Introducerea forţată în cauză a altor persoane şi limitele impuse calităţii procesual pasive a acestora în cadrul apelului
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 1231/Ap din data de 12.10.2015
Asupra apelului de față:
Constată că prin cererea de chemare în judecată formulată, contestatorul H.L., prin reprezentant convențional avocat D.A., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Primarul Comunei V., ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunțe o sentință prin care să modifice în parte dispoziția nr. 38/04.03.2013 ce a fost emisă de către intimat, în sensul instituirii în sarcina acestei părți a obligației de a dispune, în conformitate cu prevederile legii nr. 10/2001 republicată, restituirea în natură a terenului liber și excedentar aferent imobilului înscris în cartea funciară nr. […] a Comunei C., sub numerele topografice 4/1 și 5/1, așa cum s-a dispus prin decizia civilă nr. 91/2006 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, restituirea în natură a corpurilor de casă și a terenului aferent acestora, ce au fost expropriate potrivit deciziei nr. 810/1983 a fostului C.P.J.B. și care nu au fost înstrăinate potrivit Legii nr. 112/1995, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru partea din imobil ce a fost înstrăinată potrivit Legii nr. 112/1995, ce a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare nr. 186/1997, încheiat între R.A.S.C.F. și C.G. și C.E., să dispună dezmembrarea imobilului, astfel încât loturile ce îi vor fi atribuite să fie individualizate, să dispună obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, precum și la plata daunelor cominatorii în sumă de 100 de lei pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data la care sentința va deveni executorie și până la executarea obligațiilor stabilite prin aceasta, precum și la plata folosului de tras, astfel cum acesta este definit de Legea nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 22/2015 pronunțată de Tribunalul Brașov a fost admisă în parte astfel cum a fost precizată contestația formulată de contestatorul H.L., prin reprezentant convențional avocat D.A., și continuată de succesorii în drepturi ai acestuia - L.H.E., S.L.M.J. și L.E., în contradictoriu cu intimata Comuna V., reprezentată legal de Primar.
A fost admisă cererea adițională pe care părțile contestatoare au formulat-o în contradictoriu cu intimații C.O.I., C.G., C.E., C.L. și C., căsătorită P.A..
S-a dispus rectificarea suprafeței imobilului situat în Comuna V., Sat C. […], înscris în cartea funciară nr. […], sub numerele topografice 4/1 și 5, potrivit raportului judiciar de expertiză nr. 684740/2014 întocmit de inginer expert F.G., ce face parte integrală din prezenta sentință, după cum urmează:
• suprafața aferentă corpului de imobil identificat prin numărul topografice 4/1 se va rectifica de la suprafața de 3610 mp la suprafața de 3481 mp.
• suprafața corpului de imobil identificat prin numărul topografic 5 se va rectifica de la suprafața de 2310 mp la suprafața de 1840 mp.
S-a dispus dezmembrarea imobilului mai sus identificat potrivit variantei I din raportul de expertiză ce a fost administrat ca probă în cauză și care face parte integrantă din prezenta sentință, în lotul I, identificat prin numărul topografic nou 5/1, în suprafața de 560 mp, ce are destinația de ,,curți construcții";, și lotul II, în suprafață de 4761 mp, format din terenul în suprafață de 1280 mp, ce face parte din categoria imobilului cu destinația de construcții curți, identificat prin nr. top nou 5/2, și din terenul în suprafață de 3481 mp, ce face parte din categoria ,,altele";, identificat prin nr. top nou 4/1.
S-a dispus înscrierea în evidențele de carte funciară a situației imobilului rezultată în urma rectificării suprafeței acestuia și a dezmembrării lui conform celor mai sus decise.
A fost modificată în parte dispoziția nr. 38/04.03.2013 ce a fost emisă de intimata Comuna V. prin reprezentantul său legal, în sensul că s-a dispus ca părților contestatoare să le fie făcută o ofertă de restituire în echivalent a imobilului cu destinația de teren în suprafață de 560 mp., identificat prin nr. top nou 5/1, și restituit în natură imobilul cu destinația de teren ce intră în compunerea lotului II mai sus identificat, în suprafață 4761 mp.
Au fost menținut restul prevederilor dispoziției atacate.
Au fost respinse restul pretențiilor ce au fost formulate de către contestatoare în contradictoriu cu intimații anterior indicați.
A fost respinsă contestația pe care contestatoarele au formulat-o în contradictoriu cu intimatul Primarul Comunei V., ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
A fost obligată intimata Comuna V., reprezentată legal de Primar, să achite contestatoarelor suma de 12.199 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele :
Urmând procedura prealabilă obligatorie instituită de Legea nr. 10/2001, numitul L.H., în prezent decedat, a înregistrat, la data de 5.10.2001, pe rolul intimatei Comuna V., prin intermediul executorului judecătoresc, o notificare, prin care a solicitat a-i fi restituit în natură imobilul situat în Satul C. […], înscris în cartea funciară nr. 1010, sub numerele topografice 4/1 și 5, ce a fost trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 223/1974.
Notificarea astfel formulată a fost soluționată de către partea intimată, prin reprezentantul său legal, prin dispoziția nr. 77/14.11.2001, în sensul respingerii cererii de restituire în natură a imobilului mai sus identificat.
În data de 27.11.2001, intimata, prin reprezentantul său legal, a emis dispoziția nr. 80, prin care a completat cele dispuse prin dispoziția nr. 77/14.11.2001, cu dispoziția referitoare la efectuarea unei oferte de acordare a măsurii reparatorii în echivalent a despăgubirilor bănești, titularului notificării, pentru bunul imobil ce constituie obiectul material al acesteia.
Împotriva dispoziției nr. 77/14.11.2001, astfel cum aceasta a fost completată prin dispoziția nr. 80/27.11.2001, autorul notificării, în prezent decedat, a exercitat calea de atac a contestației.
Prin sentința civilă nr. 458/2002 a Tribunalului Brașov a fost respinsă ca nefondată contestația astfel promovat-o.
Împotriva cestei sentințe, contestatorul L.H., în prezent decedat, a exercitat calea de atac a apelului, ce a fost soluționată prin decizia civilă nr. 91/22 mai 2006 a Curții de Apel Brașov, în sensul admiterii căii de atac astfel promovate, admiterii în parte a contestației formulată împotriva dispoziție nr. 77/14.11.2001 emisă de intimata Comuna V., prin reprezentantul său legal, cu consecința anulării în parte a acestei.
Prin hotărârea pe care a pronunțat-o, instanța mai sus menționată a instituit în sarcina părții intimate obligația de a proceda la emiterea unei noi dispoziții prin care să restituie în natură autorului notificării terenul liber și excedentar aferent imobilului înscris în cartea funciară nr. […] a Comunei C., sub numerele topografice 4/1 și 5.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia civilă nr. 91/22 mai 2006, a respins contestația pe care partea contestatoare a formulat-o cu privire la soluția dată notificării formulată pentru imobilul cu destinația de construcție și terenul aferent acesteia, identificat în cartea funciară prin datele mai sus indicate și a menținut prevederile din dispoziția atacată ce se referă la acest imobil.
La adoptarea acestei soluții, instanța Curții de Apel Brașov a reținut că bunul imobil ce constituie obiectul material al notificării este alcătuit din grădină în suprafață de 3610 mp (top4/1) și casă cu două camere, baie, pod, hol, anexe și curte de 2310 mp ( top5). Din tot acest imobil chiriașii C.G. și C.E. au cumpărat doar construcțiile în temeiul Legii nr. 112/1995, asupra cărora ș-au întabulat în evidențele de carte funciară dreptul de proprietate.
Prin urmare, teren evidențiat sub nr. top. 4/1, în suprafață de 3610 mp, precum și terenul excedentar de sub nr. top. 5, a cărui suprafață trebuie stabilită printr-o expertiză tehnică, se impun a fi restituite în natură.
Împotriva deciziei civile nr. 91/22 mai 2006 a Curții de Apel Brașov, intimata Comuna V., reprezentantă legal de primar, a exercitat calea de atac a recursului, ce a fost respinsă de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 9977/5.12.2006.
Instanța de recurs a reținut în considerentele deciziei pe care a pronunțat-o că este necontestat în cauză că parte din imobilul ce a aparținut autorului notificării a fost vândută familiei C.G. și C.E., în temeiul art. 9 din legea nr. 112/1995, respectiv construcția compusă din două camere de locuit și dependințe, patru anexe gospodărești, aceste persoane nedobândind prin acest act juridic sau într-o altă modalitate dreptul de proprietate asupra terenului cu destinația de curte și grădină, astfel că acesta a rămas la dispoziția statului, încadrându-se în noțiune de imobil preluat în mod abuziv.
Ca urmare a dispozițiilor pe care instanțele de judecată le-au dat în sensul celor mai sus expuse, partea intimată Comuna V., prin reprezentantul său legal, a emis dispoziția nr. 31/2012, prin care a dispus ca autorului notificării, L.H., în prezent decedat, să îi fie restituit în natură imobilul înscris în cartea funciară nr. […], sub nr. top. 4/1, constând în grădină în suprafață de 3610 mp., iar prin dispoziția nr. 38/04.03.2013, a constatat că autorul notificării are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul situat administrativ în Comuna C., […], înscris în cartea funciară nr. […], sub nr. top. 4/1- casă și curte în suprafață de 2310 mp, sub forma despăgubirilor, reprezentând diferența dintre valoarea încasată cu titlu de despăgubiri, actualizată cu indicele de inflație, și valoarea de piață a imobilului, astfel că a propus ca acestuia să îi fie acordată această măsură reparatorie.
Considerând că modalitatea în care a fost soluționată notificarea pe care a promovat-o în temeiul Legii nr. 10/2001, prin dispoziția mai sus indicată, nu corespunde dispozițiilor acestui act normativ, autorul notificării a învestit instanțele judecătorești cu prezenta contestație, prin care a formulat pretențiile mai sus arătate.
Tribunalul a apreciat că solicitările pe care părțile contestatoare le-au formulat sub aspectul instituirii, în favoarea lor, a unor măsuri reparatorii pentru construcția ce face parte din compunerea imobilului în litigiu sunt nefondate, astfel că le-a respins, pentru considerentele ce succed:
Dispoziția ce constituie obiectul prezentei contestații a fot emisă de către partea intimată, prin reprezentantul său legal, ca urmare a celor dispuse de către instanțele de judecată prin hotărârile pronunțate în contestația îndreptată împotriva dispoziției nr. 77/14.11.2001 astfel cum aceasta a fost completată prin dispoziția nr. 89/27.11.2001.
Or, așa cum s-a subliniat, prin aceste hotărâri judecătorești, instanțele au constatat că modalitatea de restituire a acestei construcții este cea stabilită prin dispoziția mai sus indicată, anume aceea a restituirii în echivalent, întrucât această construcție a fost înstrăinată în integralitate, în temeiul Legii nr. 112/1995, numiților C.G., în prezent decedat, și C.E..
De asemenea, tribunalul a reținut că partea contestatoare a învestit instanțele judecătorești și cu o acțiune în constarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.186/22.07.1997 perfectat în temeiul Legii nr. 112/1995, pentru imobilul cu destinația de construcție mai sus identificat, pentru același motive ca și cele pe care le-a invocat în susținerea pretenției formulată în cadrul prezentei contestații, în sensul celor mai sus expuse.
Prin sentința civilă nr. 624/19 mai 2003 pronunțat de Judecătoria Făgăraș, devenită irevocabilă ca urmare a respingerii căilor de atac ce au fost exercitate împotriva ei, cererea formulată potrivit celor mai sus expuse a fost respinsă, instanțele judecătorești statuând că susținerile pe care partea reclamantă le-a făcut în sensul că imobilul cu destinația de construcție este compus din mai multe corpuri, iar unul dintre acestea, respectiv corpul 3, compus din trei camere și dependințe, nu a format obiectul material al contractului de vânzare-cumpărare perfectat în temeiul Legii nr. 112/1995, nu corespunde realității, întrucât, din analiza conținutului acestui act translativ de proprietate și a schiței întocmite în vederea încheierii lui, rezultă că și această construcție a format obiectul transmiterii către cumpărători, cu destinația de anexe gospodărești (două magazii, hol, pridvor și două beciuri, notate pe schiță cu 10-15).
În ceea ce privește terenul în suprafață de 5920 mp, instanțele judecătorești au stabilit că, în conformitate cu normele metodologice de punere în aplicare a Legii nr. 112/1995, cumpărătorilor imobilului cu destinația de construcție le revine dreptul de a beneficia de atribuirea în proprietate a terenului pe care este amplasată construcția, iar titularul cererii de chemare în judecată nu a dovedit că suprafața mai sus indicată excede suprafeței aferente construcției.
O hotărâre judecătorească irevocabilă (pronunțată sub imperiul codului de procedură civilă din anul 1865) prezintă următoarele caracteristici: exclusivitatea, care face ca un proces nou între aceleași părți, pentru același obiect și cauză să nu mai poată fi posibil, incontestabilitatea, care face ca hotărârea să nu mai poată fi pusă în discuție de părți, executorialitatea și obligativitatea, care face ca părțile să se supună efectelor lucrului judecat.
Acesta caractere au la bază două reguli fundamentale : o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar soluția cuprinsă în hotărâre este prezumată că exprimă adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.
Prin urmare, în raport cu efectele unei hotărâri judecătorești irevocabile, prezenta instanță constată că soluția dată în procesul anterior ce s-a purtat între părțile litigiului problemei de drept supusă analizei a intrat în puterea lucrului judecat, fiind prezumată că exprimă adevărul, astfel că ea nu poate fi contestată de părți și nici analizată, din nou, de o altă instanță.
Așa fiind, tribunalul a constatat și a reținut că, potrivit celor decise de către Curtea de Apel Brașov prin decizia civilă nr. 91/22 mai 2006, părțile contestatoare poate beneficia pentru construcția ce intră în compunerea imobilului din litigiu numai de măsuri reparatorii prin echivalent, astfel cum acestea au fost stabilite prin dispoziția nr. 7714.11.2001, modificată prin dispoziția nr. 80/27.11.2001.
În ceea ce privește imobilul cu destinația de teren ce intră în compunerea imobilului ce a constituit obiectul material al notificării, instanța a observat că, prin hotărârea judecătorească mai sus indicată, s-a dispus ca autorului notificării să îi fie restituit în natură imobilul cu destinația de teren liber și excedentar aferent imobilului înscris în cartea funciară nr. […] a Comunei C., sub numerele topografice 4/1 și 5.
Pentru a stabili care este suprafața de teren ce se poate circumscrie măsurii reparatorii a restituirii în natură potrivit celor decise de către instanța de judecată, în cadrul procedurii de soluționare a prezentei contestații, a fost administrată proba cu expertiza tehnică în specialitatea topografie, fiind desemnat în calitate de expert care să întocmească această lucrare inginerul expert F.G..
Prin raportul de expertiză nr. 694740/23 iunie 2014, expertul desemnat în cauză a arătat că, prin Decizia nr. 810/ 07.10.1983 a fostului C.P.J.B. se arată că se preia în proprietatea statului imobilul situat în Satul C., […], Comuna V., înscris în cartea funciară nr. […], sub nr. top. 4/1 și sub nr. top.5, compus din două corpuri de casă, anexe gospodărești, curte și grădină în suprafață de 5920 mp, proprietatea numitului L.H., și se transmite în administrarea E.G.C.L.F..
Prin Încheierea de carte funciară nr. 391/2003, s-a dispus renotarea construcțiilor din cartea funciară nr. […], astfel ,,casă cu două camere, baie, acces pod, hol, bucătărie, apoi anexe gospodărești : magazie, depozit lemn, cocină, magazie, hol, pridvor, magazie, șură lemn";.
Prin lucrarea pe care a întocmit-o, expertul a mai arătat că, în urma măsurătorilor pe care le-a efectuat, a rezultat că suprafața reală a întregului imobil este de 5321 mp, mai mică cu 599 mp decât suprafața înscrisă în cartea funciară, astfel că se impune rectificarea evidențelor de publicitate imobiliară, în sensul de a se menționa că suprafața imobilului înscris sub nr. top. 5 - curții construcții este de 1840 mp, iar nu de 2310 mp, iar suprafața imobilului înscris sub nr. top 4/1 este de 3481 mp.
În ceea ce privește suprafața din acest imobil care poate fi considerată liberă și prin urmare susceptibilă de a fi restituită în natură în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, expertul a arătat în raport de expertiză pe care l-a întocmit că, cu ocazia efectuării măsurătorilor pe teren, a constatat că, după ce a fost perfectat contractul de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995, cumpărătorii C.G., în prezent decedat, și C.E., au edificat o construcție, ce a fost notată pe planul de situație cu C6, construcție care are destinația de ,,garaj"; și care nu a fost înscrisă în evidențele de carte funciară, astfel că a procedata la întocmirea unei variante în care la stabilirea terenului ce poate fi considerat liber nu a luat în considerare și suprafața aferentă acestei construcții ( varianta I), și o variantă în care la stabilirea terenului liber a luat în considerare și suprafața aferentă acestei construcții, care este de 164 mp (varianta II).
La data de 21 august 2014, părțile contestatoare, prin reprezentantul lor convențional, au remis dosarului cauzei un înscris intitulat ,,obiecțiuni la expertiză";, prin care au susținut că varianta a II a din raportul de expertiză ce a fost administrat ca probă, respectiv varianta în care în categoria terenului afectat de construcții a fost inclusă și suprafața aferentă corpului de construcție denumit,, garaj"; și notat cu C6 în planul de situație ce face parte din anexele raportului de expertiză, este greșită, ea contravenind dispozițiilor Legii nr. 10/2001, care statuează în sensul că edificarea unor construcții în mod ilegal nu poate afectat restituirea în natură a imobilului cu destinația de teren pe care acestea sunt amplasate, astfel că se impune ca instanța să ia în considerare numai varianta I indicată în cuprinsul raportului de expertiză.
Prin Încheierea ședinței publice din data de 5.09.2014, instanța a stabilit, pentru considerentele indicate în cuprinsul acestei încheieri, că cererea intitulată,, Obiecțiuni la raportul de expertiză";, ce a fost formulată de către părțile contestatoare, nu se circumscrie dispozițiilor art. 337 din Codul de procedură civilă, ci vizează o chestiune de fond, pe care tribunalul o va analiza ca atare.
Fiind supusă procedurii de recepție și avizare instituită de Ordinul Ministrului Justiției nr. 1882/2011, lucrarea de expertiză mai sus indicată a primit din partea O.C.P.I. B. aviz negativ, conform celor indicate în procesual-verbal de recepție nr. 2393/2014.
Ca urmare a celor cuprinse în procesul-verbal menționat, expertul desemnat în cauză a procedata la refacerea documentației cadastrale în acord cu cele indicate de către O.C.P.I.B. în acest act juridic, documentația astfel refăcută fiind avizată de către instituția menționată, potrivit celor cuprinse în procesul - verbal de recepție nr. 2592/03.12.2014.
Tribunalul a apreciat că varianta din raportul de expertiză ce a fost administrat ca probă în cauză care se impune a fi validată este varianta I, respectiv cea în care suprafața construcției realizate ilegal de către beneficiarii contractului de vânzare-cumpărare perfectat în temeiul legii nr.112/1995 nu este luată în considerare, întrucât ea este în concordanță cu prevederile art. 10 alin.3 din Legea nr. 10/2001, text de lege care statuează că ,,se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile";.
Astfel, așa cum a rezultat din materialul probator ce a fost administrat în cauză, construcția identificată cu denumirea de ,,garaj"; a fost edificată de către cumpărătorii din contractul de vânzare - cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995, C.G., în prezent decedat, și C.E., fără forme legale, această construcție nefiind menționată în evidențele de carte funciară ca făcând parte din compunerea imobilului pe care aceste persoane l-au dobândit în proprietate în temeiul actului normativ mai sus indicat, astfel că, în conformitate cu dispozițiile legale precitate, ea nu poate să afecteze întinderea măsurii reparatorii a restituirii în natură a terenului pe care este amplasată.
Pentru considerentele ce preced, tribunalul a constatat că dispoziția atacată este nelegală sub aspectul analizat, anume acela la modalității de restituire a imobilului cu destinația de teren ce a constituit obiectul dreptului de proprietate al autorului notificării, L.H., în prezent decedat, este nelegală, astfel că se impune a fi desființată, pentru motivele ce se vor expune în continuare:
Așa cum am subliniat anterior, dispoziția ce constituie obiectul prezentei contestații a fost emisă de către partea intimată, prin reprezentantul său legală, pentru punerea în executare a dispozițiilor pe care instanțele judecătorești le-au dat prin hotărârile pronunțate în cadrul procedurii de soluționare a contestației promovată împotriva dispoziției nr. 77/14.11.20101 așa cum aceasta a fost completată prin dispoziția nr. 80/27.1.20001, astfel că ea trebuia să se circumscrie întocmai celor statuate de către instanțele de judecată.
Conform celor expuse anterior, s-a reținut că, prin decizia civilă nr. 91/22 mai 2006, Curtea de Apel Brașov a dispus că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, autorului notificării trebuie să în fie restituite în natură imobilul cu destinația de grădină în suprafață de 3610 mp, identificat prin nr. top. 4/1, precum și suprafața excedentară a imobilului identificat prin nr. top. 5/1, suprafață ce se impune a fi identificată pe baza unei expertize tehnice.
Or, în loc să se conformeze acestor statuări și să procedeze la stabilirea imobilului cu destinația de teren ce poate fi considerat liber în înțelesul Legii nr. 10/2001 și, prin urmare, susceptibil de a fi restituit în natură, intimatul, prin reprezentantul său legal, a procedata la identificarea imobilului pe baza propriilor sale aprecieri, care nu se circumscriu unei identificări conforme prevederilor actului normativ menționat și normelor metodologice de aplicare a acestuia.
Așa fiind, tribunalul a observat că, sub aspectul analizat, dispoziția atacată nu respectă cerințele Legii nr. 10/2001 în ceea ce privește modalitatea de determinare a suprafeței din imobilul ce constituie obiectul material al notificării ce poate fi considerată liberă și în privința căreia urmează a opera măsura reparatorie a restituirii în natură, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. 3 din codul de procedură civilă coroborat cu dispozițiile legale menționate, instanța a procedat la desființarea în parte acesteia.
Având în vedere că din materialul probator ce a fost administrat în cauză rezultă că situația de carte funciară a bunului imobil din litigiu nu corespunde cu situația reală a acestuia sub aspectul întinderii suprafeței, și cum acest aspect are influență asupra modului de soluționare a capătului de cerere referitor la stabilirea măsurii reparatorii a restituirii în natură, tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 33 alin. 1 și 2 din Legea nr. 7/1996, a admis cererea adițională ce a fost formulată de către părțile contestatoare și a procedat la rectificarea suprafeței de carte funciară a acestui imobil, conform concluziilor raportului de expertiză ce a fost efectuat în cauză, potrivit dispozitivului prezentei sentințe.
Ca urmare a validării variantei I a raportului de expertiză, instanța a dispus ca, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. 1-3 coroborat cu cele ale art. 7 alin. 1 și art. 9 din Legea nr. 10/2001, părților reclamante să li se restituite în natură suprafețele indicate în cuprinsul acestei variante a lucrării de expertiză, ce face parte integrantă din prezenta sentință, potrivit dispozitivului sentinței, urmând ca pentru suprafața ce este ocupată de construcțiile înstrăinate în temeiul Legii nr. 10/2001 acestor părți să le fie făcută, de către partea intimată, o ofertă de restituire în echivalent.
Tribunalul a apreciat că pretențiile pe care părțile contestatoare le-au formulat în sensul instituirii în sarcina părții intimate a obligației de plată a daunelor cominatorii și a folosului de tras se impun a fi respinse, întrucât obligația instituită în sarcina acestei părți face parte din categoria obligațiilor al căror regim juridic este reglementat de art. 906 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel că refuzul nejustificat al părții intimate de a se conforma dispozițiilor instanței nu poate fi sancționat decât în condițiile instituite de acest text de lege.
De asemenea, sub aspectul analizat, instanța a reținut că părțile contestatoare nu au cuantificat folosul de tras pe care l-au solicitat și că obligația de restituire a fructelor civile ale bunului nu poate fi instituită decât în situația în care, la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, partea intimată va refuza punerea sa în executare, obligația menționată urmând a opera numai pentru perioada de timp cuprinsă între data menționată - cea a rămânerii definitive a prezentei sentințe - și data punerii ei în executare și numai în condițiile indicate, respectiv refuzul aducerii la îndeplinire de bunăvoie a obligațiilor ce revin părții intimate potrivit celor statuate de către instanțele de judecată.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel de apelanții C.E., C.L. și P.A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel sentința este criticată pentru faptul că încheierile de ședință din datele de 02.02.2015 și 09.02.2015 aflata la filele 24 și 25 din volumul patru al dosarului nu sunt semnate nici de judecător și nici de grefier, iar acest lucru atrage nulitatea lor în temeiul dispozițiilor art. 176, 179 alin. 3 și 233 alin. 1 lit. m Cod procedură civilă.
În continuarea motivelor de apel sentința mai este criticată pentru faptul că neregularități legate de calitatea apelanților, aceștia considerându-se îndreptățiți a avea calitatea de intervenienți forțați și nu de pârâți, nefiind chemați în judecată prin cererea de chemare în judecată formulată inițial. Nerespectarea obligației instanței de judecată de a admite în principiu cererea de intervenție este un motiv de nulitate a hotărârii.
În ceea ce privește fondul cauzei se arată că instanța de fond s-a pronunțat "ultra petita"; pentru că prin cererea incidentală aceștia au fost introduși în proces doar pentru capătul de cerere privind rectificarea de carte funciară. Contestatorii nu au formulat vreun capăt de cerere prin care să revendice garajul. În această situație, doar varianta a II-a din raportul de expertiză respectă principiul disponibilității părților în procesul civil, varianta I neputând fi admisă, pentru că nu există un capăt de cerere în contradictoriu cu apelanții din prezenta cauză, prin care să se solicite garajul sau cel puțin terenul pe care se află garajul.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că apelul nu este întemeiat și în consecință va fi respins iar sentința primei instanțe va fi păstrată ca legală și temeinică în baza dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 233 alin. 1 lit. m din Codul de procedură civilă încheierile ședinței de judecată trebuie să poarte semnătura membrilor completului de judecată și a grefierului.
În încercarea de a califica această sancțiune, apelanții apreciază că ne aflăm în prezența unei nulități necondiționate, raportată la dispozițiile art. 179 alin. 3 din Cod procedură civilă și art. 176 din Codul de procedură civilă. S-a mai arătat că desființarea unui act de procedură atrage și desființarea actelor de procedură următoare, dacă acestea nu pot avea o existență de sine stătătoare, iar această sancțiune nu este condiționată de existența unei vătămări.
Raționamentul apelanților este unul eronat, pentru următoarele considerente:
Încheierile de amânare a pronunțării trebuie să poarte semnăturile completului de judecată și ale grefierului de ședință.
Legiuitorul nu a prevăzut în mod expres sancțiunea ce poate fi aplicată sentinței pronunțate și nici a încheierilor de amânare a pronunțării în condițiile în care lipsește semnătura membrilor completului de judecată sau a grefierului de ședință.
Din examinarea dosarului de fond, filele 24 și 25, rezultă că încheierile de amânare a pronunțării nu au fost semnate de judecătorul cauzei, acesta fiind în concediu medical deci în imposibilitate de a semna.
Pentru a aplica sancțiunea nulității actului juridic, este necesar a fi mai întâi calificată această nulitate. Potrivit dispozițiilor art. 176 invocat de apelanți nulitatea nu este condiționată de existența unei vătămări decât în situațiile expres și limitativ prevăzute la pct. 1-6 ale acestui text. Astfel, ne aflăm în prezența unei nulități necondiționate dacă au fost încălcate dispoziții legale referitoare la capacitatea procesual, reprezentarea procesuală, competența instanței, compunerea sau constituirea instanței de judecată, alte cerințe legale extrinseci actului de procedură, dacă legea nu dispune altfel.
Situația invocată de apelanți nu se regăsește în ipotezele enumerate de legiuitor în textul de mai sus, motiv pentru care ne aflăm în prezența unei nulități condiționate de existența unei vătămări, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 175 din Codul de procedură civilă. Potrivit acestui text, actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia.
În cauză nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 179 alin. 3 din Codul de procedură civilă potrivit căruia desființarea unui act de procedură atrage și desființarea actelor de procedură următoare, dacă acestea nu pot avea o existență de sine stătătoare. Ori, în speță este vorba de încheieri de amânare a pronunțării care din motive obiective nu au fost semnate, iar aceste acte, în nici un caz nu afectează existența hotărârii pronunțate.
În concluzie, apelanții nu au făcut dovada existenței unei vătămări care să nu poate fi înlăturată decât prin desființarea actului, motiv pentru care critica din apel adusă în acest sens, nu este întemeiată și în consecință va fi respinsă.
În ceea ce privește cea de-a doua critică din apel, referitoare la natura juridică a cererii incidentale formulată la termenul de judecată din 05.09.2014 de intimații contestatori, instanța de fond a calificat-o în mod corect ca fiind cerere incidentală, fiind aplicabile dispozițiile art. 123 din Codul de procedură civilă (fila 160 din vol. II dosar fond).
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 78 alin. 2 din Codul de procedură civilă s-a stipulat că "în materie contencioasă, când raportul juridic o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane."; Prin încheierea ședinței publice din data de 05.09.2014 instanța de fond a arătat că, în urma concluziilor raportului de expertiză, constatându-se că se impune rectificarea suprafețelor de teren înscrise în cartea funciară, este necesar a fi introduse în cauză, persoanele indicate prin cererea formulată de reclamanți, pentru că numai în aceste condiții pot fi realizate operațiunile juridice necesare soluționării pretențiilor deduse judecății.
În consecință, prin această cerere care a fost considerată cerere incidentală, s-a realizat practic extinderea procesului, atât sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, cât și sub aspectul părților care stau în proces, ca urmare a raportului de conexitate cu cererea principală. Au fost aplicate dispozițiile art. 123 din Codul de procedură civilă raportat la dispozițiile art. 78 și 79 din Codul de procedură civilă. În conformitate cu dispozițiile art. 79 din Codul de procedură civilă stabilindu-se procedura de judecată a acestei cereri, legiuitorul nu a prevăzut condiția admiterii ei principiu ci dimpotrivă, introducerea va fi dispusă prin încheiere, care i se va comunica în copie alături de alte acte de la dosar, iar cel introdus în cauză va prelua procesul în stadiul procesual în care se află.
Prin urmare, nu ne aflăm în prezența unei cereri de intervenție cum pretinde apelanta, ci în prezența unei cereri incidentale, instituție introdusă prin noul cod de procedură civilă, iar instanța de fond în mod corect a calificat-o procedând în consecință la soluționarea ei.
Față de toate aceste considerente instanța de control judiciar, apreciază că nici această critică nu este întemeiată și în consecință o va respinge.
Referitor la fondul cauzei și la modalitatea de stabilire și atribuire a loturilor, din analiza purtată mai înainte, precum și din cuprinsul cererii incidentale aflată la dosarul de fond fila 148 vol. II. rezultă că apelantele au fost chemate în judecată numai pentru rectificarea suprafețelor de carte funciară. În consecință limitele procesuale ale acestor părți sunt clar stabilite și nu pot critica decât modalitatea în care a fost rectificată suprafața de caret funciară.
În consecință apelantele, nu au calitate procesuală pentru a formula aceste critici, motiv pentru care criticile privind atribuirea garajului, nu vor putea fi analizate în cadrul prezentului apel.
Față de toate cele ce preced, având în vedere dispozițiile art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă instanța va respinge apelul și va păstra sentința primei instanțe ca legală și temeinică.
| ← Termen de preaviz. Desfacerea disciplinară a contractului de... | Drept procesual civil. Motive de recurs ce vizează... → |
|---|
