cu privire la dezmembrarea în loturi egale și echitabile a proprietății, și a părților comune ce se vor folosi de reclamant și pârâți, conform folosinței actuale verbale exprimate de către părți. Conform expertizei topografice partea locuibilă a reclamanților este mult mai mare decât cota de ½ din donație, această discrepanță reiese din anexele construite pe partea comună, ce afectează în mod direct dreptul de proprietate al pârâților.
Refuzul instanței de fond de a judeca corect și echitabil dosarul conexat cu nr. 11279/197/2009, refuzul repetat al instanței de a schimba expertul în construcție cerut de către pârâți și motivând că durează prea mult judecarea cauzei, instanța recurge la respingerea dreptului pârâților de a recupera valoarea apartamentului în cuantum de 85.000 lei reprezentând valoarea estimată a materialelor ce au fost folosite la construirea apartamentului folosit de către predecesorul reclamanților.
În concret, recurentele solicită să fie casată decizia atacată și trimisă cauza spre rejudecare la Judecătoria Brașov, întrucât sentința nr. 8752/08.07.2014 le afectează drepturile succesorale.
Intimații reclamanți R.R. și D.G. au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, menținerea deciziei atacate întrucât nu sunt justificate motivele de casare cu trimitere și obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.
În recurs au fost depuse acte de stare civilă de către recurentele succesoare ale defunctului R.A. pentru a justifica transmiterea calității procesuale de la defunctul pârât către acestea și calitatea de recurente pârâte în cauză.
Analizând recursul formulat instanța constată că nu este fondat. Din motivele de recurs așa cum au fost expuse de recurente rezultă că acestea critică hotărârile anterioare, fiind nemulțumite sub aspectul stabilirii stării de fapt deduse judecații făcând trimitere expres la starea de fapt pe care o consideră greșit stabilită de instanțe la punctele 3, 4, 5 din cadrul motivelor de recurs. Se mai critică și modul de apreciere și interpretare a probelor, critică expusă la punctele 1, 2 ,6 din cererea de recurs.
Aceste critici nu pot constitui motiv de casare a unei hotărâri pronunțate în apel, având în vedere exercitarea recursului ca și cale extraordinară de atac, nedevolutivă.
Recursul promovat nu se înscrie în cadrul recursurilor promovate în temeiul art. 3041 Cod procedură civilă, pentru care legiuitorul a permis verificarea sentinței instanței de fond sub toate aspectele reținute la fond, deoarece prezentul litigiu, guvernat de regulile de competență după criteriul valoric a permis și exercitarea apelului, recursului în acest context, presupunând doar invocarea motivelor de nelegalitate.
Deși în partea introductivă a motivelor de recurs se arată că "hotărârea instanței de apel este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept"; - critici ce ar putea fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, cu toate acestea, în dezvoltarea motivelor de recurs nu se susține decât un alt mod de interpretare a probatoriului administrat. Așadar, nefiind vorba de evaluarea judecații anterioare sub toate aspectele permise în cazul recursului exercitat în baza art. 3041 Cod procedură civilă, prezentul recurs nu poate viza decât elemente de nelegalitate a deciziei și nu de netemeinicie rezultată din interpretarea probelor sau de neanalizarea unor probe sau perceperea stării de fapt.
Nu se poate reține încălcarea dreptului pârâților prevăzut de art. 6 din CEDO.
În accepțiunea Convenției, dreptul la un proces echitabil are mai multe componente și anume: accesul liber la justiție; examinarea cauzei în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil; examinarea cauzei de către un tribunal independent, imparțial, stabilit prin lege; publicitatea pronunțării hotărârilor judecătorești.
Pentru ca dreptul de acces la o instanță să fie respectat, trebuie ca instanța în fața căreia este adusă cauza să se bucure de jurisdicție deplină; ea trebuie să fie competentă să analizeze atât aspectele de fapt, cât și cele de drept ale cauzei. Statele nu sunt obligate să creeze căi de atac. Totuși, dacă o fac, ele au obligația, în temeiul articolului 6 din Convenție, de a asigura respectarea exigențelor unui proces echitabil în căile de atac astfel create. Dreptul de acces la o instanță acoperă, așadar, și dreptul de a introduce apel sau recurs, în măsura în care astfel de căi de atac sunt reglementate. Pârâții au exercitat căile de atac în cauză, promovând atât apel cât și recurs, facilitându-li-se și timbrajul acestora, prin admiterea cererii de ajutor public judiciar în sensul scutirii acestora de la plata taxei de timbru în apel și în recurs.
Din jurisprudența organelor de la Strasbourg, rezultă că dreptul de acces la o instanță are două trăsături fundamentale: el trebuie să fie un drept efectiv, fără a fi însă un drept absolut.
Accesul liber la justiție este consacrat, ca drept cetățenesc fundamental, atât prin art. 6 pct. 1 din Convenție, cât și prin art. 21 din Constituția României, prin art. 10 din Declarația universală a drepturilor omului, precum și prin art. 14 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.
Articolul 6 garantează, așadar, dreptul fiecărei persoane de a avea acces la o instanță. Acest drept de acces este însă limitat la câmpul de aplicare al dreptului la un proces echitabil, adică la contestațiile ce poartă asupra drepturilor și obligațiilor cu caracter civil.
Accesul efectiv la o instanță presupune dreptul de a avea acces la toate probele aflate la dosarul cauzei. Ori pârâtului, reclamant reconvențional R.A. i s-a recunoscut dreptul de a-și proba pretențiile prin încuviințarea probei cu expertiză, martori, înscrisuri - încheiere fila 76 dosar judecătorie.
Termenul în care instanța soluționează cererea cu care este sesizată intră în discuție prin prisma dreptului de acces la justiție. Dacă simple depășiri ale termenelor legale de soluționare nu reprezintă încălcări ale accesului la judecător, totuși, în măsura în care soluționarea cererii în afara termenului legal prevăzut lipsește de interes cererea, o astfel de depășire va fi considerată ca un obstacol de fapt în calea accesului la justiție de natură să atragă constatarea încălcării articolului 6 din Convenție, însă în speță instanța de apel a soluționat intr-un termen scurt apelul, iar instanța de fond a dat dovada de soluționare pertinentă a cauzei într-un termen rezonabil în funcție de circumstanțele cauzei și de multitudinea probelor administrate.
Cerința din art. 6 pct. 1 al Convenției, aceea ca o cauză să fie examinată în mod echitabil, trebuie înțeleasă în sensul de a se asigura respectarea principiilor fundamentale ale oricărui proces și anume principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare, ambele asigurând egalitatea deplină a părților în proces.
Contradictorialitatea este principiul care îngăduie părților din proces să participe în mod activ și egal la prezentarea, argumentarea și dovedirea drepturilor lor în cursul desfășurării procesului, mai precis să discute și să combată susținerile făcute de fiecare dintre ele și să-și exprime opinia asupra inițiativelor instanței în scopul stabilirii adevărului și al pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
În virtutea contradictorialității, părțile își aduc reciproc la cunoștință pretențiile, apărările și probele de care înțeleg să se folosească în proces, prin cererile scrise adresate instanței, judecata nu se poate face decât după legala lor citare, în cursul procesului toate părțile sunt ascultate în mod egal, inclusiv asupra împrejurărilor de fapt sau de drept puse în discuție de instanță, în vederea aflării adevărului în cauză, încuviințarea probelor se face în ședință publică, după prealabila lor discutare de către părți, iar hotărârile judecătorești sunt comunicate părților, în vederea exercitării căilor legale de atac. Or în speță, din derularea actelor procedurale în fond și apel se constată că pârâților li s-a permis să propună probe, contradovezi, li s-au încuviințat cereri în probațiune, obiecțiuni la expertize, astfel ca nu se poate reține că ar fi avut loc o încălcare a principiilor care caracterizează un proces echitabil, procedându-se la o apreciere concretă a respectării principiului egalității armelor .
Prin urmare, nu sunt aplicabile în speță motivele de casare ce ar impune trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece conform art. 312 alin. 3 și alin. 5, hotărârile pronunțate în fond și apel au judecat "în fond"; cauza, s-au pronunțat pe probele administrate, astfel că, nu este incidentă în speță situația unei nesoluționări pe fond a cauzei, sancționată de legiuitor prin casarea cu trimitere. Aspectele sesizate de recurente, referitoare la nemulțumirile acestora în legătură cu modul de interpretare a unor probe nu echivalează cu " necercetarea fondului"; prevăzuta de art. 312 alin. 3 și 5 ca și motiv de casare.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge recursul formulat obligând recurentele la plata cheltuielilor de judecata în recurs, în temeiul art. 274, art. 277 Cod procedură civilă respectiv câte 1000 lei către fiecare intimat așa cum rezultă din chitanțele de la filele 36, 37 dosar recurs.
| ← Introducerea forţată în cauză a altor persoane şi... | Diurnă. Plata acesteia în lipsa stabilirii cuantumului prin... → |
|---|
